ÎCCJ, decizie (scj.ro #213692)

Revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 din Codul de procedură civilă

formulată împotriva încheierii de anulare ca netimbrată a cererii de strămutare. Neîndeplinirea condiției evocării fondului. Invocarea autorității de lucru a judecat a celor statuate cu privire la timbrajul cererii de strămutare. Inadmisibilitate

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Procedura contencioasă. Căile extraordinare de atac. Revizuirea

Index alfabetic: Revizuirea. Cazul prevăzut de art. 509 alin. 1 pct.  5 Cod procedură civilă

Strămutare

Incident procedural

Neevocarea fondului

Revizuirea. Cazul prevăzut de art. 509 alin. 1 pct.  8 Cod procedură civilă

Autoritate de lucru judecat

Taxă de timbru

Inadmisibilitate

C. proc. civ., art. 146, art. 430 alin. (1), art. 431 alin. (2),

art. 509 alin. (1) pct. 5, pct. 8,  art. 513

Potrivit

dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea este posibilă „dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri”.

Existența obligației de a plăti taxa judiciară de timbru și cuantumul acesteia sunt aspecte stabilite de instanța de judecată în temeiul normelor legale și în funcție de obiectul cauzei. Întrucât aceasta este o obligație legală prealabilă a părții, ce ține de regularitatea demersului judiciar, pe care instanța de judecată o stabilește în fiecare proces, de la caz la caz, în funcție de circumstanțele concrete, rezultă că timbrajul nu este o chestiune litigioasă între părți supusă instanței spre a fi dezlegată, iar statuările date asupra timbrajului unei cereri nu pot fi opuse cu autoritate de lucru judecat într-un alt litigiu.

Cum revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ. a fost promovată împotriva unei încheieri ce vizează un incident procedural care nu implică analiza pe fond a cauzei, respectiv o cerere  de strămutare, cerința evocării fondului nu este îndeplinită, hotărârea atacată neîncadrându-se în categoria celor prevăzute de dispozițiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ., pentru a fi susceptibilă de exercițiul căii de atac a revizuirii.

I.C.C.J., Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1722 din 21 septembrie 2023

Prin cererea înregistrată la data de 30 septembrie 2022, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția a II-a civilă, sub nr. x/1/2022, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. y/1/2022 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția I civilă și nr. x/285/2021 al Curții de Apel Suceava.

Prin încheierea nr. 2211 din 27 octombrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/1/2022, s-a anulat, ca netimbrată, cererea formulată de petentul A., privind strămutarea judecării proceselor ce formează obiectele dosarelor nr. y/1/2022 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția I civilă, și nr. x/285/2021 al Curții de Apel Suceava.

Împotriva acestei încheieri, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ.

În susținerea primului motiv de revizuire invocat, autorul căii extraordinare de atac a arătat că, în mod greșit, cererea de strămutare, care a format obiectul dosarului nr. x/1/2022 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția a II-a civilă, a fost anulată, ca netimbrată, întrucât a transmis la dosar dovada privind achitarea taxei judiciare de timbru, încă din luna iunie 2022.

Acest aspect rezultă din încheierea nr. 1299 din 9 iunie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I civilă, în dosarul nr. y/1/2022, în cuprinsul căreia se menționează că: „

prin cererea depusă la 8 iunie 2022, petentul a solicitat strămutarea dosarului nr. y/1/2022 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția I civilă, depunând și dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente cererii

”.

De asemenea, în considerentele deciziei nr. 78 din 19 ianuarie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția a II-a civilă, în dosarul nr. z/1/2022, s-a reținut că:

„în ceea ce privește susținerile revizuentului privind existența dovezii de plată a taxei judiciare de timbru în alt dosar, Înalta Curte constată că această taxă judiciară de timbru, în cuantum de 100 lei, nu a fost achitată pentru dosarul pendinte, ci în dosarul nr. x/1/2022, având ca obiect o cerere de strămutare”

.

Așadar, este vorba de o eroare judiciară gravă, săvârșită cu rea-credință sau neglijență.

Din perspectiva cazului de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul a susținut faptul că încheierea a cărei revizuire o solicită este potrivnică încheierii nr. 1299 din 9 iunie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I civilă, în dosarul nr. y/1/2022, deoarece încalcă autoritatea de lucru judecat a celei din urmă privind timbrajul cererii de strămutare. A menționat că încheierea nr. 1299 din 9 iunie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția I civilă este anterioară încheierii nr. 2211 din 27 octombrie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/1/2022, fiind în acord cu decizia nr. 78 din 19 ianuarie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția a II-a civilă, în ceea ce privește existența taxei judiciare de timbru.

Prin urmare, încheierea a cărei revizuire se solicită în prezenta cauză nu poate susține contrariul, fiind potrivnică celor două hotărâri indicate anterior.

Dosarul a fost înregistrat la data de 11 mai 2023, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția a II-a civilă,

sub nr. x/1/2023

, fiind fixat termen la 21 septembrie 2023.

Analizând cu prioritate admisibilitatea cererii de revizuire, întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., din perspectiva obiectului acesteia, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) C. proc. civ., ,,revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:

”.

Prin urmare, categoriile de hotărâri care pot fi supuse revizuirii, stabilite de legiuitor, în principal, la art. 509 alin. (1) C. proc. civ., sunt reprezentate de hotărârile prin care instanțele judecătorești s-au pronunțat asupra fondului sau care evocă fondul, respectiv hotărâri prin care s-a antamat fondul pretenției deduse judecății. Doar cu titlu de excepție pot fi supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul, pentru motivele prevăzute în cuprinsul aceluiași alineat, la pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-11, conform art. 509 alin. (2) C. proc. civ.

Prezenta revizuire este fundamentată pe ipoteza reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și este îndreptată împotriva încheierii nr. 2211 din 27 octombrie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/1/2022, prin care instanța supremă a anulat, ca netimbrată, cererea formulată de petentul A., privind strămutarea judecării proceselor ce formează obiectele dosarelor nr. y/1/2022 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția I civilă, și nr. x/285/2021 al Curții de Apel Suceava.

Cum revizuirea a fost promovată împotriva unei încheieri ce vizează un incident procedural, care nu implică analiza pe fond a cauzei, respectiv o cerere  de strămutare, cerința evocării fondului nu este îndeplinită, hotărârea atacată neîncadrându-se în categoria celor prevăzute de dispozițiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ., pentru a fi susceptibilă de exercițiul căii de atac a revizuirii.

Neîndeplinind condiția de admisibilitate impusă de textul de lege enunțat pentru declararea revizuirii, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 513 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Examinând cererea de revizuire sub aspectul admisibilității acesteia, în raport de cel de-al doilea motiv de revizuire invocat, Înalta Curte constată următoarele:

Revizuentul invocă dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora revizuirea este posibilă „

dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri

”.

De asemenea, conform art. 430 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată, iar, în acord cu art. 431 alin. (2) din același cod, oricare dintre părți poate opune lucrul judecat într-un alt litigiu anterior, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.

Aceste texte de lege vizează încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, concretizat în nesocotirea unei chestiuni litigioase tranșate anterior, rațiunea edictării lor constând în evitarea pronunțării unor hotărâri contradictorii.

Prin urmare, instanța de revizuire trebuie să verifice dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea efectului autorității de lucru judecat ce rezultă din prima hotărâre.

În cauză, revizuentul susține faptul că încheierea a cărei revizuire o solicită este potrivnică încheierii nr. 1299 din 9 iunie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I civilă, în dosarul nr. y/1/2022, deoarece încalcă autoritatea de lucru judecat a celei din urmă, privind timbrajul cererii de strămutare. A menționat că încheierea nr. 1299 din 9 iunie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția I civilă este anterioară încheierii nr. 2211 din 27 octombrie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/1/2022, fiind în acord cu decizia nr. 78 din 19 ianuarie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția a II-a civilă, în ceea ce privește existența taxei judiciare de timbru.

Înalta Curte reține că existența obligației de a plăti taxa judiciară de timbru și cuantumul acesteia sunt aspecte stabilite de instanța de judecată, în temeiul normelor legale și în funcție de obiectul cauzei.

Fiind o obligație legală, prealabilă a părții, ce ține de regularitatea demersului judiciar, pe care instanța de judecată o stabilește în fiecare proces, de la caz la caz, în funcție de circumstanțele concrete, rezultă că timbrajul nu este o chestiune litigioasă între părți supusă instanței spre a fi dezlegată, iar statuările date asupra timbrajului unei cereri nu pot fi opuse cu autoritate de lucru judecat într-un alt litigiu.

Așadar, nu se pune problema contrarietății între hotărârea atacată (încheierea nr. 2211 din 27 octombrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/1/2022) și încheierea nr. 1299 din 9 iunie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția I civilă, prin care s-a respins cererea formulată de petentul A. privind strămutarea pricinii ce formează obiectul dosarului nr. x/39/2022 al Curții de Apel Suceava, Secția I civilă.

Înalta Curte mai reține că autoritatea de lucru judecat la care se referă dispozițiile legale, invocate în susținerea cererii de revizuire, trebuie circumstanțiată în cauza de față în raport de art. 146 C. proc. civ., care pleacă indubitabil de la ipoteza unuia și aceluiași dosar (nu de la dosare diferite, ca în speță), textul legal statuând asupra inadmisibilității unei noi cereri de strămutare, întemeiate pe aceleași împrejurări precum cele din prima cerere de strămutare.

Întrucât nu este îndeplinită nici condiția de admisibilitate a revizuirii, constând în existența unor hotărâri contradictorii, Înalta Curte a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.