ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 646/2023
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 646/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 16 martie 2023
Asupra contestației în anulare, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 3 octombrie 2022 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a civilă, sub nr. x/2022/a2, petentul A. a solicitat reexaminarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, stabilită în sarcina sa pentru soluționarea contestație în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 1193 din 18 mai 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, al Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă.
În drept, cererea a fost întemeiată, între altele, pe dispozițiile art. 131 și art. 200 alin. (1) C. proc. civ., precum și art. 52 din Constituția României.
Prin încheierea din 5 octombrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă cererea formulată de petentul A. privind reexaminarea taxei judiciare de timbru, stabilită în sarcina sa, în dosarul nr. x/2022.
Împotriva acestei hotărâri, recurentul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris și depus la dosar.
Prin decizia nr. 2373 din 10 noiembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a respins ca inadmisibil recursul.
Împotriva acestei decizii recurentul A. a formulat contestație în anulare în temeiul art. 50 alin. (2) pct. 1 și 3 C. proc. civ.
În motivare, contestatorul a susținut că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și deși se invocase excepția corespunzătoare instanța de recurs a omis sa se pronunțe asupra acesteia.
Mai arată că în recurs instanța nu s-a pronunțat asupra excepției de uzurpare a suveranității naționale de către stat invocată în temeiul art. 2 din Constituția României. În continuare, contestatorul susține că instanța de recurs a omis sa cerceteze vreunul din motivele de casare.
Totodată, contestatorul a formulat o cerere pentru introducerea în cauză a instituției Avocatului Poporului în temeiul dispozițiilor art. 78 alin. (2) C. proc. civ. și o cerere de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepție de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. (5) din Legea nr. 35/1997.
Cauza a fost înregistrată la 11 noiembrie 2022 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, fiind fixat termen de judecată la 19 ianuarie 2023.
Prin încheierea din 19 ianuarie 2023 s-a amânat judecarea cauzei pentru a se lua cunoștință de conținutul hotărârii contestate, fiind acordat termen la 16 martie 2023.
Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, reține următoarele considerente:
În cauză, prezenta contestație în anulare are ca obiect decizia nr. 2373 din 10 noiembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022, prin care a fost respins ca inadmisibil recursul împotriva încheierii din 5 octombrie 2022, pronunțate de aceeași instanță, prin care a fost respinsă cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru. În motivare, Înalta Curte a reținut că împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, legiuitorul excluzând calea de atac a recursului în privința încheierii pronunțată în cererile formulate împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, încheierea pronunțată în temeiul art. 39 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013 fiind definitivă.
Totodată, a reținut și concluziile impuse prin Decizia nr. 7/2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a reținut că împotriva unei astfel de încheieri, nu se mai poate exercita nicio cale de atac de reformare, nici pe cale separată și nici odată cu fondul, iar aspectele dezlegate prin încheierea definitivă pronunțată în temeiul articolului anterior menționat intră în puterea lucrului judecat, neputând fi repuse în discuție în căile de atac exercitate împotriva hotărârii pronunțate cu privire la fondul litigiului.
Așadar, raportat la dispozițiile legale menționate, Înalta Curte a constatat că încheierea împotriva căreia a fost declarat recursul este definitivă, nefiind susceptibilă de a fi atacată pe calea recursului.
Având în vedere că împotriva încheierii, prin care a fost respinsă cererea de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, nu se mai poate exercita nicio cale de atac de reformare, nici pe cale separată și nici odată cu fondul potrivit art. 39 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, Înalta Curte reține că în cauză reclamantul raportat și la motivele invocate, respectiv art. 503 alin. (2) pct. 1 și 3 C. proc. civ., nu mai are deschisă nici calea extraordinară de atac a contestației în anulare.
Potrivit art. 503 alin. (2) C. proc. civ., invocat de contestator, obiectul contestației în anulare îl formează numai hotărârile instanțelor de recurs.
Astfel, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita în cazurile prevăzute de art. 503 alin. (2) C. proc. civ. numai împotriva deciziilor pronunțate de instanțele de recurs, alte hotărâri judecătorești, inclusiv cele date în soluționarea cererilor de reexaminare, cum este situația de față, nefiind susceptibile de a fi atacate pe calea contestației în anulare.
Mai mult, este de menționat că motivele de contestație în anulare prevăzute la art. 503 alin. (2) pct. 1 și 3 C. proc. civ., sunt invocate în mod formal de contestator, întrucât, pe de o parte, nu relevă care sunt neregularitățile privind compunerea sau constituirea instanței de recurs iar, pe de altă parte, nu indică motivul de recurs invocat care nu a fost cercetat de instanța de recurs.
Prin urmare, contestația în anulare fiind o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 503 alin. (1) și (2) C. proc. civ., simpla nemultumire a părții cu privire la soluția pronunțată în mod definitiv și interesul propriu al reluării judecății în fond nefiind suficiente, în măsura în care nu se circumscriu motivelor prevăzute de lege. De altfel, prin decizia contestată, instanța de recurs a respins calea de atac ca inadmisibilă fără a mai analiza motivele de recurs.
Așadar, fiind o cale de retractare a unei hotărâri definitive, iar nu de cenzură judiciară, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond.
În considerarea celor evocate, reținând că susținerile formulate de contestator nu se circumscriu motivelor prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 1 și 3 C. proc. civ., invocate de contestator și care nu pot fi extinse, prin analogie, la alte situații decât cele vizate în mod expres de acest text de lege, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2373 din 10 noiembrie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.
Având în vedere că instanța supremă nu este legal învestită cu judecarea cauzei pe fond, față de soluția de respingere ca inadmisibilă a contestației în anulare, nu va analiza cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepție de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. (5) din Legea nr. 35/1997.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2373 din 10 noiembrie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022, ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 martie 2023.