ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 128/2024

HOTĂRÂRE

23.01.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 128/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 23 ianuarie 2024

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data 04.01.2023 pe rolul Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Jandarmi Județean Covasna și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a solicitat aprobarea raportului personal cu nr. x/02.11.2022 privind solicitarea trecerii in rezervă și acordarea dreptului la pensie de serviciu anticipată parțial conform art. 18 lit. b) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, emiterea actului administrativ – Ordinul inspectorului șef privind trecerea în rezervă, conform dispozițiilor art. 85 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare ca urmare a clasării ca "Apt Limitat în timp de pace și război" prin decizia medicală A3161/1 din data de 04.10.2022 privind evaluarea capacității de muncă de către Comisia de expertiză medico-militară, întocmirea dosarului de pensie și comunicarea acestuia către Casa de pensii sectorială a M.A.I.

În drept, au fost invocate dispozițiile C. proc. civ., Legea nr. 554/2004, Legea nr. 80/1995, Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat.

Prin sentința civilă nr. 430/CA din 18 mai 2023, Tribunalul Brșov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale procesuale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I civile a Tribunalului Brașov- complet specializat în litigii de muncă.

În fundamentarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în sinteză, că reclamantul deține funcția de ofițer specialist, având gradul militar de locotenent colonel, iar cererea de chemare în judecată vizează drepturi care privesc raportul de serviciu al acesteia în calitatea sa de militar.

De asemenea, a reținut că prin Decizia RIL nr. 19/27.09.2021, ÎCCJ a stabilit următoarele: În interpretarea art. 382 lit. h) și a) art. 536 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, a art. 1 lit. p) teza I din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare și a art. 23 alin. (1) din Legea nr. 550/2004 privind organizarea și funcționarea Jandarmeriei Române, cu modificările și completările ulterioare, competența materială procesuală de soluționare în primă instanță a cauzelor având ca obiect obligarea instituțiilor publice din cadrul Jandarmeriei Române la plata unor drepturi salariale către personalul militar al acestora aparține secțiilor/completurilor specializate în materia conflictelor de muncă din cadrul tribunalelor.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov – secția I Civilă, complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale.

Prin sentința civilă nr. 1478/MAS din 2 noiembrie 2023, instanța a admis excepția necompetenței materiale procesuale a secției I Civilă a Tribunalului Brașov, a declinat competența de solutionare a cauzei în favoarea secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Brașov, a constatat ivit conflictul negativ de competenta, a dispus suspendarea cauzei și înaintarea dosarului ICCJ in vederea solutionării conflictului de competenta.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut, în esență, că este întemeiată excepția necompetenței materiale procesuale a secției I Civilă a Tribunalului Brașov față de împrejurarea că se solicită prin cererea de chemare în judecată emiterea actului administrativ - ordinul inspectorului șef privind trecerea în rezervă în conformitate cu dispozițiile art. 85 alin. (1) lit. c) din Legea 80/1995. Prin urmare acțiunea reclamantului se circumscrie prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ coroborată cu prevederile art. 8 alin. (1) din aceeași lege.

Înalta Curte, sesizată fiind prin sentința civilă nr. 1478/MAS din 2 noiembrie 2023, pronunțată de Tribunalul Brașov – secția I Civilă, complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale, în vederea soluționării conflictului negativ de competență ivit în cauză, constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 135 alin. (1) din C. proc. civ. pentru pronunțarea regulatorului de competență:

Astfel, potrivit art. 135 alin. (1) din C. proc. civ.: "Conflictul de competență ivit între două instanțe judecătorești se soluționează de instanța imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict", iar alin. (2) al aceluiași text de lege prevede că "Nu se poate crea conflict de competență cu Înalta Curte de Casație și Justiție. Hotărârea de declinare a competenței sau de stabilire a competenței pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanța de trimitere."

Totodată, art. 136 alin. (1) C. proc. civ. prevede că dispozițiile privitoare la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, iar alin. (4) al aceluiași articol statuează că dispozițiile alin. (1)-(3) ale art. 136 C. proc. civ. se aplică și în cazul completelor specializate.

Când stabilesc instanța competentă să soluționeze conflictul de competență ivit între două secții/complete specializate ale aceleiași instanțe, dispozițiile procedurale prevăd că acesta se va soluționa de secția instanței stabilite potrivit art. 135 corespunzătoare secției înaintea căreia s-a ivit conflictul, astfel cum rezultă din art. 136 alin. (2) C. proc. civ.

În prezenta cauză, Înalta Curte reține că Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Tribunalului Brașov – secția I Civilă, complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale, care la rândul său, a declinat competența de soluționare a litigiului în favoarea secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal din cadrul aceleiași instanțe.

În acest context, având în vedere că instanța imediat superioară și comună instanțelor judecătorești între care s-a ivit conflictul negativ de competență din prezenta cauză este Curtea de Apel Brașov și nu instanța supremă, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a soluționa, pe calea regulatorului de competență, conflictul negativ de competență ivit între cele două secții ale Tribunalului Brașov și, în consecință, va trimite dosarul instanței competente.

În egală măsură, întrucât trimiterea către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență s-a dispus de către un complet de judecată specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale, competența de soluționare a acestuia aparține Curții de Apel Brașov – secția Civilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., raportat la art. 97 din același Cod, Înalta Curte va declina competența de soluționare a conflictului de competență în favoarea Curții de Apel Brașov – secția Civilă, căreia i se va trimite dosarul.