ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 567/2023

HOTĂRÂRE

09.03.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 567/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 9 martie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal la 16 martie 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, a solicitat obligarea pârâtei la plata de despăgubiri egale cu sumele reținute, începând cu luna ianuarie 2022, din pensie, în temeiul O.U.G. nr. 130/2021, cu titlu de contribuție la asigurările sociale de sănătate, indexate cu rata inflației, la care se adaugă dobânzile legale calculate de la data primei rețineri.

Prin întâmpinarea depusă de pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale a fost invocată excepția de necompetență materială a Curții de Apel Brașov – secția de contencios administrativ și fiscal, arătând că revine Tribunalului Brașov – secția I civilă – complet specializat în litigii de muncă și asigurări sociale competența de soluționare a cererii, întrucât este vorba de un litigiu de asigurări sociale, fiind incident art. 153 din Legea nr. 263/2010.

Curtea de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 51/2022 din 12 mai 2022 a admis excepția de necompetență materială a instanței și a declinat competența de soluționare a cererii formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale în favoarea Tribunalului Brașov – secția I Civilă, complet specializat în litigii de muncă și asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul este fost magistrat militar și că, în temeiul O.U.G. nr. 130/2021, începând cu luna ianuarie 2022 i s-a reținut din pensie de către pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, contribuția la asigurările sociale de sănătate, fiindu-i în acest fel redusă pensia cu un procent considerabil, sens în care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumelor reținute din pensie cu titlu de contribuție la asigurările sociale de sănătate, indexate cu rata inflației, la care se adaugă dobânzile legale calculate de la data primei rețineri.

În acest context, instanța a apreciat că litigiul de față vizează, în esență pensia reclamantului și modul de calcul al acesteia prin raportare la obligația de plată a contribuției de asigurări sociale de sănătate, sens în care, în temeiul art. 132 C. proc. civ., instanța a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal și a declinat competența de soluționare a cererii formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, în favoarea Tribunalului Brașov – secția I Civilă, complet specializat în litigii de muncă și asigurări sociale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la 18 mai 2022, iar la primul termen de judecată, din 12 octombrie 2022, instanța a pus în vedere reclamantului să precizeze obiectul acțiunii, prin indicarea și a temeiului de drept al acțiunii și, urmare a precizării făcute de către reclamant, la termenul din 7 decembrie 2022, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Tribunalului Brașov, secția I civilă.

Tribunalul Brașov, secția I civilă, Complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 53/MAS din 18 ianuarie 2023 a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu și, în consecință a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul CASA TERITORIALĂ DE PENSII A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE, în favoarea Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, reținând incidența dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, competența teritorială revine exclusiv instanței de la domiciliul reclamantului, prin urmare, Curții de Apel Brașov.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență între Curtea de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Brașov, secția I civilă s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 10 februarie 2023, pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal.

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, Înalta Curte constată că atât prin acțiunea depusă inițial, cât și prin precizarea depusă la solicitarea instanței, reclamantul a arătat că obiectul acțiunii îl reprezintă acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, acțiune însoțită de excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. XXIV pct. 11-14, 16-20, respectiv ale art. XXV din această ordonanță.

Împrejurarea că prin O.U.G. nr. 130/2021 s-au adoptat măsuri pentru impozitarea pensiilor care depășesc un anumit cuantum, cum este și cazul reclamantului, nu transformă automat prezentul litigiu într-un litigiu de drepturi și asigurări sociale, care să fie de competența Tribunalului Brașov – secția I Civilă, complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale.

Astfel, prezenta acțiune este formulată în temeiul art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit căruia: "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță. (2) Instanța de contencios administrativ, dacă apreciază că excepția îndeplinește condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, sesizează, prin încheiere motivată, Curtea Constituțională și suspendă soluționarea cauzei pe fond. (3) După pronunțarea Curții Constituționale, instanța de contencios administrativ repune cauza pe rol și dă termen, cu citarea părților. Dacă ordonanța sau o dispoziție a acesteia a fost declarată neconstituțională, instanța soluționează fondul cauzei; în caz contrar, acțiunea se respinge ca inadmisibilă. (4) În situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I. (5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative".

În raport de aceste prevederi, se constată că obiectul cauzei se încadrează în sfera prevăzută de dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, neavând relevanță care este obiectul ordonanței vizate, context în care se reține că prezenta acțiune este de competența instanței de contencios administrativ.

În ceea ce privește instanța de contencios administrativ competentă să soluționeze prezenta cauză, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, fiind un litigiu care privește o ordonanță emisă de Guvernul României, prin urmare un act emis de o autoritate centrală, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Așadar, competența teritorială revine, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, exclusiv instanței de la domiciliul reclamantului, prin urmare, Curții de Apel Brașov.

Așa fiind, în raport cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal.