ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 114/2024
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 114/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 23 ianuarie 2024
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 7 aprilie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Timișoara – secția litigii de muncă și asigurări sociale, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecarea apelului formulat de către reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1085/6.12.2022, pronunțate de către Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu pârâta-intimată Casa Județeană de Pensii Arad, având ca obiect recalculare pensie.
Împotriva acestei încheieri, reclamanta A. a declarat recurs, fără a indica vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Prin cererea inițială, a arătat că înțelege să formuleze recurs împotriva încheierii din 7 aprilie 2023, raportat la sentința apelată nr. 1085/6.12.2022, solicitând repunerea pe rol a cauzei suspendate și judecarea acesteia în apel, așa cum a fost declarat și motivat.
Ulterior, recurenta a depus o cerere intitulată "recurs", prin care a solicitat, în sinteză, admiterea recursului și trimiterea cauzei Curții de Apel Timișoara spre a fi repusă pe rol și a se judeca în apel, așa cum acesta a fost declarat și motivat.
Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de instanță, din oficiu, în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a o admite și, în consecință, va anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Din cererea de recurs nu reies critici care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., recurenta solicitând doar admiterea recursului și trimiterea cauzei Curții de Apel Timișoara spre a fi repusă pe rol și a se judeca în apel, așa cum acesta a fost declarat și motivat.
Astfel, conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se motivează prin însăși cererea de recurs, iar motivele de recurs sunt cele prevăzute expres și limitativ în art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.
Art. 489 alin. (1) din același Cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3), care se referă la motivele de ordine publică, iar în alin. (2) al aceluiași articol se arată că aceeași sancțiune, a nulității recursului, se aplică și în situația în care criticile dezvoltate nu sunt susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea tezei de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat de către titularul recursului.
Ca atare, nu poate constitui motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, astfel că, instanța de recurs nu poate examina decât criticile privitoare la hotărârea atacată care fac posibilă încadrarea în prevederile art. 488 C. proc. civ.
Or, simpla susținere a autoarei prezentului demers judiciar, care se referă la admiterea cererii de recurs, nu poate fi considerată o critică susceptibilă de a fi încadrată în prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., atâta timp cât nu se arată în ce constă nelegalitatea încheierii atacate, prin raportare la soluția pronunțată de curtea de apel și la argumentele arătate de instanță în fundamentarea acesteia.
Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. ori a unor critici susceptibile de o astfel de încadrare juridică.
Constatând că recurenta nu s-a conformat obligației reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 7 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – secția litigii de muncă și asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2024.