ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2134/2021

Ședința publică din data de 14 octombrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Arad la data de 29 mai 2020 reclamantul A. a chemat în judecată pârâtele Casa Județeană de Pensii Arad și Casa Națională de Pensii Publice București - Comisia Centrală de Contestații, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la recalcularea pensiei - dosar nr. x - conform datelor din adeverințele nr. x/20.06.2017, completarea la aceasta cu nr. x/10.10.2019, cu precizările de rigoare, adeverința nr. x/10.10.2019 - emise de Direcția Resurse umane din cadrul B. S.A. București care cuprind perioada de plată a CAS-ului respectiv anii 1991-1998, drepturi pe care le solicită din luna următoare depunerii cererii sale la Casa Județeană de Pensii Arad respectiv începând cu 1 august 2017 cu luarea în considerare a datelor trecute în anexa 1 la adeverința coloana 15; anularea Hotărârii nr. 32994/11.05.2020 emisă de Casa Națională de Pensii - Comisia centrală de Contestații - dată după trei ani de la depunerea contestației sub nr. x/17 august 2017, cu precizările ulterioare - emisă cu încălcarea prevederilor legale, răspunsul ajungând cu o întârziere de 3 ani, răspuns care nu a ținut cont de precizările și solicitările - legitime transmise către comisie; anularea deciziei nr. 312468/02.08.2017 emisă de Casa Județeană de Pensii Arad și emiterea unei noi decizii care să țină cont de actele normative enumerate, care sunt în vigoare și care reglementează toată situația; cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Arad, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale prin sentința nr. 518 din 28 iulie 2020 a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul A. împotriva pârâtelor Casa Județeană de Pensii Arad și Casa Națională de Pensii Publice București - Comisia Centrală de Contestații, având ca obiect recalculare pensie.

Împotriva acestei hotărâri reclamantul A. a formulat apel.

Prin decizia civilă nr. 12 din 12.01.2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. x/2020, a fost respins apelul formulat de către reclamantul-apelant A. împotriva sentinței civile nr. 518/2020, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. x/2020, în contradictoriu cu pârâtele-intimate Casa Județeană de Pensii Arad și Casa Națională de Pensii Publice București - Comisia Centrală de Contestații.

Împotriva acestei decizii A. a formulat contestație în anulare.

Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale prin decizia civilă nr. 304 din 7 aprilie 2021 a respins contestația în anulare, formulată de către contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 12 din 12.01.2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. x/2020, în contradictoriu cu intimatele Casa Județeană de Pensii Arad și Casa Națională de Pensii Publice București.

Împotriva acestei decizii A. a declarat recurs.

Analizând recursul formulat Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

La originea prezentului litigiu se află cererea formulată de A., prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Casa Județeană de Pensii Arad și Casa Națională de Pensii Publice București - Comisia Centrală de Contestații, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la recalcularea pensiei și emiterea unei noi decizii care să țină cont de actele normative enumerate.

Prezenta cale extraordinară de atac are ca obiect decizia civilă nr. 304 din 7 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, prin care s-a respins contestația în anulare formulată de către contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 12 din 12.01.2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. x/2020, în contradictoriu cu intimatele Casa Județeană de Pensii Arad și Casa Națională de Pensii Publice București.

Așadar, hotărârea atacată în cauza de față a fost dată într-o contestație în anulare îndreptată împotriva deciziei pronunțate de curtea de apel în calea de atac a apelului, hotărâre care este definitivă, conform dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Decizia prin care a fost soluționată contestația în anulare împotriva unei hotărâri, prin care a fost respins apelul într-un litigiu al cărui obiect este încadrat în materia asigurărilor sociale, nu poate fi atacată cu recurs, întrucât nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflicte de muncă și asigurări sociale…".

În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.

Totodată, potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea dată în contestația în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.

Prin urmare, hotărârea pronunțată în contestația în anulare este, la rândul său, definitivă, conform art. 508 alin. (4) C. proc. civ., deoarece hotărârea dată asupra contestației în anulare nu este supusă recursului.

Astfel, decizia civilă nr. 304 din 7 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, care a făcut obiectul contestației în anulare, este definitivă.

Totodată, se reține că instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.

Ca atare, hotărârile definitive nu pot fi atacate cu recurs, pentru că ar însemna să se adauge o nouă cale extraordinară de atac în afara celor expres prevăzute de C. proc. civ., ceea ce nu este admisibil.

Principiul legalității căilor de atac este consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Totodată, art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 prevede că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Este știut că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

În cauză, Înalta Curte a fost sesizată cu recursul declarat împotriva unei hotărâri definitive care nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 304 din 7 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 octombrie 2021.