ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2216/2019

Ședința publică din data de 26 noiembrie 2019

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 15 iunie 2016 pe rolul Tribunalului Arad, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2016*, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Arad, recalcularea pensiei în funcție de formele de retribuire a muncii în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001.

Prin sentința civilă nr. 5601 din 16 decembrie 2016, Tribunalul Arad, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței sus-menționate, reclamantul a declarat apel, care a fost respins de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale prin decizia civilă nr. 327 din 6 aprilie 2017.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., cerere care a fost respinsă de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale prin decizia civilă nr. 491 din 30 mai 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017.

Împotriva deciziei civile nr. 327 din 6 aprilie 2017 și deciziei civile nr. 491 din 30 mai 2017, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, revizuentul A. a declarat recurs, solicitând casarea tuturor hotărârilor anterior menționate în baza prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., arătând că acestea nu cuprind motivele pe care se fundamentează soluțiile pronunțate.

În dezvoltarea susținerilor formulate, intitulate "memoriu de fundamentare a recursului declarat ...", recurentul a expus parcursul litigiilor purtate cu pârâta de-a lungul anilor și a enumerat o serie de înscrisuri, între care cererea nr. x din 3 decembrie 2015, adresată Casei Județeană de Pensii Arad și adeverința nr. x din 26 mai 2015, eliberată de Consiliul Județean Arad.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în care s-a menționat că recursul este inadmisibil.

Prin încheierea din 2 iulie 2019, în baza art. 493 alin. (4) C. proc. civ. s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părțile în litigiu, punându-li-se în vedere că au posibilitatea să depună puncte de vedere în termen de 10 zile de la data comunicării.

Recurentul-revizuent A. a depus un punct de vedere asupra raportului întocmit, prin care a reluat susținerile din cererea de recurs și a atașat un set de înscrisuri în dovedire.

La termenul din data de 26 noiembrie 2019, completul de filtru a luat în examinare, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, soluționarea acestei excepții făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții.

Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil pentru următoarele considerente:

Dispozițiile art. 457 C. proc. civ. reglementează principiul legalității căii de atac potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea în limitele competenței atribuite prin lege fiind de ordine publică.

Art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. prevede că "sunt hotărâri definitive: hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului", iar potrivit alin. (2) al aceleiași norme "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării."

Prezentul litigiu are ca obiect recalcularea drepturilor de pensie prin valorificarea unor venituri suplimentare.

În litigiile de muncă și asigurări sociale, legea actuală de procedură civilă a prevăzut numai două grade de jurisdicție, ceea ce implică o hotărâre pronunțată în prima instanță, de tribunal, și o hotărâre pronunțată în calea de atac a apelului, de curtea de apel.

Astfel, conform art. 483 alin. (1) și (2) C. proc. civ.:

"(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.

(2) Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Totodată, potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin art. III pct. 3 din Legea nr. 310/2018 "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. (...)".

În speță, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secția a II-a civilă la 15 iunie 2016, iar decizia recurată, decizia civilă nr. 327, a fost pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale la 6 aprilie 2017.

Prin urmare, conform dispozițiilor legale anterior menționate, decizia civilă nr. 327 din 6 aprilie 2017, fiind pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale în cadrul judecății în apel, este definitivă de la pronunțarea sa, nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Totodată, decizia civilă nr. 491 din 30 mai 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale a fost pronunțată în soluționarea unei cereri de revizuire întemeiate în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., respectiv atunci când instanța s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decat s-a cerut.

Potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ., "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

Ca atare, atât timp cât hotărârea supusă revizuirii, respectiv decizia definitivă civilă nr. 327 din 6 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, nu este susceptibilă de recurs, nici hotărârea recurată, prin care a fost soluționată cererea de revizuire - decizia civilă nr. 491 din 30 mai 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale - nu are deschisă această cale de atac, legiuitorul nedorind să instituie, astfel, un nou grad de jurisdicție și o nouă cale de atac.

Pentru argumentele expuse, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva deciziei civile nr. 327 din 6 aprilie 2017 și deciziei civile nr. 491 din 30 mai 2017, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva deciziei civile nr. 327 din 6 aprilie 2017 și deciziei civile nr. 491 din 30 mai 2017, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 noiembrie 2019.