ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 11/2024

Ședința publică din data de 16 ianuarie 2024

Deliberând asupra recursului constată următoarele:

În drept, au fost invocate prevederile art. 2, art. 53 alin. (1

1

) și celelalte din Legea nr. 101/2016; art. 7, art. 8 și celelalte din Legea nr. 554/2004; art. 194 și următoarele din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 22.03.2022, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței funcționale și a trimis dosarul spre competentă soluționare Tribunalului București – secția a VI-a Civilă.

Prin încheierea de declinare s-a reținut, în esență, că plata serviciilor prestate în baza contractului de achiziție publică încheiat între părți nu privește nici procedura de atribuire și nici nulitatea sau anularea contractului, ci constituie un aspect privind executarea contractului, aflat sub incidența regulilor de competență prevăzute de art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016, competența soluționării litigiului aparținând secției civile a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul.

Pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă cauza a fost înregistrată la data de 15.04.2022, sub nr. x/2021*.

Prin sentința civilă nr. 1549 din 24.06.2022, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată și a obligat pârâtul la plata sumei de 324.791,83 RON și a penalităților de întârziere aferente în cuantum de 0,01% pe zi de întârziere conform art. 14.2 din contract, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 6.500 RON.

În ședința publică de la termenul de judecată din 12 mai 2023, curtea de apel a luat act de transmiterea capacității procesuale ca urmare a divizării reclamantei A. S.R.L. către societatea C. S.R.L., sens în care, în temeiul dispozițiilor art. 39 alin. (2) C. proc. civ., a dispus introducerea în cauză, în calitate de succesor cu titlu universal și a acestei din urmă societăți.

La 30 octombrie 2023 a fost înregistrată la dosar întâmpinarea formulată de intimatul-pârât Ministerul Economiei, Antreprenorialului și Turismului, prin care a invocat, în principal, excepția inadmisibilității recursului potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (1) și alin. (1

1

) coroborat cu art. 55 alin. (3

1

) din Legea nr. 101/2016, iar în subsidiar, excepția tardivității și excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei recurate ca fiind temeinică și legală.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă în data de 01 august 2023.

Analizând memoriul de recurs și având în vedere dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cu care în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte de Casație și Justiție, stabilind ordinea de soluționare a excepțiilor, va examina cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și art. 248 alin. (1) din același cod, excepția inadmisibilității recursului invocată prin întâmpinare.

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este cel al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și, astfel, pot exercita doar căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. în art. 457, care prevede că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Prin cererea de chemare în judecată societatea reclamantă a solicitat obligarea pârâtului la plata serviciilor prestate în baza contractului de achiziție publică nr. x, contract încheiat în temeiul Legii nr. 98/2016 privind achizițiile publice.

Înalta Curte constată că prima instanță, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a fost învestită prin hotărârea de declinare a competenței, pronunțată de secția a II-a contencios administrativ și fiscal a aceleiași instanțe, care a constatat incidența în cauză a dispozițiilor art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016, cu motivarea că plata serviciilor solicitate și prestate în baza contractului de achiziție publică încheiat între părți nu privește nici procedura de atribuire și nici nulitatea sau anularea contractului, ci constituie un aspect privind executarea contractului.

Prin urmare, instanța supremă constată că pretențiile reclamantei decurg din executarea unui contract de achiziție publică, o formă de contract administrativ, fiind incidente norme speciale sub aspectul procedurii de soluționare a acestor litigii.

Așadar, având în vedere faptul că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la 25 noiembrie 2021, potrivit art. 27 C. proc. civ. în cauză este incidentă Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, în forma modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, intrată în vigoare la 13.07.2020.

În conformitate cu dispozițiile art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, aplicabilă litigiului pendinte, "procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul", iar potrivit art. 55 alin. (3

1

) din același act normativ "hotărârea pronunțată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (1

1

) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanța ierarhic superioară. Apelul este soluționat de urgență și cu precădere, într-un termen ce nu va depăși 30 de zile de la data sesizării legale a instanței".

Din textele legale anterior evocate rezultă că hotărârile pronunțate în litigiile privind executarea contractelor administrative, în care se încadrează și contractele de achiziție publică, pot fi atacate numai cu apel, obiectul acțiunii încadrându-se, astfel, într-una din ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, respectiv teza finală, în conformitate cu care "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Prin urmare, fiind suprimată calea de atac a recursului, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 Cod procedură civilă.

Înalta Curte subliniază că nu are posibilitatea de a considera ca fiind admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ prevăzute de lege.

În considerarea celor ce preced, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat de reclamantele C. S.R.L. și A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 737 din 12 mai 2023, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantele C. S.R.L. și A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 737 din 12 mai 2023, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 ianuarie 2024.