ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 365/2022

Ședința publică din data de 22 februarie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 25.11.2020, sub numărul x/2020, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâta la plata sumei de 8.726,02 RON, reprezentând penalități de întârziere în cuantum de 0,5% pe zi, conform art. 6 din contractul nr. x/20.08.2019, calculate de la scadența facturilor fiscale nr. x/30.08.2019, y/31.10.2019, z/29.11.2019 și până la data achitării integrale, respectiv 03.04.2020 și 09.04.2020 și a contravalorii în RON a sumei de 40 de euro, conform art. 9-10 din Legea nr. 72/2013. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză.

Prin întâmpinarea depusă la data de 11.02.2021, pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 București și a solicitat declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Aleșd ori, în subsidiar, în favoarea Judecătoriei Oradea, potrivit clauzei atributive de competență inserată în cuprinsul art. 10.3 din contractul de prestări servicii/închiriere utilaje.

Prin sentința civilă nr. 5212 din data de 21.04.2021 Judecătoria Sectorului 4 București a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei către Judecătoria Oradea.

În motivare, instanța a reținut că reclamanta pretinde plata penalităților de întârziere calculate în temeiul contractului de prestări servicii și închiriere utilaje, încheiat cu pârâta la 20.08.2019, contract care, la art. 10.3 menționează că eventualele litigii care s-ar putea ivi în legătură cu contractul vor fi soluționate pe cale amiabilă, iar dacă acest lucru nu este posibil, de instanțele competente de la sediul prestatorului, în speță reclamanta, sau de cele de pe raza teritorială a municipiului București.

Instanța a reținut că această clauză este una atributivă de competență, pentru valabilitatea căreia trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții: părțile să aibă capacitatea procesuală de exercițiu, iar consimțământul lor liber și neviciat; convenția părților să fie expresă; în convenție să se determine exact instanța aleasă; instanța aleasă de părți să nu fie necompetentă absolut.

Referitor la prima condiție, instanța a constatat că aceasta este îndeplinită, cât timp nu s-a făcut dovada contrară, referitoare la lipsa capacității procesuale de exercițiu sau lipsa ori vicierea consimțământului. A reținut instanța că împrejurarea invocată de pârâtă, privind contestarea semnăturii existente pe contract, nu înlătură prezumția de valabilitate a contractului, astfel că până la proba contrară acesta este prezumat ca fiind valabil, iar consimțământul părților valabil exprimat în ceea ce privește clauza atributivă de competență inserată în contract.

În ceea ce privește condiția referitoare la instanța aleasă, s-a constatat că părțile nu s-au referit expres la o anumită instanță competentă de pe raza teritorială a Municipiului București, astfel că prorogarea convențională de competență vizează numai instanța de la sediul prestatorului, în speță reclamanta. Astfel, clauza atributivă de competență este valabilă numai în ceea ce privește instanța aleasă de la sediul reclamantei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea.

În ședința publică din data de 05.11.2021 instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Oradea.

Prin sentința nr. 5616/2021 din data de 18 noiembrie 2021, pronunțată de Judecătoria Oradea, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L, în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență dintre Judecătoria Oradea și Judecătoria Sectorului 4 București. A fost suspendată cauza până la soluționarea conflictului de competență și s-a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Judecătoria Sectorului 4 a reținut că nu este necesar ca în convenția de alegere a forului desemnat să judece litigiul dintre părți să fie desemnată cu exactitate instanța care va fi investită cu soluționarea cauzei.

Instanța a mai reținut că în clauza atributivă de competență părțile au ales două criterii în funcție de care se poate determina competența teritorială a instanței care ar putea fi învestită cu soluționarea litigiului dintre acestea, respectiv fie instanța de la sediul prestatorului, fie una dintre instanțele de pe raza Municipiului București, în acest caz părțile având posibilitatea de a alege oricare dintre instanțele de pe raza acestuia.

S-a constatat că, în niciunul dintre cazuri, părțile nu au determinat în mod expres instanța competentă teritorial să judece cauza, ci doar criterii de determinare, astfel că, dispozițiile art. 126 C. proc. civ. nu împiedică părțile să aleagă între mai multe instanțe, caz în care alegerea sesizării uneia dintre acesteia aparține reclamantului.

Or, în această situație, reclamantul, prevalându-se de clauza atributivă de competență de la art. 10.3 din contract a ales să investească cu soluționarea litigiului Judecătoria Sectorului 4 București.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între instanțele menționate, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Oradea, competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat plata penalităților de întârziere calculate în temeiul contractului de prestări servicii și închiriere utilaje încheiat cu pârâta la 20.08.2019, contract care, la art. 10.3, menționează că eventualele litigii care s-ar putea ivi în legătură cu contractul vor fi soluționate pe cale amiabilă, iar dacă acest lucru nu este posibil, de instanțele competente de la sediul prestatorului, în speță reclamanta, sau de cele de pe raza teritorială a municipiului București.

Conform art. 126 alin. (1) C. proc. civ., părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă.

În cauză, părțile au convenit să supună soluționarea litigiilor instanței competente de la sediul prestatorului sau celor de pe raza teritorială a municipiului București. Se observă însă că părțile nu au menționat o anumită instanță competentă teritorial dintre cele de pe raza municipiului București, astfel că nu se poate ști de ce reclamantul a ales anume Judecătoria Sectorului 4 București. Or, alegerea altei instanțe decât cea care, potrivit legii, ar fi competentă teritorial să judece trebuie să rezulte fără echivoc din clauzele contractuale.

De asemenea, Înalta Curte reține că prevederile art. 116 și art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. stabilesc posibilitatea pentru reclamant de a opta pentru introducerea acțiunii fie la instanța domiciliului pârâtului, fie la instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației.

În cauză, părțile au stipulat prin contract care este locul executării obligației, respectiv județul Bihor, astfel că, din perspectiva prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., competența aparține Judecătoriei Oradea, instanța de la sediul prestatorului, în speță reclamanta.

Deși clauza atributivă de competență stipulată în contractul încheiat de părți prevede alternativ și competența teritorială a instanțelor de pe raza teritorială a Municipiului București, această clauză nu este clară, astfel că, Judecătoria Sectorului 4 București aleasă de reclamantă nu este instanța competentă să soluționeze litigiul, nefiind nici instanța de la locul executării contractului, nici instanța de la sediului pârâtei.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 februarie 2022.