ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 991/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă în data de 20.05.2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998, ca prin hotărârea care se va pronunța să se dispună anularea deciziei de validare parțială nr. 5897/23.03.2020, prin care s-a validat în parte hotărârea nr. 4880/04.10.2017 emisă de Comisia Municipiului București și nu s-au acordat despăgubiri bănești. În drept, au fost invocate prevederile art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, precum și prevederile Legii nr. 9/1998.

Sentința pronunțată de Tribunalul București Prin sentința nr. 1679/29.10.2020, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București Prin decizia nr. 1553A/28.11.2023, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis excepția perimării și a constatat ca fiind perimat apelul reclamantei împotriva sentinței.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, prin care a menționat că va depune motivele de recurs ulterior comunicării deciziei atacate. În data de 27.12.2023, în termen legal, recurenta a depus și motivele de recurs, prin care a solicitat, în temeiul prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 și 8 C. proc. civ., casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei la instanța de apel în vederea continuării judecării apelului împotriva sentinței. Printr-o primă critică, recurenta a menționat că decizia atacată este nelegală, fiind dată cu eludarea dispozițiilor art. 415, art. 416 și art. 418 C. proc. civ. Astfel, a arătat că, în speță, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 416 C. proc. civ., întrucât cererea nu a rămas în nelucrare, din motive imputabile părții, timp de 6 luni. Recurenta a arătat că, prin promovarea cererii nr. x/2023 (24.07.2023), se menține suspendarea prezentei cauze. Instanța de apel a reținut greșit că, având în vedere că, în litigiul care a făcut obiectul dosarului nr. x/2022 al Judecătoriei Sectorului 1, care a generat suspendarea cauzei, în perioada 21.03.2023 și până la momentul efectuării de verificări cu privire la subzistența motivului suspendării, au trecut mai mult de 6 luni, fără ca părțile să efectueze un act de procedură în vederea judecării procesului. Curtea de Apel a reținut greșit data de 21.03.2022 (în loc de data corectă de 21.03.2023). Or, acest aspect este de natură să conducă la faptul că nu a observat că, în perioada 21.03.2023-29.09.2023, termenul de perimare a fost suspendat, perioadă în care, în data de 24.07.2023, s-a formulat o cerere cu același conținut cu cea cu nr. x/2022. Astfel, instanța nu a observat susținerile și apărările recurentei de la dosar, ceea ce atrage incidența în cauză a motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârea fiind pronunțată cu eludarea dispozițiilor prevăzute de art. 418 C. proc. civ., privind suspendarea cursului perimării. Dimpotrivă, reclamanta-apelantă a fost diligentă și în termenul de 6 luni de la data încheierii de ședință pronunțată în cauza nr. x/2022 (deși a depus toate actele necesare), astfel cum rezultă din încheierea de sedință din 28 februarie 2023, a formulat din nou cerere de chemare în judecată (nr. x/2023, la data de 24.07.2023), având ca obiect declararea judecătorească a morții, care se află pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, cauză ce va fi trimisă la dosarul nr. x/2022, de care depinde soluționarea prezentei cauze. Însă, în decizia atacată nu se regăsește motivarea cu privire la susținerile recurentei referitoare la cauza nr. x/2023, ceea ce este de natură să atragă casarea hotării recurate. De asemenea, arată că deși a solicitat repunerea cauzei pe rol și reluarea judecății în baza existenței cauzei nr. x/2023, instanța nu s-a pronunțat pe aceste aspecte, fiind incidente normele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Precizează că încheierea din 21.03.2023 a îndeplinit condițiile unui act de procedură în momentul redactării și comunicării. Ca atare, de la acea dată curge termenul de 6 luni, perioadă în care, la data de 24.07.2023, s-a formulat cererea nr. x/2023. De altfel, art. 416 C. proc. civ. este destul de vag în privința "ultimului act de procedură", putând fi considerat in extensis chiar data de 24.07.2023, înlăuntrul termenului de 6 luni, de suspendare, în baza art. 418 C. proc. civ. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în sarcina statului român obligația de a lua măsuri care să garanteze protecția efectivă a drepturilor enunțate de art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor proprietarilor.

Apărări formulate în cauză Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. A arătat că, prin încheierea pronunțată în ședința publică din 27.09.2022, Curtea de Apel București, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a suspendat judecarea apelului până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2022, aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, ce are ca obiect declararea judecătorească a morții numitului B., iar, prin decizia recurată a constatat ca fiind perimat apelul reclamantei împotriva sentinței. Precizează că nu este de acord cu susținerea recurentei în sensul că hotărârea din apel este greșită întrucât instanța nu a observat că termenul de perimare a fost suspendat, întrucât, în data de 24.07.2023, a formulat o nouă cerere de chemare în judecată, cu același obiect cu cel din dosarul nr. x/2022. Perimarea reprezintă o sancțiune procedurală ce operează de drept și se răsfrânge asupra întregii activități judiciare, nu doar asupra unui act de procedură concret, și este determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului. Totodată, perimarea, constând în stingerea litigiului, este edictată în interesul unei bune administrări a justiției, urmărind soluționarea cauzelor cu celeritate și degrevarea rolului instanțelor de dosare inactive, astfel încât răspunde unui interes general, dar și unui interes al părților, anume acela ca drepturile lor să nu rămână un timp îndelungat într-o stare de incertitudine. Rămânerea cauzei în nelucrare presupune absența oricărui act de procedură în vederea judecării pricinii în intervalul prevăzut de lege (6 luni). Termenul de perimare, fiind un termen procedural pe luni, se calculează potrivit regulilor de drept comun, respectiv potrivit art. 181 alin. (1) C. proc. civ., și începe să curgă de la data ultimului act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță și care nu a mai fost urmat, din motive imputabile părții, de alte acte de procedură în scopul judecării pricinii. În cauză, prin încheierea de ședință pronunțată în data de 27.09.2022, instanța de apel a dispus suspendarea judecării apelului până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2022 Având în vedere că dosarul nr. x/2022 a fost soluționat prin încheierea pronunțată la data de 28.02.2023, rămasă definitivă prin neapelare, motivul de suspendare a prezentei cauze nu mai subzistă. În termen de 6 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii date în dosarul nr. x/2022, reclamanta-apelanta trebuia să solicite repunerea pe rol a prezentei cauze și, eventual, să solicite o nouă suspendare, având în vedere că, în data de 24.07.2023, a formulat o nouă cerere de chemare în judecată având ca obiect declararea judecătorească a morții numitului B., cerere care face obiectul dosarului nr. x/2023 al Judecătoriei Sectorului 1 București. Având în vedere că nu s-a solicitat repunerea cauzei pe rol, instanța de apel a constatat intervenită perimarea cauzei întrucât, de la data când s-a pronunțat încheierea din dosarul nr. x/2022, respectiv 28.02.2023, cauza a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni. Deși, pentru termenul de judecată din data de 28.11.2020, doamna A. a depus o cerere de repunere pe rol, așa cum a constatat și instanța de apel, această cerere a fost depusă după ce perimarea a operat deja, întrucât termenul de perimare s-a împlinit în data de 28.08.2023. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., aspectul netimbrării căii de atac, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în respectiva ordonanță de urgență. De asemenea, potrivit art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ. Totodată, art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar alin. (3) al aceluiași text de lege statuează că neîndeplinirea acestei cerințe este sancționată cu nulitatea. În speță, prin rezoluția de comunicare a motivelor de recurs s-a stabilit că recurenta datorează, pentru soluționarea cererii de recurs, sub sancțiunea anulării acesteia, o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, conform dispozițiilor art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013. Această obligație procesuală i-a fost comunicată recurentei atât în data de 06 februarie 2024, prin intermediul adresei emise în data de 1 februarie 2024, conform procesului-verbal de înmânare aflat la dosar, cât și în 11 martie 2024, respectiv în 12 martie 2024, prin intermediul citației emise pentru termenul de judecată din 10 aprilie 2024, conform proceselor-verbale de înmânare aflate la dosar. Cu toate acestea, recurenta nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru și nici nu a formulat cerere de ajutor public judiciar, ori cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru. Întrucât recurenta nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de către instanță, în temeiul prevederilor art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, coroborate cu art. 486 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este legal timbrat, astfel încât se impune sancțiunea anulării acestuia. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 1553 A din 28 noiembrie 2023 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.