ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 99/2024

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2024

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 30.10.2019 pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, reclamanții A. și B. au solicitat obligarea pârâtului Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România la plata a 35.000 euro, respectiv 50.000 euro, reprezentând daune morale, precum și plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi începând cu data soluționării cauzei, până la data plății, cu cheltuieli de judecată.

La data de 17.03.2020, reclamanții au depus cerere de modificare a cererii de chemare în judecată, prin care au arătat că înțeleg să cheme în judecată, în calitate de pârâtă, și pe C. S.A..

Având în vedere declinările reciproce de competență, prin sentința civilă nr. 26/01.02.2021, pronunțată în dosar nr. x/2020, Curtea de Apel București a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a V-a civilă.

Prin sentința civilă nr. 1496/07.10.2022, Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a BAAR și a respins cererea în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A admis în parte cererea formulată în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A. și cu intervenientul D. și a obligat pârâta la plata sumei de 5.000 euro către reclamantul A. și 7.000 euro către reclamantul B., echivalentul în RON la cursul BNR din ziua plății efective, cu titlu de daune morale, precum și la plata către reclamanți a penalităților de întârziere de 0,2% pe zi, începând cu a 11-a zi de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la data plății și a respins ca neîntemeiată cererea reclamanților de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții A. și B., solicitând modificarea în tot a soluției primei instanțe, admiterea în integralitate a acțiunii așa cum a fost formulată, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 330A din 6 martie 2023, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca nefondat, apelul declarat în cauză.

Împotriva acestei decizii a declarat la 18 aprilie 2023 recurs reclamantul B., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin încheierea din data de 27 septembrie 2023 s-a admis cererea de reexaminare formulată de recurent și s-a stabilit în sarcina acestuia obligația de achitare a unei taxe de timbru în cuantum de 200 de RON. Întrucât recurentul a achitat o taxă de timbru în cuantum de 100 de RON, a fost citat cu mențiunea de a depune la dosar o diferență de taxă în cuantum de 100 de RON, sub sancțiunea anulării cererii de recurs ca netimbrată.

În ședința publică din 18 ianuarie 2024, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția insuficientei timbrări a recursului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Deliberând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., asupra excepției insuficientei timbrări a recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte o va admite și va anula recursul ca insuficient timbrat, pentru următoarele considerente de drept:

Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgență, iar, conform art. 33 alin. (1) din același act normativ, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Totodată, art. 486 alin. (2) și alin. (3) din C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, sub sancțiunea nulității.

În prezenta cauză, se constată că recurentul-reclamant a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, deși i s-a pus în vedere obligația de a timbra cererea de recurs cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 RON. Se reține că recurentul-reclamant a formulat cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, aceasta fiind stabilită în mod definitiv la suma de 200 de RON, însă nu a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar, sub forma scutirii, reducerii sau eșalonării. În acest context, achitarea sumei de 100 RON reprezintă o plată parțială, care nu corespunde obligației legale de a timbra cererea de recurs, astfel cum a fost stabilită de către instanță și comunicată recurentului-reclamant. Neîndeplinirea obligației de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 RON, aferentă căii de atac, este imputabilă exclusiv recurentului-reclamant, care a înțeles să achite doar parțial taxa datorată potrivit legii, determinând aplicarea, de către instanța de recurs, a sancțiunii nulității, prevăzută expres la art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.

Se mai reține că art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și art. 21 din Constituția României garantează dreptul de acces la justiție, însă acesta nu este unul absolut, ci se pretează la limitări, întrucât necesită, chiar prin natura sa, o reglementare din partea statului. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a exclus posibilitatea ca interesele unei bune administrări a justiției să poată justifica impunerea unor costuri pentru accesul unei persoane la justiție și a subliniat că suma costurilor, apreciată în lumina circumstanțelor cazului, solvabilitatea solicitantului și faza procedurii sunt factori de care trebuie ținut cont, pentru a determina dacă persoana respectivă a beneficiat de dreptul de acces la justiție sau dacă, din cauza sumei totale a cheltuielilor, accesul la justiție a fost restrâns până în punctul în care s-a atins esența lui (cauza Tolstoy-Miloslavski, par. 61-63, cauza Kreuz, par. 59-60).

Privite lucrurile din această perspectivă, se constată că, în prezenta cauză, taxa judiciară de timbru stabilită are un cuantum redus (200 RON), recurentul-reclamant uzând de posibilitatea legală de a formula cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, iar calea de atac a recursului este una extraordinară. În raport cu aceste elemente specifice, nu se poate reține că, prin anularea ca insuficient timbrat a recursului declarat de către reclamant, s-ar aduce atingere dreptului său fundamental de acces la justiție.

Față de aceste considerente, în raport cu dispozițiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 și ale art. 486 alin. (2) și alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția insuficientei timbrări a recursului, invocată din oficiu la termenul din 18 ianuarie 2024, și va anula, ca insuficient timbrat, recursul declarat de reclamantul B. împotriva deciziei civile nr. 330A din 6 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția insuficientei timbrări a recursului, invocată din oficiu.

Anulează, ca insuficient timbrat, recursul declarat de reclamantul B. împotriva deciziei civile nr. 330A din 6 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 ianuarie 2024.