ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 959/2024

Ședința publică din data de 09 aprilie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București în data de 12 aprilie 2023, sub nr. x/2023, reclamanta Administrația Fondului Imobiliar a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâților A. și B. la plata sumei de 102,61 RON, reprezentând chirie restantă, și la plata sumei de 102,61 RON, cu titlu de majorări de întârziere. Totodată, a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În susținerea cererii, a arătat că spațiul cu destinația de locuință din București str. x, a fost proprietate de stat, fiind cumpărat de pârâți la data de 18.01.1999.

S-a arătat că între părți a fost încheiat, la data de 02.08.2000, contractul de închiriere nr. x, având ca obiect folosința curții în suprafață de 11,10 mp. Menționează reclamanta că debitul solicitat a fost calculat până în luna ianuarie 2019, având în vedere că pârâții au înstrăinat terenul.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 1516, art. 1270, art. 1350, art. 1535 și următoarele C. civ., art. 26 din Legea nr. 112/1995, O.U.G 40/1999, art. 2 din H.G. nr. 310/2007 și O.G. nr. 13/2011.

Prin sentința civilă nr. 9190/2023 din 11 septembrie 2023, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocate din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeș.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Sectorului 2 București a reținut calitatea reclamantei de profesionist, în sensul prevăzut de art. 3 alin. (3) C. civ., și a pârâților de consumatori, precum și că obiectul cererii are legătură cu raportul juridic născut dintr-un contract civil, sens în care a apreciat că devin aplicabile dispozițiile art. 121 C. proc. civ., care instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de la domiciliul consumatorului.

Constatând că domiciliul pârâților se află în comuna Corbeni, jud. Argeș, a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeș, în a cărei circumscripție se află domiciliul pârâților.

Învestită prin declinare, Curtea de Argeș, prin sentința civilă nr. 150/2024 din 25 ianuarie 2024, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, prin art. 113 C. proc. civ. este stabilită o competență teritorială alternativă, în alin. (1) pct. 4 stipulându-se că, în afară de instanța prevăzută la art. 107 C. proc. civ., mai este competentă instanța locului unde se află imobilul, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un raport de locațiune a imobilului.

Cum reclamanta a învestit Judecătoria Sectorului 2 București, ca instanță în circumscripția căreia se află imobilul închiriat, fixând în mod definitiv competența în favoarea acesteia, opțiunea acesteia nu mai putea fi contestată nici de către pârât, nici de către instanță.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 2 București și Judecătoria Curtea de Argeș și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prima instanță stabilind competența în raport cu domiciliul consumatorului, apreciind că litigiul are ca obiect o cerere îndreptată împotriva unui consumator, în timp ce a doua instanță a reținut că litigiul are natură civilă, și că pârâții nu au calitate de consumatori, astfel că este competentă să soluționeze cauza Judecătoria Sectorului 2 București, în raport cu locul situării imobilului ce face obiectul contractului de locațiune supus analizei instanței.

Se constată, așadar, că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a învestit instanța cu o cerere de atragere a răspunderii civile contractuale a pârâților A. și B., solicitând obligarea acestora din urmă la plata chiriei restante și a majorărilor de întârziere acumulate, pentru fiecare zi de întârziere.

Văzând că litigiul are ca izvor executarea contractului de închiriere nr. x/02.08.2020, privind suprafețe locative (curte imobil), observând și temeiul de drept invocat în formularea acțiunii - art. 1270 și 1350 C. civ., se constată că prezentul litigiu are natură civilă, nefiind un litigiu între un comerciant și consumator (care presupune existența unui contract generator al unui raport juridic de putere, în care pozițiile părților nu sunt egale).

Astfel, regula de drept comun în materia competenței teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediu pârâtul, dacă legea nu dispune astfel.

În conformitate cu dispozițiile art. 130 C. proc. civ., excepția necompetenței se invocă în mod diferit, în funcție de forma necompetenței, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei încălcate.

Astfel, potrivit art. 130 C. proc. civ., "(2) Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. (3) Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".

Necompetența este de ordine publică în situațiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competența generală a instanțelor judecătorești, competența materială și competența teritorială exclusivă, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

Pentru toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetența este de ordine privată.

Necompetența teritorială de drept comun, prevăzută de art. 107 C. proc. civ., este de ordine privată, astfel că, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, instanța învestită neputând-o invoca din oficiu.

Din interpretarea textului de lege sus-menționat rezultă că, atât timp cât Pârâții A. și B. nu au formulat întâmpinare în cauză, prin care să fi invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 București, soluționarea cauzei este în competența instanței pe rolul căreia a fost înregistrată cererea.

Așadar, cum în cauză o astfel de competență nu a fost invocată în condițiile arătate, Judecătoria Sectorului 2 București nu putea să invoce, din oficiu, excepția de necompetență, întrucât nu avea posibilitatea legală în acest sens, situație față de care aceasta rămâne instanța legal investită cu soluționarea cauzei.

În raport cu considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 09 aprilie 2024.