ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 903/2024

HOTĂRÂRE

27.03.2024

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 903/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 27 martie 2024

Deliberând, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tecuci, în data de 25 octombrie 2021, sub nr. x/2021, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâta C., solicitând instanței să dispună dezbaterea averii succesorale rămasă de pe urma defunctei D. și ieșirea din indiviziune cu privire la bunurile din masa succesorală, arătând că, în calitate de moștenitori legali, li se cuvine fiecăruia o cotă de 1/3 din masa sucesorală.

În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 1143 din C. civ.

Prin sentința civilă nr. 454/2023 din 16 martie 2023, pronunțată de Judecătoria Tecuci, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Bârlad.

În motivare, această instanță a reținut că în speță sunt incidente dispozițiile art. 118 alin. (1) și cele ale art. 94 alin. (1) lit. j) din C. proc. civ., iar competența teritoritală exclusivă este de ordine publică și părțile nu o pot înlătura.

Cum potrivit certificatului de deces al defunctei D., ultimul domiciliu al acesteia a fost în comuna Zorileni, jud. Vaslui, instanța a apreciat că Judecătoria Tecuci nu este competentă în soluționarea cauzei, competența aparținând Judecătoriei Bârlad, în a cărei rază teritorială s-a aflat ultimul domiciliu al defunctei.

Învestită prin declinare, Judecătoria Bârlad, prin sentința civilă nr. 35/2024 din 03 ianuarie 2024, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Bârlad, a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Tecuci, a constatat ivit conflictul negativ de competență și, suspendând din oficiu judecata cauzei, a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut incidența în speță a dispozițiilor art. 117 din C. proc. civ., arătând că obiectul cererii îl constituie partajul, ieșirea din indiviziune cu privire la imobile terenuri și casă de locuit situate în municipiul Tecuci, județul Galați, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 1143 C. civ., motiv pentru care instanța competentă teritorial să soluționeze cererea este judecătoria Tecuci, în raza căreia se afla imobilele situate în mun. Tecuci, jud. Vaslui, instanța nefiind învestită cu o cerere de dezbatere a succesiunii rămasă de pe urma defunctei.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Obiectul litigiului dedus judecății îl reprezintă dezbaterea averii succesorale de pe urma defunctei D. și ieșirea din indiviziune cu privire la bunurile din masa succesorală, ipoteză în care competența teritorială este absolută, fiind reglementată prin dispoziții de ordine publică, cu caracter absolut.

Art. 118 alin. (1) din C. proc. civ. prevede: "în materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului: 1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozițiilor testamentare; 2. cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moștenitori sau împotriva executorului testamentar."

Prin urmare, în materie succesorală, până la ieșirea din indiviziune, competența aparține în mod exclusiv instanței de la ultimul domiciliu al defunctului.

Problema care a generat desesizarea celor două instanțe aflate în conflict o constituie aprecierea diferită a normelor legale incidente în speță, prima instanță sesizată, Judecătoria Tecuci, reținând în motivarea soluției de declinare a competenței că sunt incidente dispozițiile art. 118 alin. (1) C. proc. civ. și luând în considerare că ultimul domiciliu al defunctei a fost în comuna Zorileni jud. Vaslui, iar a doua instanță, Judecătoria Bârlad, apreciind că sunt incidente dispozițiile art. 117 din cod, întrucât bunurile cu privire la care se solicită ieșirea din indiviziune sunt situate în municipiul Tecuci, județul Galați.

Fiind legal învestită, prin declinare, cu soluționarea cererii de chemare în judecată, Judecătoria Bârlad s-a dezînvestit cu nesocotirea dispozițiilor legale menționate, în cauză nefiind incidente prevederile art. 117 C. proc. civ. care au ca obiect de reglementare cererile privitoare la imobile. Dispozițiile alin. (3) ale articolului menționat prevăd expres că alin. (1) și (2) nu se aplică atunci când indiviziunea rezultă din succesiune. Așadar, pentru cererile având ca obiect sistarea stării de indiviziune provenite din succesiune, competența teritorială se stabilește conform regulilor din art. 118 C. proc. civ., astfel cum se precizează chiar în alin. (1) al acestui articol, care stabilește competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului pentru cereri "în materie de moștenire până la ieșirea din indiviziune".

Înalta Curte reține, totodată, că potrivit dispozițiilor art. 954 alin. (2) C. civ.: "moștenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă".

În cauza dedusă judecății, din certificatul de deces eliberat de pe urma defunctei D., aflat la dosarul Judecătoriei Tecuci, reiese că aceasta a avut ultimul domiciliu în comuna Zorileni județul Vaslui, în raport cu acesta urmând a se stabili competența instanței.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ. coroborate cu art. 118 alin. (1) C. proc. civ. și art. 954 C. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii, în favoarea Judecătoriei Bârlad, în a cărei circumscripție teritorială a avut ultimul domiciliu defuncta.