ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 835/2024

Ședința publică din data de 21 martie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ fiscal, la data de 02.09.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, Guvernul României și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Brașov:

- să se constate dreptul reclamantului stabilit prin art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019 de a primi pentru perioada 16.04.2020-31.08.2020 suma de 10.000 RON lunar, din bugetul Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor;

- în subsidiar, să se constate dreptul reclamantului de a primi despăgubiri în cuantum de 10.000 RON lunar, pentru fiecare contract, pentru perioada 16.04.2020-24.07.2020, cu titlu de reparare a prejudiciului administrativ cauzat prin neadoptarea normelor metodologice prevăzute de art. V din Legea nr. 236/2019;

- obligarea A.N.S.V.S.A. să aloce din bugetul propriu fondurile necesare efectuării plății sumelor solicitate și, ulterior, pentru perioada 24.07.2020-31.08.2020;

- obligarea pârâtelor 1-3 la plata sumei de 55.000 RON, reprezentând sume datorate pentru perioada 16.04.2020-31.08.2020, referitor la contractul de concesiune nr. x/15.05.2001 pentru C.S.V.A. Rupea, jud. Brașov.

Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ fiscal, prin sentința civilă nr. 22/C/17.01.2022 a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov, reținând, în esență, incidența prevederilor art. 10 din Legea 554/2004, având în vedere că pretențiile derivă dintr-un contract de drept administrativ.

Curtea de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 171/21.12.2022 a admis excepția necompetenței materiale, invocată de reclamant, dispunând declinarea competenței de soluționare în favoarea Judecătoriei Rupea, reținând, în esență, că litigiul dedus judecății decurge din executarea unui contract de concesiune, iar valoarea pretențiilor este sub pragul de 200.000 RON, cu aplicarea prevederilor art. 111 C. proc. civ.

Judecătoria Rupea, prin sentința civilă nr. 580/03.05.2023, a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Rupea, invocată de instanță din oficiu, a declinat competența de soluționare a acțiunii, în favoarea Tribunalului Brașov – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, și, constatând ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Brașov – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Curtea de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal și Judecătoria Rupea a dispus înaintarea dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia, reținând, în esență, că, în speță, contractele de concesiune au fost încheiate în temeiul prevederilor Legii nr. 219/1998, concesiunea fiind atribuită prin licitație publică, drept pentru care a considerat incidente prevederile art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016.

Soluționând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va stabili că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Cererea de chemare în judecată care a generat declinările de competență este cea prin care reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, Guvernul României și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Brașov, obligarea acestora la achitarea unei sume de bani cuvenite în temeiul O.U.G. nr. 117/2020, aferente perioadei 16.04.2020-31.08.2020, pentru prestarea de servicii sanitar veterinare, în baza unui contract de concesiune și a actului adițional la acesta.

Pretențiile reclamantului sunt solicitate în baza art. 15 alin. (7) din O.G. nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 117/2020, potrivit căruia "prestatorii activităților prevăzute la alin. (2), care asigură un program zilnic de opt ore, cu excepția zilelor de sâmbătă și duminică și a sărbătorilor legale, primesc lunar, pentru fiecare contract subsecvent, pe perioada de derulare a acestuia, suma de 10.000 RON, exclusiv TVA, din bugetul Autorității, pentru transportul probelor, ridicarea produselor și tipizatelor necesare, instruirea și formarea profesională aferentă activităților contractate, consilierea proprietarilor de animale în vederea comunicării informațiilor privind lanțul alimentar, bunăstarea și condițiile de biosecuritate, efectuarea catagrafiei animalelor în situații de urgență, precum și pentru inspecția și certificarea animalelor destinate sacrificării".

Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, "pentru efectuarea în exploatațiile nonprofesionale a unor activități sanitar-veterinare cuprinse în programul acțiunilor de supraveghere, prevenire și control al bolilor la animale, al celor transmisibile de la animale la om, protecția animalelor și protecția mediului, de imobilizare a animalelor care amenință viața sau integritatea corporală a persoanelor ori integritatea bunurilor acestora prin utilizarea și administrarea substanțelor din categoria stupefiante, psihotrope, de identificare și înregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor, caprinelor și ecvideelor, precum și a altor acțiuni prevăzute în alte programe naționale, pe care Autoritatea trebuie să le pună în aplicare, direcțiile sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București încheie acorduri-cadru de servicii, pe o durată de 4 ani, respectiv contracte subsecvente în baza acestora pentru fiecare exercițiu bugetar anual, în funcție de bugetul aprobat, în conformitate cu prevederile Legii nr. 98/2016 privind achizițiile publice, cu modificările și completările ulterioare, cu prestatorii astfel cum sunt definiți la pct. 33 din anexa nr. 1 - medici veterinari organizați în condițiile legii sau pot angaja personal sanitar-veterinar propriu, în condițiile legii, în situațiile în care nu se pot încheia contracte cu medicii veterinari, organizați în condițiile legi."

Potrivit art. III din O.U.G. nr. 117/2020, "contractele pentru efectuarea activităților sanitar-veterinare prevăzute la art. 15 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 42/2004, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările și completările ulterioare, aflate în curs de derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, își păstrează valabilitatea și continuă să producă efecte potrivit prevederilor legale în vigoare la data încheierii lor, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019 pentru modificarea și completarea art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, precum și pentru modificarea unor acte normative."

Conform expunerii de motive pentru aprobarea O.U.G. nr. 117/2020, adoptarea acestui act normativ s-a făcut și pentru că "...prin Legea nr. 236/2019 pentru modificarea și completarea art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, precum și pentru modificarea unor acte normative a fost prevăzută acordarea unei sume de 10.000 RON, lunar, beneficiarilor contractelor încheiate în vederea realizării activităților sanitar-veterinare publice, aspect insuficient reglementat la nivel de legislație primară".

În acest sens, în Capitolul II (Decontarea activităților sanitar-veterinare) al O.U.G. nr. 117/2020, s-a prevăzut, la art. 5 alin. (1) lit. b), ca modalitate de realizare a plăților către concesionar de către concedent și plata sumei stabilite în conformitate cu prevederile art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019.

Rezultă că a fost lămurită natura juridică a sumei de 10.000 RON/lunar acordată beneficiarilor contractelor de concesiune, ca fiind nu doar aceea de simplu beneficiu al legii, având ca situație premisă existența unor astfel de contracte în derulare, ci o modalitate de executare a obligațiilor puse în sarcina părții contractante (concedentul), alături de plata pe care o face acesta, prin tarif unic, pentru fiecare activitate sanitar-veterinară contractată (conform art. 5 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 117/2020).

Așadar, litigiul prin care concesionarul pretinde obligarea concedentului la plata sumei aferente activității sanitar-veterinare prestate în baza unui contract de concesiune servicii, este unul care vizează executarea respectivului contract.

În speță, temeiul juridic al pretențiilor reclamantului se regăsește în contractul de concesiune nr. x/15.05.2001, astfel cum a fost modificat prin acte adiționale încheiate cu D.S.V.S.A. Brașov, întocmite în baza O.U.G. nr. 117/2020.

Or, contractul de concesiune de prestări servicii, astfel cum a fost prelungit prin actele adiționale menționate și acordul-cadru de servicii veterinare, pe care reclamantul își întemeiază cererea, deși reprezintă contracte administrative, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c)

1

din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, au o reglementare specifică, derogatorie de la normele din materia dreptului administrativ, în ceea ce privește competența de soluționare a eventualelor litigii născute în legătură cu modalitatea de executare a acestora, reglementare dată de dispozițiile Legii nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor.

Astfel, potrivit art. 1 din Legea nr. 101/2016: "(1) Prezenta lege reglementează remediile, căile de atac și procedura de soluționare a acestora, pe cale administrativ-jurisdicțională sau judiciară, în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune, precum și organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor. (2) Prezenta lege se aplică și cererilor având ca obiect acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și celor privind executarea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor. (3) Scopul prezentei legi îl constituie asigurarea, la nivel național, a unor mecanisme și proceduri efective, rapide și eficiente de sesizare și remediere a neregulilor, care să garanteze respectarea dispozițiilor legale privind atribuirea contractelor".

Dispozițiile art. 53 alin. (1

1

) din actul normativ menționat, în varianta în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, 02.09.2021 (așa cum a fost modificat textul prin O.U.G. nr. 114/09.07.2020), statuează că "Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul."

Incidența în cauză a dispozițiilor art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016 este prioritară, fiind determinată de caracterul special al acestor norme în raport cu prevederile Legii nr. 544/2004 a contenciosului administrativ (care reprezintă dreptul comun în materie), fiind aplicabil principiul de drept specialia generalibus derogant.

Față de cele arătate și de dispozițiile legale incidente, competența de soluționare a pricinii aparține, conform art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016, secției civile a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau al reclamantului (care, în speță, se suprapun), respectiv Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare în favoarea Tribunalului, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 martie 2024.