ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4622/2021

Ședința publică din data de 12 octombrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța, la data de 26.11.2020 sub nr. de dosar x/2020, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Constanța și cu Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor să se dispună obligarea acestora din urmă la plata sumei de 10 000 de RON lunar începând cu data de 16.03.2020 aferent contractelor de concesiune încheiate, până la data de 24.07.2020, obligarea acestora la plata dobânzii legale penalizatoare, de la data introducerii cererii până la plata integrală a debitului principal, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Prin sentința civilă nr. 4520 din 19 aprilie 2021, Judecătoria Constanța, secția civilă a admis excepția necompetenței materiale și a declinat în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor - ANSVSA.

Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria Constanța a apreciat în esență că atât din cuprinsul cererii de chemare în judecată reiese că obiectul cererii prezentei acțiuni este reprezentat de refuzul nejustificat al autorității de a soluționa cererea reclamantului, respectiv de a achita suma de bani în temeiul art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 coroborat cu art. 4 alin. (1) din Legea nr. 236/2019.

În speță, având în vedere că reclamantul a introdus prezenta acțiune considerându-se vătămat de refuzul nejustificat de soluționare a cererii sale de către o autoritate centrală, iar refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim se asimilează actelor administrative, instanța apreciază că competența materială să soluționeze prezenta cauză în revine curții de apel.

Astfel, față de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 s-a reținut că îi revine Curții de Apel Constanța în a cărei rază teritorială se află sediul reclamantului, competența de soluționare a prezentei acțiuni.

2.2. Prin sentința nr. 135/CA din 30 iunie 2021, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța și a declinat competența materială de soluționare a cauzei formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor - ANSVSA., în favoarea Judecătoriei Constanța.

A constatat intervenit conflictul negativ de competență între Curtea de Apel Constanța și Judecătoria Constanța și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului de competență.

În motivarea acestei hotărâri Curtea de Apel Constanța a reținut în esență că:

În cazul de față nu sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (2) din legea nr. 554/2004 care asimilează actelor administrative unilaterale și "refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal" întrucât executarea unor obligații asumate prin contractul administrativ, chiar dacă obligațiile respective fac obiectul unei reglementări legale, nu se poate încadra în ipoteza refuzului nejustificat de a soluționa o cerere referitoare la un drept sau interes legitim în condițiile în care în mod expres legea prevede o situație de excepție în cazul litigiilor în sfera executării unui contract administrativ asimilat actului administrativ. Refuzul de a efectua o plată asumată în baza unui contract administrativ chiar dacă, în esență, reprezintă atitudinea nejustificată a autorității de a nu executa obligațiile asumate prin contractul respectiv, nu poate face obiectul învestirii instanței de contencios administrativ astfel cum aceasta este definită la art. 2 alin. (1) pct. pct. g din Legea nr. 554/2004 întrucât ar lăsa fără efect dispozițiile art. I pct. 9 din Legea nr. 312/2018 prin care legiuitorul a instituit expres competența instanțelor de drept comun.

În plus, s-a reținut că reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1270, art. 1272 și art. 1359 C. civ. și că prin cererea de chemare în judecată susține argumentul litigiului derivat din raporturile de drept născute din contractul de concesiune ce privește executarea contractului sesizând Judecătoria Constanța ca instanță de drept comun competentă material în raport de prevederile art. 94 lit. k) C. proc. civ. și art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Prin urmare, reclamantul nu a înțeles să invoce dispozițiile Legii nr. x în referire la refuzul nejustificat, iar instanța de judecată în exercitarea rolului activ, având în vedere și prevederile art. 9 alin. (2) C. proc. civ., nu ar putea schimba cauza cererii de chemare în judecată.

Având în vedere că la data înregistrării cererii de chemare în judecată se aplică dispozițiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 în forma modificată prin Legea nr. 212/2018, litigiul de față este în competența instanțelor de drept comun care se determină din punct de vedere material potrivit regulilor comune prevăzute de C. proc. civ.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel Constanța, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța, la data de 26.11.2020 sub nr. de dosar x/2020, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Constanța și Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor obligarea acestora din urmă la plata 10.000 de RON lunar, începând cu data de 16.03.2020 (data intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019) și până la data de 24.07.2020 (data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 117/2020), precum și la plata dobânzii legale penalizatoare, precum și a cheltuielilor de judecată.

Potrivit art. IV din Legea 236/2019 pentru modificarea și completarea art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, precum și pentru modificarea unor acte normative, care constituie temeiul cererii de chemare în judecată care a învestit instanțele a căror competență este în dispută, "beneficiarii contractelor de concesiune și/sau de prestări servicii încheiate anterior datei intrării în vigoare a prezentei legi pentru realizarea activităților prevăzute la alin. (2) al art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, primesc lunar, pentru fiecare contract, suma de 10.000 RON din bugetul Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, până la finalizarea acestora."

Din cuprinsul cererii de chemare în judecată reiese că obiectul acțiunii este reprezentat de pretinsul refuz de executare a unei clauze de reglementare, respectiv plata contravalorii decontului activităților sanitar - veterinare convenite prin contractul de concesiune încheiat între reclamantă și Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, care este un act administrativ asimilat conform art. 26 din Ordonanța nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor raportat la art. 2 alin. (1) lit. c)

1

) din Legea nr. 554/2004.

În considerarea celor anterior menționate, litigiul cu care au fost învestite cele două instanțe în conflict este de contencios administrativ, astfel că pentru determinarea instanței competenței sunt incidente dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, în concret cele referitoare la rangul autorității din raportul de drept administrativ dedus judecății.

Având în vedere că legiutorul a stabilit că sumele pretinse prin cererea de chemare în judecată se plătesc din bugetul Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, autoritate publică centrală în accepțiunea art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, se reține că îi revine Curții de Apel Constanța în a cărei rază teritorială se află sediul reclamantului, competența de soluționare a prezentei acțiuni.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul Cabinet Medical Veterinar Individual Dr. A. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Constanța, în favoarea Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 octombrie 2021.