ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 823/2024

Pretenția dedusă judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin la data de 09.08.2022, reclamanta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Caraș-Severin, în contradictoriu cu pârâta A. S.A., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va fi pronunțată, să se dispună anularea titlului executoriu, sentința judecătorească nr. 4781/02.11.2000 pronunțată de Judecătoria Reșița, în dosar nr. x/2000, având ca obiect superficie, precum și a actelor încheiate ca urmare a acestui titlu executoriu, revenirea la situația anterioară, respectiv autorizarea OCPI Caraș-Severin cu privire la radierea dreptului de superficie din CF nr. x și înscrierea în CF a dreptului de proprietate în favoarea Statului Român, cu drept de administrare Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Caraș-Severin, cu cheltuieli de judecată ocazionate de acest proces.

Hotărârea pronunțată de către prima instanță Prin sentința civilă nr. 2286/15.12.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Caraș-Severin – secția I civilă a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată și, în consecință, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Caraș-Severin, în contradictoriu cu pârâta A. S.A., ca inadmisibilă.

Hotărârea pronunțată de către instanța de apel Împotriva acestei sentințe civile, au declarat apel reclamanta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Caraș-Severin și pârâta A. S.A. Prin decizia civilă nr. 159 din 15 iunie 2023, Curtea de Apel Timișoara – secția I civilă a dispus următoarele: A respins apelul formulat de reclamanta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Caraș-Severin împotriva sentinței civile nr. 2286/15.12.2022, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr. x/2022, având ca obiect rectificare carte funciară. A respins, ca tardiv, apelul formulat de pârâta A. S.A. împotriva aceleiași sentințe civile. Fără cheltuieli de judecată.

Recursul declarat în cauză Împotriva acestei decizii, la 6 februarie 2023, a declarat recurs pârâta A. S.A., solicitând casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță de apel. Recurenta a invocat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., susținând, în esență, că instanța de apel a încălcat regulile de procedură prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, din moment ce aceasta a dat o interpretare proprie erorii materiale, constând în intitularea căii de atac declarate de pârâtă ca fiind apel principal, deși în cuprinsul acesteia și în menționarea temeiului de drept au fost invocate dispozițiile referitoare la apelul incident, încălcând astfel regulile de procedură atunci când a respins, în mod eronat, apelul incident prin admiterea excepției tardivității, motivând faptul că cererea era intitulată "apel" și, astfel, s-a impus analizarea ei din perspectiva prevederilor art. 466 din C. proc. civ. În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii cu reținere și modificarea acesteia în sensul obligării intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate la fond în cadrul dosarului nr. x/2022, în cuantum de 5.950 RON.

Apărările efectuate în cauză La 1 noiembrie 2023, intimata reclamantă Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Caraș-Severin a depus întâmpinare, prin care a invocat excepțiile nulității și lipsei de obiect a recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. La termenul de judecată din 21 martie 2024, Înalta Curte a respins excepțiile nulității și lipsei de obiect a recursului, invocate de intimata reclamantă Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Caraș-Severin prin întâmpinare, pentru motivele reținute în practicaua hotărârii. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând recursul civil de față, Înalta Curte îl va admite, va casa în parte decizia recurată și va trimite cauza, spre rejudecarea apelului incident al pârâtei, la aceeași curte de apel, pentru următoarele considerente de drept: Criticile din recurs pot fi subsumate ipotezei prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât vizează încălcarea normelor de procedură de către instanța de apel atunci când a calificat calea de atac declarată de pârâtă. Având a analiza motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiat. În acord cu susținerile recurentei pârâte, se reține că instanța de apel a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, din moment ce a calificat, în mod greșit, calea de atac declarată de pârâtă ca fiind apel principal, iar nu apel incident. Astfel, potrivit art. 22 alin. (4) C. proc. civ., "Judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire. În acest caz judecătorul este obligat să pună în discuția părților calificarea juridică exactă.". De asemenea, potrivit art. 152 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greșită. Așa cum rezultă din cele două texte legale menționate, operațiunea juridică a calificării presupune determinarea naturii juridice a unei cereri raportat la întregul său conținut, iar nu exclusiv prin raportare la denumirea ori titlul acesteia. În cauza de față, cererea de declarare a căii de atac a fost intitulată "apel", însă motivarea în drept a acesteia este întemeiată pe dispozițiile art. 472 alin. (1) C. proc. civ., normă juridică specifică apelului incident, dat fiind denumirea marginală a textului normativ invocat de pârâtă, "Apelul incident". Astfel, intenția titularului căii de atac a fost clar și neechivoc exprimată prin întemeierea în drept din cuprinsul cererii formulate pe dispozițiile art. 472 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că acesta a înțeles să formuleze o cerere de apel incident, neexistând nici un element intrinsec cererii care să determine concluzia că intenția reală a părții a fost, în discordanță cu denumirea dată cererii, aceea de a formula o cerere de apel principal, din moment ce aceasta a fost depusă și transmisă la același moment temporal cu întâmpinarea formulată de pârâtă la apelul principal declarat de reclamantă, în acord cu prevederile art. 472 alin. (1) C. proc. civ. În concluzie, din conținutul cererii formulată de pârâta A. S.A. și a actelor procedurale din cauză rezultă că intenția apelantei pârâte a fost de a exercita calea de atac a apelului incident, astfel că Înalta Curte reține că, în speță, cererea de apel a pârâtei poartă o denumire greșită a căii de atac declarate, deoarece aceasta conține elemente obiective care permiteau instanței de apel să califice calea de atac formulată drept cea prevăzută de art. 472 alin. (1) C. proc. civ., apel incident. În acest context, greșeala instanței de apel de a califica calea de atac declarată ca apel principal și de a o soluționa ca atare conduce la încălcarea mai multor principii fundamentale ale procesului civil, respectiv a celor prevăzute de C. proc. civ. la art. 6 (dreptul la un proces echitabil), art. 13 (dreptul la apărare), art. 22 alin. (4) (obligația judecătorului de a da și stabili calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății). În conformitate cu art. 472 alin. (1) C. proc. civ., intimatul este în drept, după împlinirea termenului de apel, să formuleze apel în scris, în cadrul procesului în care se judecă apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe. Potrivit art. 474 alin. (1) C. proc. civ., apelul incident se depune de către intimat odată cu întâmpinarea la apelul principal. Așa fiind, în cauza de față, apelanta pârâtă a depus întâmpinare la apelul principal cu respectarea termenului legal de 15 zile, prevăzut de art. 471 1 alin .3 C. proc. civ., iar odată cu întâmpinarea, a formulat cererea de apel incident, greșit calificată de instanță ca fiind apel principal. În aceste condiții, termenul de formulare a apelului incident a fost respectat, fiind atașat odată cu întâmpinarea, în interiorul termenului prevăzut de lege pentru depunerea acestui act de procedură. În consecință, decizia recurată este lovită de nulitate, în sensul dispozițiilor art. 174 din C. proc. civ., iar vătămarea procesuală pricinuită pârâtei A. S.A. nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea deciziei recurate, în conformitate cu dispozițiile art. 175 alin. (1) din C. proc. civ. Reținând incidența în cauză a motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în considerarea celor expuse anterior, Înalta Curte constată că recursul declarat de către pârâtă este fondat, astfel că se impune trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță de apel, pentru ca aceasta să se pronunțe asupra apelului incident declarat de către pârâtă cu respectarea termenului prevăzut de art. 474 alin. (1) din C. proc. civ., precum și să analizeze motivele de apel incident invocate de către această parte. Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) și (2) și ale art. 497 teza I din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta A. S.A., va casa în parte decizia civilă atacată și va trimite cauza, spre rejudecarea apelului incident formulat de pârâtă, aceleiași instanțe de apel, urmând a fi menținută soluția privind respingerea, ca nefondat, a apelului principal declarat de către reclamantă, nefiind formulate critici în ceea ce privește soluționarea acestuia din urmă.