ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1207/2023

Cererea de revizuire: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, secția I civilă, la data de 19 august 2022, sub nr. x/2022, revizuientul A., în contradictoriu cu intimatul O.C.P.I. Caraș-Severin, a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 323/13.07.2022, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr. x/2021, anularea hotărârii instanței de apel, aceasta din urmă încălcând autoritatea de lucru judecat cu privire la calitatea procesuală pasivă a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Caraș-Severin, în cauzele având ca obiect plângerile împotriva încheierilor de carte funciară, în baza art. 31 pct. 3 din Legea nr. 7/1996, stabilită prin decizia nr. 72/15.10.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2007. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În motivarea cererii, revizuentul a susținut că Biroul de Carte Funciară Reșița a respins intabularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/30.04.2021, privitor la imobilul extratabular situat în intravilanul localității Pătaș jud. Caraș-Severin, arabil, în suprafață de 1.322 mp., cu nr. top x, nr. cad. x U.A.T. Prigor județul Caraș-Severin, contract încheiat pe baza posesiei exercitată de transmițătorii B. și C. sub nume de proprietari necontestați, conform art. 3 din Protocolul de colaborare încheiat între Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară și Uniunea Națională a Notarilor Publici din România cu modificările și completările ulterioare, nr. x/2010 privind modul de efectuare a operațiunilor de publicitate imobiliară în aplicarea Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată cu modificările și completările ulterioare. A precizat că judecarea cauzei s-a făcut fără citarea Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Caraș-Severin, potrivit art. 32 din Legea nr. 7/1996, prima instanță a admis plângerea sa și a dispus intabularea imobilului în cartea funciară; Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Caraș-Severin a făcut apel deși nu avea calitatea procesuală. Raportându-se la cele statuate prin decizia nr. 72/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, precum și la dispozițiile art. 32 din Legea nr. 7/1996, revizuentul a menționat că Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară are atribuții numai cu privire la înscrierea imobilelor în evidențele de carte funciară, fără a interveni în situația juridică a imobilului, iar Legea nr. 7/1996 are caracter contencios numai în raport cu terțele persoane implicate în litigii referitoare la dreptul de proprietate sau alte drepturi reale, nu și în raport cu birourile de carte funciară teritoriale. Prin urmare, procedura aplicabilă nu are caracter contencios, deoarece instanța nu trebuie să stabilească existența unui drept al Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară, ci doar legalitatea și temeinicia încheierilor date de acesta, astfel că Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Caraș-Severin nu are calitate procesuală sau interes în cauză. Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale înscopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și ca exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia. Recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. În materia apelului inadmisibilitatea intervine, în principal, în două situații, și anume când apelul nu este prevăzut de lege, hotărârea atacată făcând parte din cele care nu sunt supuse niciunei căi de atac, precum și atunci când a fost declarat de o persoană care nu are calitatea procesuală de a exercita apelul. Prin urmare, a solicitat admiterea cererii de revizuire și anularea deciziei atacate, apelul fiind introdus de o persoană fără calitate procesuală. I.

Hotărârea pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin: Prin decizia civilă nr. 538 din 06 decembrie 2022, Tribunalul Caraș-Severin, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de judecare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținând, în raport de hotărârile pretins potrivnice, că instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre este Înalta Curte de Casație și Justiție, iar nu Tribunalul Caraș-Severin, pe rolul căruia a fost introdusă cererea de revizuire. I.

Hotărârea care se solicită a fi revizuită: Prin decizia civilă nr. 323A din 13 iulie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Caraș-Severin, secția I civilă a admis cererea de apel formulată de apelantul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Caraș-Severin împotriva sentinței civile nr. 367/2022 pronunțată de Judecătoria Oravița în contradictoriu cu intimatul A., notar public în cadrul D.; a schimbat în tot hotărârea instanței de fond, în sensul că a respins plângerea formulată de A., notar public în cadrul D., cu sediul în județul Caraș-Severin, împotriva încheierii de respingere a cererii de reexaminare nr. x/20.09.2021 din data de 14.10.2021 a OCPI Caraș-Severin, BCPI Reșița; fără cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a constatat că, în primul ciclu procesual, apelantul nu a fost parte în cauză, procedura derulată în fața acestei instanțe nu are caracter contencios, iar instanța nu trebuie să stabilească existența unui drept al OCPI, ci doar legalitatea și temeinicia încheierilor date de OCPI. A apreciat că Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Caraș-Severin este o instituție publică, cu personalitate juridică, cu drept în a exercita căi de atac sau în a sta în cauză, la cerere, în apărarea intereselor statului și a respectării procedurii legale în aplicarea normelor specifice; a constatat că apelanta justifică un interes în cauză, astfel că are calitate de a declara calea de atac. Pe fondul cauzei, instanța a reținut că, potrivit minutei nr. x/2753 din 13.04.2021 a întâlnirii reprezentanților Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară și ai Uniunii Naționale a Notarilor Publici, s-a stabilit că, în regim de carte funciară, prevederile C. civ. și ale Legii Cadastrului și publicității imobiliare nr. 7/1996 exclud aplicarea dispozițiilor cuprinse în Protocolul de colaborare ANCPI-UNNPR aprobat prin Ordinul nr. 309/2010. Cu privire la efectele acestei minute, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 22 alin. (1)3 din Legea nr. 7/1996, conform cărora minuta de ședință este obligatorie pentru notarii publici și personalul de specialitate din oficiile teritoriale. Astfel, atâta timp cât registratorul șef și asistentul registrator au avut obligația să ia în considerare soluția cuprinsă în minută, conform căreia în regim de carte funciară (cum este cazul de față) nu se aplică dispozițiile cuprinse în protocolul ANCPI-UNNPR aprobat prin Ordinul nr. 309/2010, încheierea de reexaminare prin care s-a dispus respingerea cererii apelantului este temeinică și legală, iar motivele de apel prin care se invocă incidența în cauză a prevederilor art. 3 din Protocol sunt neîntemeiate. I.

Hotărârea în raport de care se invocă contrarietatea deciziei civile nr. 323A din 13 iulie 2022, pronunțate de Tribunalul Caraș-Severin, secția I civilă în dosarul nr. x/2021: Prin decizia nr. LXXII (72) din 15 octombrie 2007, pronunțată în dosarul nr. x/2007, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 685 din 07 octombrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a stabilit: În cauzele ce au ca obiect plângerile privind cartea funciară întemeiate pe dispozițiile art. 50 din Legea nr. 7/1996, republicată, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară nu are calitate procesuală pasivă. În considerentele acestei decizii s-au reținut următoarele: "Potrivit art. 17 alin. (1) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată, "publicitatea imobiliară întemeiată pe sistemul de evidență al cadastrului general are ca obiect înscrierea în cartea funciară a actelor și faptelor juridice referitoare la imobilele din același teritoriu administrativ și se realizează de către oficiile teritoriale pentru imobilele situate în raza teritorială a acestora". În acest cadru de reglementare, prin art. 20 alin. (1) din aceeași lege se prevede că "dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil", iar în cuprinsul art. 21 s-a subliniat că "modificarea conținutului unui drept ce grevează un drept real imobiliar se înscrie, dacă legea nu dispune altfel, potrivit regulilor stabilite pentru dobândirea și stingerea drepturilor reale". În conformitate cu principiul relativității, pe care îl consacră, în art. 22 din legea menționată se mai prevede că înscrierea unui drept se poate efectua numai "împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută", precum și "împotriva aceluia care, înainte de a fi înscris, și-a grevat dreptul, dacă amândouă înscrierile se cer deodată". Caracterul necontencios al procedurii de înscriere în cartea funciară este subliniat în dispozițiile art. 47 alin. (5) din Legea nr. 7/1996, republicată, potrivit cărora "înscrierile în cartea funciară se efectuează la cererea părților interesate, cu excepția cazurilor în care legea prevede înscrierea din oficiu", precum și în alin. (6) al aceluiași articol, prin care se precizează că "intabularea sau înscrierea provizorie poate fi cerută de orice persoană care, potrivit înscrisului original, hotărârii judecătorești sau hotărârii autorității administrative, urmează să strămute, să constituie, să modifice, să dobândească sau să stingă un drept tabular". Acest caracter necontencios al activității de publicitate imobiliară mai rezultă și din faptul că încheierile prin care sunt soluționate cererile de înscriere de către registratorul de carte funciară, care este funcționar public și nu judecător, sunt, prin natura lor juridică, acte administrative provizorii ce nu au putere de lucru judecat din moment ce adoptarea lor nu are loc în cadrul unei proceduri administrative jurisdicționale. De altfel, o asemenea încheiere, deși act administrativ, nu este supusă controlului instanțelor judecătorești de contencios administrativ, în condițiile Legii nr. 544/2004, ci contenciosului administrativ special reglementat prin Legea nr. 7/1996, republicată. În acest sens, în art. 50 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, republicată, este reglementată obligativitatea comunicării încheierii, iar prin alineatele următoare se prevede că "încheierea de înscriere sau de respingere poate fi atacată cu plângere", care se înaintează judecătoriei în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul, că "hotărârea pronunțată de judecătorie poate fi atacată cu apel", iar "hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă se comunică, din oficiu, biroului teritorial de către instanța care s-a pronunțat ultima asupra fondului". Ca urmare, datorită naturii lor derogatorii, toate aceste reglementări au un caracter special în raport cu dispozițiile generale privind procedurile necontencioase cuprinse în cartea a III-a din C. proc. civ., la art. 331-339, fiind de observat că în art. 338 alin. (2) din C. proc. civ. se prevede că "materiile necontencioase cu privire la care legea prevede o procedură specială rămân sub dispozițiile speciale, care se vor întregi cu cele prevăzute în cuprinsul cărții de față". Or, procedura de înscriere în cartea funciară este guvernată de regulile cuprinse în Legea nr. 7/1996, republicată, și de actele normative emise în baza ei, iar numai în măsura în care acestea nu prevăd nimic, legea este completată cu dispozițiile generale în materie necontencioasă prevăzute în C. proc. civ. De aceea, în raport cu această distincție făcută de legiuitor, se impune să se rețină că Legea nr. 7/1996, republicată, nu conține dispoziții care să confere legitimare procesuală pasivă Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară. De altfel, pe linia promovării acestei rațiuni deduse din textele de lege aplicabile, prin art. 31 din Ordinul directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară nr. 633/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, s-a subliniat că "activității de publicitate imobiliară i se aplică principiile și regulile specifice prevăzute de lege, care se întregesc cu dispozițiile art. 331-339 din C. proc. civ..". Mai mult, prevederea de la art. 50 alin. (4) din Legea nr. 7/1996, republicată, potrivit căreia "hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă se comunică din oficiu biroului teritorial", confirmă intenția legiuitorului referitoare la calitatea Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară, în sensul de a nu fi considerat parte în plângerea privind cartea funciară, pentru că altfel nu mai era necesar să se reglementeze obligativitatea de a i se comunica hotărârea, din moment ce dispozițiile art. 266 alin. (3) din C. proc. civ. prevăd că "hotărârea se comunică părților". II.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: În raport de prevederile art. 248 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va analiza, cu prioritate, excepția tardivității formulării cererii de revizuire, invocată din oficiu, față de efectul pe care îl produce, pentru următoarele argumente: Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze. În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele instituite de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează. Potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. Cererea dedusă judecății de față are ca obiect revizuirea deciziei civile nr. 323/A din 13 iulie 2022, pronunțate de Tribunalul Caraș-Severin, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., decizie definitivă, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. raportat la art. 31 alin. (5) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7 din 13 martie 1996, republicată, prin care a fost soluționat apelul declarat de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Caraș-Severin împotriva sentinței civile nr. 367/2022, pronunțate de Judecătoria Oravița în dosarul nr. x/2021. Față de actul de învestire al instanței, respectiv cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în ceea ce privește termenul în care se poate promova revizuirea sunt aplicabile dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora termenul de revizuire este de o lună și se va socoti în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8, care leagă momentul curgerii termenului de revizuire de data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, de la data pronunțării deciziei civile nr. 323A din 13 iulie 2022 a Tribunalului Caraș-Severin, secția I civilă, care reprezintă data la care această hotărâre judecătorească a rămas definitivă și momentul de la care curge termenul de declarare a căii extraordinare de atac a revizuirii. Fiind un termen stabilit pe luni, devin incidente dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 3 teza I C. proc. civ., care prevăd că termenele socotite pe luni se împlinesc în ziua corespunzătoare din ultima lună. Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac. Având în vedere că termenul de revizuire de o lună a început să curgă la 13 iulie 2022, rezultă că acest termen s-a împlinit la 13 august 2022. Dat fiind că această din urmă dată corespunde unei zile nelucrătoare (sâmbătă), rezultă că termenul s-a prelungit până la sfârșitul primei zile lucrătoare care a urmat, conform art. 181 alin. (2) C. proc. civ., adică 16 august 2022 (marți), întrucât ziua de 15 august 2022 (luni) a fost zi de sărbătoare legală. Ca atare, ultima zi în care cererea de revizuire putea fi formulată în termenul legal a fost la 16 august 2022. Or, cererea de revizuire a fost expediată prin poștă la 17/18 august 2022, reținând în această privință data ambiguă ce apare pe ștampila aplicată pe plicul poștal aflat la dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Caraș-Severin, secția I civilă și data menționată de revizuent la finalul cererii formulate - 17 august 2022 fiind astfel depășit termenul imperativ de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În aceste condiții, devine incidentă sancțiunea instituită de art. 185 alin. (1) teza I C. proc. civ., conform căruia: "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel." Este de menționat că dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ. instituie obligația pentru părți de a îndeplini actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că revizuentul nu și-a îndeplinit obligația de a exercita dreptul procesual în cadrul termenului stabilit de lege, nu a pretins și nici nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voința sa, pentru a putea fi incidente prevederile art. 186 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât, în raport cu dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 323/A din 13 iulie 2022, pronunțate de Tribunalul Caraș-Severin, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021.