ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1047/2023

Ședința publică din data de 23 februarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș Severin, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 18 noiembrie 2021, sub nr. x/2021, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Prigor, a solicitat obligarea pârâtei ca, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, să emită și să elibereze la dispoziția BNP C. câte un certificat de atestare fiscală pentru fiecare dintre imobilele înscrise în CF x Prigor (CF vechi x Prigor), identificate cu numele topografice: (x - cu suprafata de 6362 mp; (x - cu suprafata de 1400 mp; (x - cu suprafata de 1049 mp; (x - cu suprafata de 916 mp; (x - cu suprafata de 953 mp; (x - cu suprafata de 796 mp; (x - cu suprafața de 829 mp.

Prin sentința civilă nr. 380 din 10 august 2022, Tribunalul Caraș Severin, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiate excepția autorității de lucru judecat și excepția lipsei calității procesual active a reclamanților, invocată de către pârâtă, a admis acțiunea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Prigor și a obligat pârâta ca, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, să emită și să elibereze la dispoziția BNP C. câte un certificat de atestare fiscală pentru fiecare dintre imobilele înscrise în CF x Prigor (CF vechi x Prigor), identificate cu numele topografice: (x - cu suprafata de 6362 mp; (x - cu suprafata de 1400 mp; (x - cu suprafata de 1049 mp; (x - cu suprafata de 916 mp; (x - cu suprafata de 953 mp; (x - cu suprafata de 796 mp; (x - cu suprafața de 829 mp., luând totodată act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Prigor, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei, precum și suspendarea judecării cauzei până la rămânerea definitivă a hotărârii ce se va pronunța în dosarul Judecătoriei Oravița nr. 1676/273/2022, în acest sens fiind înregistrat la data de 13 septembrie 2022 pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal dosarul sub același număr.

Prin încheierea din 04 octombrie 2022, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului x/2022 aflat pe rolul Judecătoriei Oravița.

Împotriva încheierii din 04 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanții B. și A., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei primei instanțe în vederea continuării judecății, precum și acordarea cheltuielilor de judecată.

Recurenții-reclamanți au învederat că încheierea recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., norme de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, devenind astfel incident în speță motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

În condițiile în care motivul de suspendare a judecării cauzei s-a născut ulterior pronunțării hotărârii de către prima instanță, iar cadrul procesual în fața instanței de recurs se impunea să se limiteze la verificarea conformității sentinței recurate cu regulile de drept aplicabile și doar în măsura în care ar fi fost admis recursul și reluată judecarea în fond a cauzei, instanța de recurs ar fi avut într-adevăr atributul conferit de lege de a judeca cererea de suspendare a judecării cauzei.

Totodată, recurenții-reclamanți au susținut că încheierea recurată a fost pronunțată și cu încălcarea prevederilor art. 413 alin. (1) C. proc. civ., în condițiile în care, raportat la obiectul cauzei și la normele de drept incidente, rezultă fără echivoc că procesul pentru care s-a dispus suspendarea cauzei nu are o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce se va pronunța în prezenta speță.

Intimata-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna Prigor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând, în esență, motivele invocate în susținerea cererii de suspendare.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și încheierea recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanți este fondat.

Înalta Curte constată că prima instanță a suspendat judecata în cauza privind recursul declarat de recurenta Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna Prigor împotriva sentinței civile nr. 380/10.08.2022, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosar nr. x/2021, în contradictoriu cu intimații A. și B., până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2022 aflat pe rolul Judecătoriei Oravița, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Procedând la analiza criticilor formulate de reclamanți din perspectiva motivelor de casare invocate de către aceștia, instanța de control judiciar reține ca nefondate criticile privind încălcarea dispozițiilor prevăzute de art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.

Astfel, contrar susținerilor recurenților-reclamanți, în raport de natura art. 413 C. proc. civ., care reglementează posibilitatea preîntâmpinării pronunțării unor hotărâri contradictorii, prima instanță era îndreptățită să aprecieze dacă se impune sau nu suspendarea judecății în cauză, respectiv dacă rezultă fără echivoc că cererea a cărei suspendare se solicită se află într-un raport de interdependență cu cererea care formează obiectul altui proces, iar dreptul dedus judecății va influența în mod hotărâtor soluționarea litigiului care se impune a fi temporizat, indiferent de momentul la care a apărut motivul de suspendare a judecării cauzei.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că în mod greșit au fost aplicate dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., potrivit cărora "instanța poate suspenda judecata: 1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți".

Obiectul acțiunii deduse judecății în cauză este obligare emitere act administrativ, iar pentru dezlegarea cauzei se impune să se constate dacă cererea notarului public de eliberare a certificatului de atestare fiscală este legală și dacă organul fiscal local are sau nu obligația de a elibera acest act administrativ, în acest sens fiind analizate normele de drept material care statuează cu privire la existența ori inexistența acestei obligații legale a organului fiscal local.

Pe cale de consecință, cererea dedusă judecății în cauză, privind eliberarea certificatului de atestare fiscală, nu are legătură cu dosarul nr. x/2022 aflat pe rolul Judecătoriei Oravița, care are ca obiect constatarea nulității absolute a actelor ce au stat la baza înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate pentru societatea D. S.R.L., societate de la care antecesoarea reclamanților a dobândit terenurile în discuție, cu consecința rectificării CF x Prigor, în sensul radierii dreptului de proprietate al antecesoarei E. și intabularea în proprietatea Consiliului Local al Comunei Prigor.

Având în vedere toate aceste motive, Înalta Curte constată că măsura de suspendare a judecării cauzei nu este conformă cu dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1

C. proc. civ., iar încălcarea regulilor procedurale care permit temporizarea cursului judecății nu poate fi îndreptată decât prin desființarea încheierii recurate, cu consecința reluării judecării cauzei în fața instanței de fond.

În ceea ce privește cererea privind cheltuielile de judecată formulată de recurenții-reclamanți, Înalta Curte urmează a o respinge, având în vedere că recursul a privit un incident procedural care nu a condus la finalizarea judecății, ci din contră la continuarea judecății după suspendarea facultativă.

În conformitate cu prevederile art. 453 alin. (1) C. proc. civ. "partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată."

În contextul nesoluționării acestor pretenții în cadrul cererii de suspendare, Înalta Curte apreciază că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 453 C. proc. civ., întrucât la acest moment nu se poate vorbi despre o parte care a câștigat procesul sau despre culpa procesuală a celeilalte părți căzute în pretenții, iar cheltuielile de judecată efectuate de părți pentru soluționarea cauzei și a tuturor incidentelor procesuale vor fi avute în vedere la pronunțarea pe fondul litigiului.

Pentru aceste motive, constatând incidența cazurilor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanții B. și A., va casa încheierea recurată și, în rejudecare, va respinge cererea de suspendare formulată de recurenta Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna Prigor și va dispune continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanții B. și A. împotriva încheierii din 04 octombrie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează încheierea recurată și, în rejudecare:

Respinge cererea de suspendare formulată de recurenta Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna Prigor și dispune continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 23 februarie 2023.