ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3887/2024

Ședința publică din data de 17 septembrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș Severin în data de 13/12/2022, reclamanta A. a formulat contestație împotriva hotărârii nr. 338/03.11.2022 emisă de către de pârâta Casa Teritorială de Pensii Caraș-Severin, solicitând instanței anularea hotărârii nr. 338/03.11.2022 și menținerea, ca temeinică și legală, a hotărârii nr. 338/09.11.2004 privind acordarea unor drepturi prevăzute de O.G. nr. 105/1999, precum și anularea deciziei nr. 168346/04.11.2022 pentru revizuirea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999; cu obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu.

Prin sentința civilă nr. 188/12.04.2023 pronunțată în dosar nr. x/2022, Tribunalul Caraș-Severin a respins acțiunea formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Casa Teritorială de Pensii Caraș-Severin.

Împotriva sentinței de mai sus, a declarat recurs reclamanta A., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii pronunțate de Tribunalul Caraș-Severin, în sensul admiterii contestație formulate.

La termenul de judecată din data de 10/11/2023, reclamanta A. a depus o cerere de privind sesizarea Curții Constituționale a României, înțelegând sa invoce excepția de neconstituționalitate a dispoziției art. XXI din O.U.G. nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1186/09.12.2022, text în conformitate cu care "La articolul III din Legea nr. 210/2022 pentru modificarea art. 1 alin. (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri și pentru stabilirea unor măsuri necesare aplicării Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 698 din 13 iulie 2022, lit. b) se modifică și va avea următorul cuprins:

"b) începând cu data de 1 ianuarie 2024, drepturile stabilite pentru copiii persoanelor care s-au aflat în una dintre situațiile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. c) și g) din Ordonanța Guvernului nr. 105/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și pentru copiii prevăzuți la art. 3

1

alin. (1) din aceeași ordonanță."".

Prin încheierea din data de 7 decembrie 2023, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de recurenta-reclamantă A. în referire ia dispozițiile art. XXI din O.U.G. nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul A. arătând că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a Curții Constituționale textele legale sunt în vigoare, Curtea Constituțională nu a pronunțat anterior o decizie de neconstituționalitate a normelor legale și există o strânsă legătură cu prezenta cauză.

Mai arată recurenta că unul dintre motivele de recurs a vizat tocmai aplicabilitatea dispozițiilor art. 3

1

alin. (2) din O.G. nr. 105/1999 potrivit căruia recurenta, în calitate de fiică a persoanelor persecutate pe motive etnice ar fi trebuit să beneficieze de o indemnizație lunară în același cuentum cu indemnizația de care ar fi beneficiat părintele lor decedat, stabilită conform prevederilor art. 2 la data depunerii cererii de către copil.

Intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin a depus întâmpinare în cuprinsul cărei a solicitat respingerea recursului.

II. Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând încheierea atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, "(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți, sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) al Legii nr. 47/1992 rezultă că pentru sesizarea Curții constituționale cu o excepție de neconstituționalitate trebuie îndeplinite următoarele condiții, în mod cumulativ:

- excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial;

- excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Condiția relevanței excepției, care impune ca normele criticate să aibă incidență în soluționarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto și dedusă din orice fel de tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul instanței.

Astfel se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual și a stadiului concret în care se află litigiul.

Or, din această perspectivă este corect raționamentul instanței de fond în sensul că noemele de drept care fac obiectul excepției de neconstituționalitate nu au legătură cu soluționarea prezentei cauze întrucât au intrat în vigoare ulterior emiterii actelor contestate. Or, legalitatea unui act administrativ se analizează în raport de data emiterii acestora, iar nu în raport și de dispozițiile legale intrate în vigoare ulterior.

În acest sens, Înalta Curte constată că în mod corect instanța a arătat că partea care pretinde încălcarea legii fundamentale, trebuie să argumenteze legătura cu cauza a dispozițiilor normative criticate, întrucât doar în ipoteza existenței acestei legături, neconstituționalitatea ar determina soluția ce urmează a fi pronunțată de instanța de judecată.

Altfel spus, decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conținutului hotărârii în procesul principal.

Din perspectiva interesului procesual, Înalta Curte apreciază că nu este îndeplinită cerința legăturii cu pricina ce se judecă, impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Contrar susținerilor reclamantei, dispozițiile contestate, care privesc unele măsuri fiscal bugetare, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative, nu au legătură cu soluționarea cauzei.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanța în mod corect a apreciat că, față de obiectul cererii de chemare în judecată, modificarea legislativă impusă prin Ordonanța de urgență nr. 168/2022 din 8 decembrie 2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative vizează acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive entice, începând cu data de 1 ianuarie 2024, excepția de neconstituționalitate invocată nu are legătură cu soluționarea cauzei.

Pentru aceste considerente, constatând că încheierea recurată este legală, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din data de 7 decembrie 2023 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din data de 7 decembrie 2023 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 17 septembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.