ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 82/2024

Ședința publică din data de 17 ianuarie 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IV a civilă la data de 14.07.2022 sub nr. x/2022, revizuenții A., B. au solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., anularea deciziei nr. 2497/A/14.06.2022 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția civilă în dosar nr. x/2020, ca fiind contradictorie de sentința nr. 1468/A/29.04.2021, pronunțată de aceeași instanță în dosar nr. x/2020.

Prin decizia nr. 152/A/06.02.2023, Curtea de Apel București, secția a IV a civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A., B. cu privire la decizia nr. 2497/A/14.06.2022 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția civilă în dosar nr. x/2020.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenții A., B., arătând că instanța a analizat și calificat greșit motivele invocate prin cererea de revizuire, fapt ce a condus la respingerea acesteia ca inadmisibilă.

Au arătat recurenții că au solicitat revizuirea deciziei nr. 2497/A/14.06.2022, pronunțată de Tribunalul Ilfov-Sectia civilă în dosarul nr. x/2020, întrucât este potrivnică sentinței nr. 1468/A/29.04.2021, pronunțată de Tribunalul Ilfov în dosarul nr. x/2020, între aceleași părti, vizând același împrumut de 50.000 euro ce ar fi fost acordat de către intimata C. celor doi revizuenti.

Totodată, arată că au invocat decizia nr. 1436 A/29.10.2020 pronunțată de Curtea de Apel Bucuresti-Sectia a IV a civilă în dosarul nr. x/2020, ce a avut ca obiect sechestru asigurător, dosar în care s-a pus în discuție pentru prima dată lipsa caracterului de titlu executoriu al contractului de împrumut, chestiune tranșată definitiv în sensul că acel contract de împrumut nu are caracter de titlu executoriu. S-a statuat, totodată, că reclamanta deține o creanță constatată în scris și exigibilă.

Așadar, ca urmare a dezlegării irevocabile a problemei caracterului de titlu executoriu a contractului de împrumut de către Curtea de Apel, Tribunalul Ilfov, prin sentința nr. 1468/A/29.04.2021, a admis acțiunea reclamantei C. și a obligat pârâții A., B., în solidar, să plătească reclamantei suma de 50.000 euro cu titlu de împrumut nerestituit.

Tribunalul Ilfov a fost ținut să pronunțe această soluție în acțiunea în pretenții, deoarece dezlegarea irevocabilă dată problemei de drept vizând lipsa caracterului de titlu executoriu al contractului de împrumut în litigiul din sechestru avea caracter obligatoriu.

Motivul pentru care s-a solicitat revizuirea deciziei nr. 2497/A/14.06.2022 este acela că a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat în ceea ce privește lipsa caracterului de titlu executoriu al contractului de împrumut, așa cum s-a statuat prin decizia nr. 1436 A/29.10.2020 pronunțată de Curtea de Apel Bucuresti-Sectia a IV a civilă în dosarul nr. x/2020 ce a avut ca obiect sechestru asigurător, ajungându-se astfel în situația existentei a două hotărâri diametral opuse, cu privire la caracterul executoriu al aceluiași titlu executoriu.

Recurenții arată că au invocat încălcarea dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind nerespectarea dreptului la un proces echitabil, precum și aparenta analiză, în cuprinsul hotărârii a cărei revizuire o solicită, a deciziei pronunțată în dosarul ce a avut ca obiect sechestru asigurător.

Deși revizuenții au făcut referire la puterea de lucru judecat a hotărârii pronunțată de către Tribunalul Ilfov în acțiunea ce a avut ca obiect pretenții în ceea ce privește lipsa caracterului de titlu executoriu al contractului de împrumut, instanța de revizuire a analizat cronologic cele două hotărâri judecătorești, cu ignorarea efectelor deciziei nr. 1436/A/2020 pronunțată de Curtea de Apel Bucuresti-Sectia a IV a civilă în dosar nr. x/2020, dosar în care s-a pus în discuție pentru prima dată lipsa caracterului de titlu executoriu al contractului de împrumut încheiat între părti, chestiune tranșată definitiv în sensul că acel contract nu are caracter de titlu executoriu.

La interpelarea instanței de revizuire relativ la faptul că hotărârea pronunțată în sechestru a fost analizată în cuprinsul deciziei din apel pronunțată în contestația la executare, recurenții-revizuenți au arătat că, în realitate, s-a creat doar o aparentă analiză a acesteia, fără a se ține cont de decizia din sechestru.

Ipoteza nouă avută în vedere prin decizia a cărei revizuire se solicită este străină de orice normă de drept material sau procedural, iar analiza făcută de către instanța din apel în contestația la executare este străină de Decizia 748/2021 a Curții Constituționale invocată ca argument și înfrânge flagrant dispozițiile privind legalitatea executării silite.

Recurenții au făcut trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în ce privește principiul securității juridice.

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Recurenții pretind că instanța de revizuire a analizat și calificat greșit motivele invocate prin cererea de revizuire, că instanța de revizuire a analizat cronologic cele două hotărâri judecătorești, cu ignorarea efectelor deciziei nr. 1436/A/2020 pronunțată de Curtea de Apel Bucuresti-Sectia a IV a civilă în dosar nr. x/2020 (dosar în care s-a pus în discuție pentru prima dată lipsa caracterului de titlu executoriu al contractului de împrumut încheiat între părti, chestiune tranșată definitiv în sensul că acel contract nu are caracter de titlu executoriu) și că ipoteza nouă avută în vedere prin decizia a cărei revizuire se solicită este străină de orice normă de drept material sau procedural.

Criticile sunt nefondate și urmează a fi înlăturate.

În primul rând este de observat că obiectul cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. l-au constituit decizia nr. 2497/A/14.06.2022, pronunțată de Tribunalul Ilfov în dosar nr. x/2020, având ca obiect apelul declarat de petenta C. împotriva sentinței nr. 1747/13.04.2021 a Judecătoriei Cornetu (contestație la executare) și sentința nr. 1468/A/29.04.2021 a Tribunalului Ilfov pronunțată în dosar nr. x/2020 (pretenții), acestea fiind hotărârile pretins contradictorii în raport de care a fost promovată calea extraordinară de atac.

Decizia nr. 1436/A/29.10.2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă în dosar nr. x/2020 este pronunțată în cauza având ca obiect sechestru asigurător și se situează în afara cadrului procesual în care s-au dezbătut motivele de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cu toate acestea, parte din criticile recurenților sunt dezvoltate pe o pretinsă eroare a instanței de revizuire, în sensul neluării în considerare a acestei sentințe.

Contrar susținerilor recurenților, Înalta Curte constată că instanța de revizuire nu putea depăși cadrul legal al propriei învestiri și nu putea să se raporteze, în analiza condițiilor de admisibilitate, la o hotărâre în raport de care nu fusese invocată contrarietatea prevăzută de motivul de revizuire ce a constituit temeiul juridic al cererii de revizuire.

Pe de altă parte, prin decizia nr. 2497/A/14.06.2022 pronunțată de Tribunalul Ilfov în dosar nr. x/2020 (a cărei revizuire s-a solicitat), au fost analizate considerentele hotărârii despre care aceștia pretind că ar fi fost relevantă în dezbaterea cererii de revizuire deși nu a fost supusă revizuirii (decizia nr. 1436/A/29.10.2020 a Curții de Apel București), reținându-se că ceea ce s-a statuat prin acea decizie nu are legătură cu apărările ce au fost formulate prin cererea de apel. În acest sens s-a reținut că prin decizia nr. 1436/A/29.10.2020 s-a tranșat asupra lipsei caracterului executoriu din perspectiva neînregistrării contractului de împrumut în registrul național al actelor atestate de avocat, în timp ce prin apelul obiect al deciziei nr. 2497/A/14.06.2022 se configurează o altă ipoteză, respectiv dobândirea caracterului executoriu al contractului de împrumut la data înregistrării la executorul judecătoresc.

Față de cele arătate, critica recurenților în sensul că "...analiza situației invocate prin cererea de revizuire nu se poate face făcând abstracție de circumstanțele particulare ale cauzei...", cu trimitere la decizia nr. 1436/A/29.10.2020 pronunțată în cauza având ca obiect sechestru asigurător, nu poate fi primită.

Pe de altă parte, analiza mai sus redată, regăsită în cuprinsul deciziei nr. 2497/A/14.06.2022 cu trimitere la conținutul deciziei nr. 1436/A/29.10.2020 a Curții de Apel București, relevă raportarea pe care instanța ce a soluționat definitiv contestația la executare a realizat-o la hotărârea dată anterior în litigiul de sechestru asigurător și faptul că soluția acesteia a avut în vedere sensul și conținutul dezlegărilor din hotărârea preexistentă. O atare împrejurare, contrar criticilor recurenților, nu face admisibilă cererea lor de revizuire ci, dimpotrivă, îi relevă același caracter inadmisibil însă pentru motivul că autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1436/A/29.10.2020 a Curții de Apel București a fost deja evaluată de instanța ce a pronunțat hotărârea a cărei anulare se solicită, astfel că un control asupra acestei evaluări nu ar mai putea avea loc pe calea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri căci în acest fel s-ar deschide, în mod deghizat, calea unui recurs la recurs ori a unui recurs la apel acolo unde legea nu îl prevede, ceea ce este inadmisibil .

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În cauză, se constată, așa cum în mod corect a statuat instanța de revizuire, că la data pronunțării deciziei civile nr. 2497A/14.06.2022 a cărei anulare se solicită, hotărârea a cărei autoritate de lucru judecat se pretinde a fi fost încălcată prin aceasta (sentința nr. 1468/A/29.04.2021 a Tribunalului Ilfov) nu avea caracterul definitiv solicitat de lege pentru a putea constitui primul termen al revizuirii, aceasta definitivându-se ulterior hotărârii ce se cere a fi anulată.

Aceasta întrucât, sentința nr. 1468/A/29.04.2021 a Tribunalului Ilfov a dobândit caracter definitiv ca efect al respingerii apelului exercitat împotriva sa, prin decizia nr. 1096/A/01.07.2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, data pronunțării deciziei din apel (01.07.2022) fiind data la care această sentință a rămas definitivă, în condițiile neexercitării, de către părți, a căii extraordinare a recursului.

Întrucât decizia a cărei revizuire se solicită nr. 2497/A/14.06.2022 pronunțată de Tribunalul Ilfov în dosar nr. x/2020 (contestație la executare) este definitivă la data pronunțării (respectiv 14.06.2022), se înțelege că în raport cu cea a cărei autoritate se invocă - sentința nr. 1468/A/29.04.2021 a Tribunalului Ilfov - ea este prima hotărâre care a dobândit autoritate de lucru judecat pe aspectul litigios invocat.

Deși recurenții se arată nemulțumiți de faptul că instanța de revizuire a analizat cronologic hotărârile supuse revizuirii, critica nu poate fi primită întrucât aspectul cronologic la care aceștia fac referire a evidențiat neîndeplinirea unei condiții de admisibilitate a revizuirii (lipsa caracterului definitiv al hotărârii a cărei autoritate de lucru judecat se pretinde a fi fost încălcată) care a împiedicat instanța de judecată să procedeze la analiza pe fond a motivelor de revizuire.

În acest context, aspectele deduse judecății prin memoriul de recurs privind faptul că instanța ar fi analizat și calificat greșit motivele invocate prin cererea de revizuire, respectiv cele privind dezlegarea irevocabilă dată problemei de drept vizând lipsa caracterului de titlu executoriu al contractului de împrumut în litigiul din sechestru, sunt lipsite de relevanță, întrucât rezultă că în cauză nu era îndeplinită una dintre condițiile cumulative de admisibilitate a căii extraordinare de atac, și anume aceea ca hotărârea a cărei anulare se cere să fie ultima definitivată pentru că doar așa se verifică situația premisă a revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, ca a doua hotărâre să încalce autoritatea de lucru judecat a uneia preexistente. Nu se poate încălca autoritatea unei hotărâri inexistente ori definitivate ulterior celei a cărei anulare se solicită.

Constatarea neîndeplinirii uneia dintre condițiile de admisibilitate prevăzute de lege specifice revizuirii (în speță, caracterul nedefinitiv al hotărârii în raport de care se pretinde că s-a încălcat autoritatea de lucru judecat) nu justifică motivul de recurs invocat privind interpretarea sau aplicarea greșită a legii, întrucât analiza pe fond a motivelor de revizuire impune îndeplinirea prealabilă și cumulativă a condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, ceea ce în cauză în mod corect s-a constatat, de către instanța de revizuire, că nu s-a realizat.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenții A., B. împotriva deciziei nr. 152/A din 6 februarie 2023 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenții A. și B. împotriva deciziei nr. 152/A din 6 februarie 2023 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 17 ianuarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.