ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 842/2022

Ședința publică din data de 7 aprilie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secția Civilă la 29 iunie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. și C. S.A., a solicitat obligarea pârâților, în solidar, la plata unor despăgubiri materiale de 10.000 euro în echivalent RON 46.700, și a unei despăgubiri morale de 60.000 euro în echivalent RON 280.200, reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a accidentului rutier comis, din culpă exclusivă, de pârâtul B. la data de 16 iunie 2016 în comuna Voluntari, județul Ilfov, precum și obligarea pârâților, la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 49-50 alin. (1) Legea nr. 136/1995, art. 1349 C. civ., art. 1357 alin. (1) C. civ.

Prin sentința civilă nr. 4615/2019 din 18 decembrie 2019 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă a fost anulată ca netimbrată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții B. și C. S.A..

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A..

Prin decizia civilă nr. 1888/A din 16 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a fost admisă excepția tardivității, fiind anulat apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 4615/2019 din 18 decembrie 2019 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs.

Prin memoriul de recurs, recurentul A. a solicitat, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

În argumentarea memoriului de recurs, se susține că sub aspect procedural orice excepție, de fond sau de procedură, care este invocată, de părți sau din oficiu, trebuie pusă în discuția părților, astfel ca acestea să își formuleze apărări asupra noi situații juridice aflată în dezbatere, în condițiile în care excepția tardivității a fost invocată din oficiu de către instanță, fără ca această excepție să fie adusă la cunoștință părților înainte de ziua dezbaterilor și, cum în cauză nu a fost comunicată o asemenea excepție, astfel încât recurentul să își poată formula apărări, acesta apreciază că situația sa procesuală a fost vătămată, întrucât nu a cunoscut în timp util și nu a putut face apărări necesare asupra acestei noi situații.

Sub aspect substanțial, recurentul arată că excepția tardivității apelului admisă de instanță este criticabilă și prin prisma greșitei interpretări a dispozițiilor art. 457 alin. (3) teza finală C. proc. civ., care garantează părții exercitarea dreptului reglementat de lege (apelul) de la data la care judecătorul a pronunțat o soluție prin care a indicat părții care este calea prevăzută de lege, posibilă procedural pentru a fi urmată.

Astfel, pentru dovedirea calității sale de parte interesată, recurentul susține că nu a avut o atitudine pasivă, ci și-a manifestat interesul de a-și valorifica dreptul subiectiv dedus judecății, având în vedere că împotriva sentinței civile a formulat în termen legal cerere de reexaminare și că, prin încheierea nr. 292/15.06.2020, pronunțată în dosar nr. x/2018 s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a acestei căi de atac, întrucât nu este prevăzută de lege, iar în temeiul dispozițiilor art. 457 alin 3 teza finală C. proc. civ., conform cărora termenul de exercitare a căii de atac a apelului urmează să curgă de la data comunicării încheierii civile pronunțată sub nr. x/15.06.2020, reclamantul a fost repus în termenul de a declara calea de atac prevăzută de lege - apelul, încheierea 292/15.06.2020 fiind comunicată la data de 29 iunie 2020, iar la data de 8 iulie 2020 a declarat apelul în prezenta cauză.

În aceste condiții, constatând că dispozițiile procedurale nu au fost respectate, iar actul de procedură emis în cauză - decizia nr. 1888/16.12.2020 pronunțată de Cartea de Apel București, secția a V-a civilă în dosar nr. x/2018 - a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor imperative menționate anterior, recurentul consideră că se impune constatarea caracterului nelegal al deciziei recurate și admiterea recursului, respingerea excepției tardivității și trimiterea cauzei la aceeași instanța în vederea continuării judecării apelului.

Având în vedere că nu a fost examinat fondul pricinii, astfel cum a fost dezvoltat în cererea de apel, recurentul apreciază că instanța de trimitere este obligată să procedeze la examinarea pe fond a apelului promovat în cauză, considerentele de natură substanțială fiind susținute și în prezentul recurs, pentru a se observa că ele au fost invocate în termen și că au legătură cu fondul pricinii astfel că se impune analizarea lor în rejudecare.

Completul de filtru a dispus, prin încheierea din 27.05.2021, comunicarea raportului părților, pentru a depune puncte de vedere.

Prin încheierea din 07.10.2021 a fost admis în principiu recursul și s-a acordat termen de judecată la 25.11.2021, în vederea soluționării pe fond a acestuia.

Prin încheierea din 25.11.2021, judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatându-se lipsa nejustificată a părților la soluționarea cauzei.

La 09.02.2022 recurentul a depus la dosar, prin poștă, o cerere de repunere a cauzei pe rol, legal timbrată, în cuprinsul căreia a solicitat judecata cauzei în lipsa părților.

Prin rezoluția din 16.02.2022 a fost stabilit termen de judecată la 07.04.2022 pentru discutarea cererii de repunere pe rol și soluționarea recursului.

La termenul de judecată din 07.04.2022, Înalta Curte, constatând îndeplinite cerințele prevăzute de art. 415 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a repus cauza pe rol.

Analizând recursul declarat de recurentul-reclamant A. prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să îl admită pentru considerentele care vor fi dezvoltate în cele ce urmează.

Examinând legalitatea deciziei recurate din perspectiva motivului de casare înscris în art. 488 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte reține că decizia atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor înscrise în art. 457 alin. (3) C. proc. civ., critica recurentului cu privire la acest aspect fiind fondată.

Cu titlu preliminar, se impune a se constata că, în cuprinsul memoriului de recurs, reclamantul a susținut nelegalitatea deciziei nr. 1888/A din 16 decembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, întrucât excepția privind tardivitatea apelului a fost soluționată cu încălcarea normelor procedurale înscrise în art. 457 alin. (3) C. proc. civ., raportat la data comunicării încheierii civile pronunțată sub nr. x/15.06.2020, context în care critica evocată va fi analizată din perspectiva motivului de casare înscris în art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. invocat prin cererea de recurs.

Ca regulă generală, art. 468 alin. (1) C. proc. civ. stabilește că termenul de apel este de 30 de zile, care se calculează de la momentul comunicării hotărârii. Pentru calculul acestui termen procedural este necesar a fi stabilit punctul de plecare, aspect reglementat de art. 468 alin. (1) coroborat cu art. 184 C. proc. civ., cât și punctul de împlinire, aspect ce face obiectul art. 182 din cod.

Din analiza coroborată a dispozițiilor art. 468 alin. (1) și (2), art. 181 alin. (1) pct. 2 și 182 din C. proc. civ., instanța de apel a apreciat eronat în sensul că cererea de apel formulată de apelantul-reclamant A. și înregistrată cu data certă în ziua de 09.07.2020, a fost făcută cu nerespectarea termenului procedural de 30 de zile, prevăzut de lege.

Prin sentința civilă nr. 4615/2019 din 18 decembrie 2019 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă a fost anulată ca netimbrată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții B. și C. S.A..

Împotriva acestei sentințe, reclamantul a formulat în termen legal cerere de reexaminare, iar prin încheierea nr. 292/15.06.2020, pronunțată în dosar nr. x/2018 de către Tribunalul Ilfov s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a acestei căi de atac, întrucât nu este prevăzută de lege, iar în temeiul dispozițiilor art. 457 alin. (3) teza finală C. proc. civ., conform cărora termenul de exercitare a căii de atac a apelului urmează să curgă de la data comunicării încheierii civile pronunțată sub nr. x/15.06.2020, reclamantul a fost repus în termenul de a declara calea de atac prevăzută de lege - apelul, încheierea 292/15.06.2020 fiind comunicată reclamantului la data de 29 iunie 2020.

Cererea de apel a fost înregistrată la instanța a cărei hotărâre se atacă, conform art. 471 alin. (1) C. proc. civ. (Curtea de Apel București), la data de 09 iulie 2020.

Contrar susținerilor instanței de apel, încheierea civilă pronunțată sub nr. x/15.06.2020 pronunțată de Tribunalul Ilfov, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, intră în categoria de excepție reglementată prin dispozițiile art. 457 alin. (3) C. proc. civ., astfel că, în acest caz, pentru a produce efectele pe care legea le leagă de această ipoteză de echipolență, calculul termenului de apel trebuie realizat de la data comunicării acestui act procedural.

Concluzia decurge din conținutul normativ al textului analizat, deoarece într-un asemenea caz este reglementată o ipoteză de echipolență pentru curgerea termenului de apel, în cazul de față.

Scopul legiuitorului - atunci când, prin dispozițiile art. 457 alin. (3) din C. proc. civ., a condiționat curgerea termenului de declarare a căii de atac de data comunicării hotărârii de respingere ca inadmisibilă a căii de atac - a fost acela al declanșării unui termen de exercitare a căii de atac promovate greșit de parte și de a asigura accesul la o cale de atac prevăzută de lege.

Prin urmare, actul de procedură (cererea de apel) înregistrat la instanță 09.07.2020 este considerat înfăptuit în interiorul termenului procedural.

În concluzie, motivul de recurs invocat de recurent este fondat, reținându-se că instanța de apel a aplicat și a interpretat în mod greșit dispozițiile legale incidente, dispunând în mod nelegal prin decizia nr. 1888/A din 16 decembrie 2020 admiterea excepției tardivității cererii de apel și anularea ca tardiv a apelului formulat de reclamantul A..

De aceea, criticile din apel vizând fondul cauzei, respectiv cele referitoare la sentința civilă nr. 4615 din 18 decembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, vor face obiectul analizei instanței de prim control judiciar.

Pentru considerentele expuse, având în vedere încălcarea dispozițiilor art. 457 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând incidența motivului de nelegalitate reglementat art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., cu referire la art. 497 din același act normativ, va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași curți de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1888/A din 16 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți B. și C. S.A.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2022.