ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2067/2022

Ședința publică din data de 19 octombrie 2022

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 24 octombrie 2018, pe rolul Tribunalului Ilfov, secția Civilă, sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A. și intervenientul C., obligarea pârâtei la plata sumei de 100.000 EUR, reprezentând daune morale, și 5000 EUR, reprezentând daune materiale, având in vedere prejudiciul pe care l-a suferit ca urmare a accidentului produs în data de 18.08.2017 în București, pe Șoseaua x; în temeiul art. 20 alin. (5) din O.U.G. nr. 54/2016, obligarea pârâtei la plata unor penalități de întârziere, de 0,2% pentru fiecare zi scursă între data formulării ofertei neserioase, 22.02.20I8, și data plății despăgubirilor, cu plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Prin sentința civilă nr. 470 din 26 martie 2020, Tribunal Ilfov, secția Civilă a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 200 RON cu titlu de daune materiale și suma de 25.000 euro cu titlu de daune morale; a fost respinsă cererea de obligare a pârâtei la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 470 din 26 martie 2020 au formulat apel ambele părți, calea de atac fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă sub nr. x/2018.

Prin încheierea din 31 iulie 2020 s-a respins cererea de ajutor public judiciar formulată de apelantă.

Prin încheierea de ședință din 11 noiembrie 2020, cu majoritate, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a admis excepția insuficientei timbrări a apelului promovat de reclamanta A..

Prin decizia civilă nr. 64/A din 19 ianuarie 2021, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a anulat apelul formulat de reclamanta A., ca netimbrat, și a respins apelul formulat de pârâta B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 470/26.03.2020, pronunțată de Tribunalul Ilfov – secția Civilă, ca nefondat.

Împotriva încheierii de ședință din 11.11.2020 și a deciziei sus-menționate a declarat recurs reclamanta A., prin care invocat motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. și a solicitat admiterea căii de atac, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

În motivarea recursului, se arată că, prin considerentele încheierii din data de 11.11.2020, Curtea de Apel a reținut faptul că legiuitorul a consacrat în mod implicit caracterul unitar al apelului, de vreme ce apelul poate fi admis doar în tot, cu consecința desființării în tot sau în parte a sentinței atacate.

Curtea a considerat că nu ar fi aplicabile prevederile art. 34 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, având în vedere că acestea reglementează situația anulării parțiale a cererii de chemare în judecată, prevedere care nu ar putea fi extinsă asupra apelului.

Recurenta consideră că soluția instanței de apel este nelegală, în raport de dispozițiile art. 197 și art. 482 C. proc. civ., precum și față de prevederile art. 34 din O.U.G. nr. 80/2013, conform cărora " (1) Când o acțiune are mai multe capele de cerere, cu finalitate diferită, taxa judiciară de timbru se datorează pentru fiecare capăt de cerere n parte, după natura lui, cu excepția cazurilor în care prin lege se prevede altfel. (2)Dacă la momentul înregistrării cererii au fost timbrale doar o parte din capetele de cerere, acțiunea va fi anulată în parte, numai pentru acele capete de cerere pentru care nu a fost achitată taxa judiciară de timbru."

Arată că apelul a avut trei capete de cerere (majorarea daunelor morale, acordarea daunelor materiale și acordarea penalităților de întârziere), fiecare timbrabil în mod separat, însăși Curtea de Apel punându-i în vedere achitarea a trei taxe distincte, pentru fiecare capăt de cerere în parte.

După cum rezultă din chitanțele depuse la dosar, apelanta a achitat taxele de timbru aferente prejudiciului moral și prejudiciului material, dar nu a avut posibilitatea achitării taxei de timbru aferente penalităților de întârziere.

În consecință, având în vedere dispozițiile art. 34 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 (aplicabile, în lumina art. 197 si 482 C. proc. civ., atât fazei procesuale a fondului, cât și a apelului), recurenta-reclamantă solicită instanței de recurs să constate că au fost corect timbrate capetele de cerere privind daunele morale și al daunelor materiale.

Apreciază că sancțiunea putea privi doar partea din actul de procedură nul (adică apelul privind pe penalitățile de întârziere) și nu întregul act, adică întregul apel.

În acest sens, deși cu titlu de opinie separată, solicită să se să constate justețea raționamentului președintelui de complet, care a observat că "..efectul devolutiv al apelului nu este afectat de faptul că, urmare a neanalizării criticilor aduse capătului de cerere accesoriu privind penalitățile de întârziere solicitate, ar fi analizate doar criticile aduse soluțiilor capetelor de cerere principale care privesc daunele materiale și daunele morale."

Recurenta consideră că această constatare din cadrul opiniei separate surprinde și spiritul legii, care tinde către soluționarea cererilor părților și nu către împiedicarea instanțelor în a judeca pricinile. De altfel, chiar și constatarea cuprinsă în opinia majoritară, aceea că apelul trebuie privit unitar (și deci, în cazul de față s-ar fi impus anularea în întregime, este contrazisă de art. 480 alin. (2) C. proc. civ., care reține că în caz de admitere a apelului, instanța poate anula ori, după caz, schimba în tot sau în parte hotărârea apelată. Cu alte cuvinte, cum legiuitorul a prevăzut că prin apel poate fi schimbată în parte soluția instanței de fond (cu consecința firească a păstrării unei părți a aceleiași soluții), măsura anulării în întregime a apelului apare ca fiind contrară spiritului C. proc. civ.

În concluzie, recurenta-reclamantă solicită să se constate că prin decizia recurată au fost încălcate reguli de procedură care nu pot fi îndreptate decât prin anularea hotărârii, precum și normele de drept material reglementate de art. 34 alin. (2) din OUGnr. 80/2013, motive pentru care solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei către Curtea de Apel București pentru rejudecarea apelului.

Prin întâmpinarea depusă la data de 20 aprilie 2021, intimata-pârâtă B. S.A. a invocat excepția nulității recursului și a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate.

Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 18 mai 2022, Înalta Curte a respins excepția nulității recursului, a admis în principiu recursul declarat de reclamanta A. și a fixat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând, în cadrul controlului de legalitate, decizia atacată, în raport cu criticile formulate de către recurenți și temeiurile de drept invocate, constată următoarele:

Recurenta-reclamantă critică soluția de admitere a excepției insuficientei timbrări a apelului promovat de reclamantă, dispusă de instanța de apel prin încheierea de ședință din 11.11.2020, și consecința admiterii acestei excepții absolute de procedură, respectiv soluția de anulare, ca netimbrat, a apelului formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 470/26.03.2020, a Tribunalului Ilfov – secția Civilă, pronunțată de instanța de apel prin decizia civilă nr. 64/A din 19 ianuarie 2021.

Apelanta-reclamantă a achitat taxa de timbru datorată pentru daunele materiale și morale pretinse, iar în ceea ce privește penalitățile de întârziere, în legătură cu respingerea cărora formulase motive de apel, nu a satisfăcut această cerință legală, solicitând soluționarea apelului în limitele în care a fost timbrat.

Însă, împrejurarea stabilirii taxei de timbru distinct, în raport cu fiecare categorie de pretenții contestate (daune materiale, daune morale, penalități) nu poate da suport legal soluției de admitere parțială a apelului, în limitele în care acesta a fost timbrat, la care recurenta-reclamantă face referire în conținutul recursului.

În acest sens, se apreciază ca fiind corecte considerentele încheierii din data de 11.11.2020 – opinia majoritară – potrivit cărora legiuitorul a consacrat în mod implicit caracterul unitar al apelului, prin dispozițiile art. 480 alin. (2) C. proc. civ., de vreme ce apelul poate fi admis doar în tot, cu consecința desființării în tot sau în parte a sentinței atacate.

Prevederile art. 34 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru nu sunt aplicabile, având în vedere că acestea reglementează situația anulării parțiale a cererii de chemare în judecată, numai pentru acele capete de cerere pentru care nu a fost achitată taxa judiciară de timbru, dacă au fost timbrate doar o parte din capetele de cerere, prevedere care nu poate fi extinsă asupra apelului.

În conformitate cu dispozițiile art. 23 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013:

"Cererile pentru exercitarea apelului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din:

a) taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani, soluționată de prima instanță, dar nu mai puțin de 20 RON;

b) taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor și acțiunilor evaluabile în bani, dar nu mai puțin de 20 RON."

Contrar susținerilor recurentului, apelul nu a avut trei capete de cerere distincte, ci mai multe motive de apel, prin care se contestă soluțiile date celor trei cereri deduse judecății de reclamantă prin acțiunea introductivă.

Soluția instanței de apel este însă nelegală în raport cu principiul disponibilității, specific dreptului civil, consacrat de art. 9 C. proc. civ. și, în mod explicit sau implicit, de alte dispoziții procesual civile (art. 22 alin. (6), art. 477 alin. (1), art. 478 C. proc. civ. etc.).

În conformitate cu art. 9 alin. (3) C. proc. civ.,"În condițiile legii, partea poate, după caz, renunța la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuși dreptul pretins, poate recunoaște pretențiile părții adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunța la exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotărâri. De asemenea, partea poate dispune de drepturile sale în orice alt mod permis de lege."

De asemenea, limitele efectului devolutiv al apelului sunt determinate, potrivit art. 477 alin. (1) C. proc. civ., "de limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant". Ipoteza reglementată de alin. (2) al aceluiași text legal, respectiv aceea potrivit căreia devoluțiunea va opera cu privire la întreaga cauză atunci când apelul nu este limitat la anumite soluții din dispozitiv ori atunci când se tinde la anularea hotărârii sau dacă obiectul litigiului este indivizibil, nu se regăsește în cauza supusă judecății.

Așa cum s-a decis constant în jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, sancțiunea anulării unei cereri de chemare în judecată în ipoteza neachitării taxei judiciare de timbru este justificată de faptul că taxele judiciare reprezintă o condiție legală pentru accesul la instanță, instituirea unei asemenea ingerințe nefiind de natură să obstrucționeze, în sine, accesul liber la justiție nici prin cuantum și nici prin faptul că se plătește anticipat.

Pornind de la premisa că principiul disponibilității nu are caracter absolut și că drepturile subsumate acestuia pot cunoaște diverse limitări legale, Înalta Curte apreciază că timbrarea cererii de apel corespunzător limitelor pe care partea alege să le restrângă ulterior învestirii instanței nu poate fi sancționată cu anularea în integralitate a apelului, ca insuficient timbrat.

Astfel, împrejurarea că apelantul a optat, inițial, pentru o devoluțiune care privea toate cele trei capete de cerere, pentru care s-a stabilit taxa de timbru distinct, în raport cu fiecare categorie de pretenții contestate, nu este incompatibilă cu restrângerea ulterioară a acestor limite, atunci când manifestarea de voință a părții este neîndoielnică în acest sens, o astfel de manifestare de voință impunându-se a fi valorificată în sensul salvării cererii de apel și devoluării fondului în limitele precizate de parte.

Manifestarea de voință a părții în cauză, dedusă din achitarea taxei judiciare de timbru stabilite de instanță doar pentru daunele materiale și morale și din solicitarea expresă a apărătorului acesteia de soluționare a apelului în limitele în care a fost timbrat, trebuie interpretată și valorificată în spiritul normelor de procedură menționate și a dreptului de acces la instanță.

Caracterul unitar al căii de atac a apelului nu este afectat prin faptul că, urmare a neanalizării criticilor aduse capătului de cerere accesoriu, privind penalitățile de întârziere, ar fi examinate doar motivele de apel care privesc daunele materiale și daunele morale,

Evident, dacă instanța are dubii privind voința părții ori existența unui mandat care să permită apărătorului o atare restrângere a ceea ce se contestă, aceste chestiuni trebuie lămurite.

Însă dreptul părții de a-și restrânge criticile deduse judecății nu trebuie interpretat într-o manieră excesiv de formalistă, abstractă, disproporționată în raport cu scopul instituirii unei obligații financiare în sarcina părții pentru accesul la calea de atac, ci trebuie să primeze dreptul apelantului-reclamant de a determina limitele apelului și de a i se soluționa cererea legal timbrată în aceste limite.

Pe baza celor mai sus expuse, în aplicarea prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și în temeiul art. 496 și 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa, în tot, încheierea recurată și, în parte, decizia atacată, urmând a trimite cauza aceleiași instanțe, pentru o nouă judecată a apelului declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 470 din 26 martie 2020, pronunțată de Tribunalul Ilfov – secția Civilă.

Va fi menținută dispoziția de respingere, ca nefondat, a apelului declarat de pârâta B. S.A. împotriva aceleiași sentințe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 11 noiembrie 2020 și a deciziei civile nr. 64/A din 19 ianuarie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă.

Casează în tot încheierea recurată și în parte decizia atacată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru o nouă judecată a apelului declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 470 din 26 martie 2020 pronunțate de Tribunalul Ilfov – secția Civilă.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2022.