ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 797/2024

Ședința publică din data de 20 martie 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Este reprezentat de recursul pârâților A., B. împotriva încheierii de ședință nr. 108/06.10.2023 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă în dosar nr. x/2017.

Prin încheierea nr. 108/06.10.2023, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins cererea de recuzare formulată de recurenții-pârâți A., B..

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs pârâții A., B..

Recurenții au solicitat admiterea căii de atac, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în condiții de imparțialitate.

Au arătat că în mod greșit a fost respinsă cererea de recuzare, întrucât judecătorul desemnat a participat la judecarea apelului din această cauză în ambele cicluri procesuale, iar la penultimul termen de judecată (07.10.2022) a propus obiecțiuni noi, invocate din oficiu, fiind fără relevanță că nu a participat la pronunțarea hotărârii. Pentru o judecată echitabilă judecătorul trebuie să fie străin de orice altă procedură judiciară, iar prezența judecătorului recuzat în etapa procesuală a recursului face ca instanța de judecată să nu mai îndeplinească condițiile de independență și imparțialitate prevăzute de CEDO.

Deși instanța învestită cu cererea de recuzare a reținut că în cauză nu există elemente care să contureze imparțialitatea invocată de petenți, recurenții arată că acestea rezidă în faptul că obiecțiunile propuse din oficiu la termenul din 07.10.2022, la care a participat judecătorul recuzat, au influențat pronunțarea soluției în apel.

Mai mult, judecătorul recuzat a participat la pronunțarea soluției în apel în primul ciclu procesual, fiind, astfel, evident, că și-a format o opinie asupra cauzei.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 53 alin. (1) C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin rezoluție a fost fixat termen de judecată pentru soluțioanrea recursului în camera de consiliu, fără citare părți, la data de 20.03.2024.

Recurenții au formulat punct de vedere la raport prin care au arătat că recursul este încadrabil în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., au solicitat respingerea excepției de nulitate și admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă C. a solicitat respingerea recursului și acordarea cheltuielilor de judecată.

A arătat intimata că, deși sunt indicate dispozițiile art. 488 pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., acestea sunt invocate generic, fără a se arăta, în concret, prin raportare la fiecare motiv de casare, care este situația care se circumscrie fiecărui motiv. Prin urmare în cauză este incidentă excepția de nulitate pentru neîncadrare, întrucât criticile formulate nu se circumscriu dispozițiilor art. 488 C. proc. civ.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, soluția dată asupra cererii de recuzare formulată de către recurenți fiind corectă, întrucât motivele de recuzare nu s-au circumscris dispozițiilor art. 41 alin. (1), art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.

A arătat intimata că magistratul recuzat a intrat în componența completului de judecată din apel, însă nu a pronunțat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluționat cauza și nu a luat parte la soluționarea apelului.

Recurenții invocă aspectul că magistratul recuzat a participat la judecarea cauzei în apel, inclusiv la termenul din 07.10.2022 când a propus obiecțiuni noi, invocate din oficiu, însă această situație nu corespunde realității întrucât, așa cum s-a arătat, magistratul recuzat nu a participat la soluționarea apelului, iar recurenții nu au avut ca motiv de recurs această situație care vizează administrarea probelor în apel. De altfel avocatul recurenților a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză și nu s-a opus celor puse în discuție, din oficiu, de instanță.

Intimata a mai arătat că este irelevantă, tardivă, inutilă și neavenită trimiterea pe care o fac recurenții în antepenultimul paragraf al recursului, întrucât situația respectivă a fost lămurită în primul ciclu procesual, stabilindu-se (în pofida numărului mare de semne de întrebare și exclamare puse ostentativ de recurenți) că a fost vorba de o eroare de completare a unei date calendaristice. Cu alte cuvinte, o eroare materială evidentă.

În cauză nu s-a formulat răspuns la întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate.

În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

În cauză, prin memoriul de recurs sunt preluate, într-o manieră identică, chestiunile prezentate în cadrul cererii de recuzare, fără a se arăta punctual, în ce ar consta pretinsa nelegalitate a încheierii recurate.

Recurenții expun statuările din încheierea recurată, învederează că în mod greșit nu au fost primite motivele de recuzare și reiterează aceleași aspecte conținute în cererea de recuzare privind participarea judecătorului recuzat la un termen de judecată într-o etapă procesuală anterioară, respectiv la 07.10.2022 și faptul că o astfel de împrejurare ar fi influențat hotărârea pronunțată în acel ciclu procesual, dar ar evidenția și formarea convingerii judecătorului asupra prezentei cauze.

În realitate, recurenții nu deduc judecății, prin intermediul căii de atac, elemente de nelegalitate a încheierii recurate, ci expun, prin memoriul de recurs, motivele de recuzare asupra cărora instanța deja s-a pronunțat, fără să le combată însă.

Astfel, recurenții nu arată, în mod punctual, în ce ar consta nelegalitatea încheierii atacate, care argumentează de ce în cauză nu este incident art. 41 alin. (1) C. proc. civ. (câtă vreme judecătorul recuzat nu a pronunțat, în faza procesuală anterioară, o încheiere interlocutorie sau o hotărâre judecătorească supusă apoi controlului în cadrul recursului exercitat) și, de asemenea, de ce nu poate fi reținută aplicabilitatea art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ. (constatându-se, atât sub aspectul imparțialității subiective, cât și a celei obiective, că nu sunt date premisele încălcării acestora).

Pe acest din urmă aspect s-a constatat că nu se poate reține existența unei prejudecăți, a unei convingeri personale anterioare a judecătorului în legătură cu soluționarea pricinii și, pe de altă parte, nu s-a probat existența unor împrejurări concrete care să dea naștere unor suspiciuni de imparțialitate, întrucât simpla împrejurare că magistratul recuzat a făcut parte la un moment dat din completul desemnat să judece cauza în apel nu reprezintă un argument care să nască îndoieli cu privire la imparțialitatea sa, câtă vreme în speță nu s-a criticat modul de încuviințare și administrare a probatoriului dispus de magistratul respectiv.

Astfel fiind, susținerea din cererea de recurs, conform căreia judecătorul recuzat ar fi invocat, din oficiu, obiective noi la raportul de expertiză, nu combate în niciun fel statuarea din încheierea atacată, potrivit căreia în cauză nu a fost criticat modul de încuviințare și administrare a probelor.

La fel, nu este adusă nicio argumentare împotriva aprecierii asupra lipsei de imparțialitate dată de împrejurarea că soluția asupra cererii de apel a fost pronunțată de un complet din componența căruia nu a făcut parte judecătorul recuzat, ci doar s-a făcut trimitere, în mod inadecvat, la decizia nr. 1703/2019 a Tribunalului Dolj, prin care a fost pronunțată însă o soluție intermediară, de anulare a primei judecăți, fără statuări asupra raportului dedus judecății.

În consecință, întrucât pe calea prezentului recurs nu se aduc critici punctuale asupra argumentelor pentru care instanța a respins cererea de recuzare, ci sunt reluate, în realitate, motivele de recuzare inițiale (cărora instanța le-a dat o dezlegare jurisdicțională în sensul celor anterior arătate), în cauză sunt incidente dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., privind sancțiunea nulității pentru neîncadrarea în cazurile reglementate de art. 488 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâții A., B. împotriva încheierii nr. 108 din 6 octombrie 2023 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâții A. și B. împotriva încheierii nr. 108 din 6 octombrie 2023 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 martie 2024.