ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 796/2024

Ședința publică din data de 20 martie 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la data de 05.12.2022, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimații UAT Eforie-Direcția de Impozite și Taxe Locale și B., a formulat contestație la executare împotriva executării silite din cadrul dosarelor de executare nr. x/2018, y/2018, w/2019, z/2020, t/2020, inițiată de către Primăria Orașului Eforie împotriva debitorului B. asupra imobilului situat în Eforie Sud, str. x, jud. Constanța având nr. cadastral x, înscris în CF nr. x UAT Eforie, solicitând ca instanța să constate ca fiind suspendată de drept executarea silită imobiliară privind imobilul coproprietatea acestuia compus din teren în suprafață de 849 mp și construcții în suprafață de 438,58 mp situat în Eforie Sud, județul Constanța, iar, în subsidiar, dispunerea suspendării executării silite instrumentate de creditor în dosarele de executare nr. x/2018, y/2018, w/2019, z/2020, t/2020 ale Primăriei Orașului Eforie împotriva debitorului B., până la momentul partajării imobilului supus executării silite între coproprietarii devălmași și acestuia.

Subsecvent, față de admiterea capătului principal sau subsidiar de cerere, a solicitat anularea dispoziției de efectuare a raportului de evaluare a imobilului și a oricărui act de executare silită ulterior/subsecvent acesteia, anularea executării silite imobiliare începute în dosarele de executare nr. x/2018, y/2018, w/2019, z/2020, t/2020 și a tuturor actelor de executare silită imobiliară subsecvente acestora și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 260-261 din Codul de procedură fiscală.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința nr. 3779/20.04.2023, Judecătoria Constanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 București.

A reținut instanța că domiciliul debitoarei contestatoare este în București, aspect ce rezultă și din cuprinsul dosarului de executare silită depus de intimată la dosarul cauzei, pe toată durata executarii silite și în prezent.

Art. 714 alin. (1) C. proc. civ. instituie o normă de competență teritorială exclusivă, de ordine publică, în sensul art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.. În aceste condiții, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., excepția de necompetență teritorială poate fi invocată de părți ori de către judecător inclusiv la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. Întrucât excepția necompetenței teritoriale de ordine publică a Judecătoriei Constanța a fost invocată de intimată prin întâmpinare, față de cele arătate, competența aparține Judecătoriei Sector 1 București.

Prin sentința nr. 221/19.01.2024, Judecătoria Sector 1 București, a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Constanța, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că art. 714 alin. (2) C. proc. civ. reglementează cazuri de competență alternativă, iar alegerea uneia dintre instanțele deopotrivă competente aparține contestatorului, potrivit regulii înscrise în art. 116 C. proc. civ.

Astfel, contestația la executare poate fi introdusă și la altă instanță decât instanța de executare în cazul urmăririi silite a imobilelor sau al urmăririi silite a fructelor și a veniturilor generale ale imobilelor, dacă imobilul se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare, contestația putând fi introdusă și la judecătoria de la locul situării imobilului. Dacă imobilul este situat în raza teritorială a altei judecătorii, dar în circumscripția aceleiași curți de apel, nu există competență alternativă.

În cauză, imobilul urmărit silit este situat în Eforie Sud, județul Constanța, în raza teritorială a Judecătoriei Constanța, care este situată în circumscripția altei curți de apel, respectiv în circumscripția Curții de Apel Constanța.

Întrucât contestația la executare a fost introdusă pe rolul Judecătoriei Constanța, alegerea de competență aparținând contestatorului potrivit art. 116 C. proc. civ., astfel încât nu se impunea declinarea de competență în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 unde își are domiciliul debitorul B..

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, pentru următoarele argumente:

În cauză imobilul obiect al executării silite în raport de care s-a formulat prezenta contestație la executare este situat în localitatea Eforie, județul Constanța, iar cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 260-261 Codul de procedură fiscală, fiind o contestație la executare fiscală, procedură judiciară care nu prevede etapa încuviințării executării.

Este adevărat că potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ. contestația se introduce la instanța de executare, instanță care, în acord cu dispozițiile art. 651 alin. (1) este, de principiu, judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Însă, dispozițiile art. 714 alin. (2) C. proc. civ. statuează că "În cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor și a veniturilor generale ale imobilelor, precum și în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în cirucumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare, contestația se poate introduce și la judecătoria de la locul situării imobilului".

Prin urmare, textul legal instituie o competență teritorială alternativă în cazul unei situații particulare, respectiv atunci când executarea silită poartă asupra unui bun imobil, iar acest bun imobil se află situat în circumscripția teritorială a unei alte curți de apel decât cea în raza căreia se află instanța de executare.

În concret, în cazul urmăririi silite imobiliare de față, sunt deopotrivă competente în sensul art. 714 alin. (2) C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 1 București, ca instanță de la domiciliul debitorului, dar și Judecătoria Constanța, ca instanță de la locul situării imobilului obiect al executării silite, fiind întrunită cerința legală obligatorie a situării celor două judecătorii, ambele competente, în circumscripția unor curți de apel diferite, pentru a deveni incident textul legal menționat.

În această situație, contestatoarea și-a manifestat voința procesuală în sensul învestirii instanței de la locul situării imobilului, respectiv Judecătoria Constanța, în acord cu dispozițiile art. 116 C. proc. civ. privind alegerea de competență, coroborate cu cele ale art. 714 alin. (2) C. proc. civ.

Împrejurarea că în cauză a fost invocată, de către intimată, excepția necompetenței teritoriale, nu împiedică judecarea pricinii de către instanța aleasă de către contestatoare, atâta timp cât, potrivit legii, aceasta are competență de judecată, întrucât dispozițiile art. 130 C. proc. civ. reglementează doar modalitatea în care necompetența teritorială de ordine privată poate fi invocată din perspectiva părții ce are o asemenea vocație (doar de către pârât) și a momentului procesual (cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii).

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

Definitivă.