ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 769/2024

Ședința publică din data de 19 martie 2024

Asupra cauzei de față constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, sub nr. x/2018, reclamanții A., B., C., D. în contradictoriu cu Guvernul României, Cancelaria Primului Ministru, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor au formulat contestație împotriva deciziei de validare parțială nr. 2184/07.09.2018 și au solicitat modificarea în parte a deciziei, în sensul validării, în tot, a suprafeței de teren și pentru suprafața de 200 mp nevalidată, precum și a imobilului construcție în suprafață de 61,97 mp, cu punctajul aferent în raport de valoarea reală a imobilului teren intravilan în suprafață de 400 mp și valoarea actualizată a construcției în suprafață de 61,97 mp, modificarea în parte a deciziei în sensul de a stabili un alt număr de puncte aferente imobilului teren în suprafață de 400 mp sau, în cazul respingerii acțiunii, în suprafață de 200 mp și aferente imobilului construcție în suprafață de 61,97 mp, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 184 și urm. C. proc. civ. raportat la art. 17 și art. 35 din Legea nr. 165/2013.

1.2. Sentința pronunțată de Tribunalul București:

Prin sentința civilă nr. 2696 din 19 noiembrie 2019, Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis în parte cererea formulată de contestatorii A., B., C. și D., în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor; a modificat decizia de validare parțială nr. 2184/07.09.2018 emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și a dispus acordarea măsurilor compensatorii și pentru diferența de suprafață de 200 mp teren situată în Galați, str. x, prin 83.308 puncte, stabilite conform dispozițiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013; a respins cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată constând în onorariu expert, ca neîntemeiată.

1.3. Decizia pronunțată de Curtea de Apel București:

Prin încheierea din 20 septembrie 2022, Curtea de Apel București, secția a 111-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a dispus suspendarea judecății apelurilor, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., pentru neîndeplinirea obligaților apelanților-reclamanți de a achita onorariul expertului și de a depune declarațiile olografe indicate în încheierea de la termenul din 29 martie 2022.

Prin decizia civilă nr. 1179A din 10 octombrie 2023, Curtea de Apel București, secția a 111-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis excepția perimării; a constatat perimate apelurile formulate de apelanta-pârâtă Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și de apelanții-reclamanți A., D., C. și B. împotriva sentinței civile nr. 2696 din 19 noiembrie 2019, pronunțate de către Tribunalul București, secția a V-a civilă; a respins, ca neîntemeiată, cererea apelantului-reclamant A. având ca obiect cheltuieli de judecată în apel.

1.4 Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 1179A din 10 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

Fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă în susținerea demersului judiciar inițiat a arătat că, în cauză, nu sunt incidente prevederile art. 422 alin. (1) și (2) C. proc. civ., solicitând repunerea cauzei pe rol și judecarea apelului formulat de aceasta.

Totodată, a precizat că apelanții-reclamanți nu și-au îndeplinit obligațiile de a depune declarațiile olografe indicate în încheierea de la termenul din 29 martie 2022 și de a achita onorariul expertului, situație ce a condus la suspendarea judecării apelurilor.

I.5. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație, secția I civilă la data de 07 noiembrie 2023 și a fost repartizat computerizat aleatoriu, spre soluționare, completului de filtru nr. 2, astfel cum reiese din fișa Ecris și referatul de repartizare aleatorie .

I.6. Apărările formulate în cauză

Intimații-reclamanți nu au formulat întâmpinare.

I.7. Procedura desfășurată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă

Prin rezoluția din 13 noiembrie 2023, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, conform art. 493 alin. (2) C. proc. civ., după efectuarea procedurilor de comunicare menționate de dispozițiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

După efectuarea procedurilor de comunicare prevăzute de art. 490 C. proc. civ., prin rezoluția din data de 12 februarie 2024, a fost fixat termen de judecată la data de 19 martie 2024, când, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare, cu prioritate, asupra excepției tardivității recursului, invocate din oficiu.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă

În condițiile art. 248 alin. (1) și art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând recursul, cu prioritate, prin prisma excepției tardivității căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Norma generală care reglementează termenul de exercitare a recursului și momentul de la care începe să curgă acesta este reprezentată de art. 485 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, conform articolului anterior menționat, termenul de recurs este de 30 de zile și începe să curgă de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

În cazul perimării, legiuitorul român a ales să reglementeze o normă specială, derogatorie, de la termenul general pentru exercitarea căii de atac a recursului, fixând, totodată, și un reper temporar distinct pentru începerea curgerii termenului de exercitare a recursului.

În acest sens, dispozițiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare.

Calculul termenelor este reglementat de art. 181 C. proc. civ., iar la alin. (1) pct. 2 al aceluiași articol se prevede expres că atunci, când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul și nici ziua când acesta se împlinește.

În cauză, prin decizia recurată, nr. 1179A din 10 octombrie 2023, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis excepția perimării și a constatat perimate apelurile formulate de apelanta-pârâtă Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și de apelanții-reclamanți A., D., C. și B. împotriva sentinței civile nr. 2696 din 19 noiembrie 2019, pronunțate de către Tribunalul București, secția a V-a civilă; a respins, ca neîntemeiată, cererea apelantului-reclamant A. având ca obiect cheltuieli de judecată în apel.

Fiind o decizie prin care a fost constatată perimarea, devin incidente prevederile art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., termenul de 5 zile pentru exercitarea recursului începând să curgă de la pronunțare, iar nu de la comunicarea hotărârii.

Prin urmare, nu pot fi primite susținerile recurentei-pârâte exprimate prin punctul de vedere la raport potrivit cărora termenul pentru exercitarea recursului, în ipoteza dedusă judecății, ar curge de la comunicarea deciziei curții de apel, 24 octombrie 2023, contrar normelor legale incidente.

Conform dispozițiilor legale anterior menționate și ale art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., termenul pentru exercitarea recursului împotriva deciziei civile nr. 1179A din 10 octombrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie s-a împlinit la data de 16 octombrie 2023.

Calea de atac a fost formulată de recurenta-pârâtă Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor la 25 octombrie 2023, așa cum reiese din ștampila instanței aplicată cu ocazia înregistrării cererii, dosarul de recurs, cu mult peste termenul legal, care s-a împlinit la 16 octombrie 2023.

În acest context, Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 421 alin. (2) din C. proc. civ. referitoare la termenul de declarare a recursului împotriva hotărârii prin care s-a constatat perimarea, reține că recursul declarat în cauză a fost formulat cu depășirea termenului legal.

Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Articolul invocat prevede sancțiunea procedurală a decăderii în cazul nerespectării termenelor prevăzute de lege, printre altele, pentru exercitarea unor căi de atac.

Cu toate acestea, legiuitorul a reglementat și situații care, mai presus de voința părții, pun partea în imposibilitate, temeinic justificată, să îndeplinească într-un anumit termen actul procesual.

Astfel, conform dispozițiilor art. 186 "(1)Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac. (3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen.".

Or, prin cererea de recurs, recurenta–pârâtă nu a invocat existența vreunei astfel de împrejurări care ar fi justificat repunerea părții în termenul pentru exercitarea căii de atac.

Pentru aceste considerente, având în vedere că termenul legal pentru declararea căii de atac extraordinare a recursului a fost depășit, în temeiul art. 185 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca tardiv, recursul declarat de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor împotriva deciziei nr. 1179A din 10 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor împotriva deciziei nr. 1179A din 10 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 martie 2024.