ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 735/2024

Ședința publică din data de 19 martie 2024

Deliberând asupra conflictului de competență, reține următoarele:

I. Contestația la executare

Prin cererea adresată Judecătoriei Suceava la 13 martie 2023 și înregistrată sub nr. x/2023, contestatoarea Curtea de Apel Suceava, în contradictoriu cu intimații A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. și M., a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună, în principal, suspendarea executării silite începută de către Biroul Executorului Judecătoresc N., până la soluționarea definitivă a contestației, să anuleze executarea silită a actelor de executare emise în dosarul nr. x/2022, și în subsidiar, să dispună anularea sau cenzurarea cheltuielilor de executare în suma de 12.700 RON, din care 7500 RON reprezentând onorariul executorului judecătoresc și 500 RON, reprezentând onorariul expertului contabil.

În drept, a invocat prevederile O.U.G. nr. 14 din 28 decembrie 2018.

II. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1 Prin sentința civilă nr. 2729 din data de 31 mai 2023, Judecătoria Suceava, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

A reținut incidența în cauză a art. 127 C. proc. civ., reținând că, pe de o parte, prevederile art. 127 C. proc. civ. instituie un caz de necompetență teritorială absolută a instanței inferioare în grad instanței de judecată care are calitatea de reclamant în cauza dedusă judecății iar, pe de altă parte, implică o prorogare legală de competență teritorială în favoarea uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța reclamantă.

A relevat împrejurarea că debitoarea contestatoare din cauză, Curtea de Apel Suceava, are calitatea de instanță de judecată superioară Judecătoriei Suceava, care nu este competentă să soluționeze prezenta cauză.

A conchis că operează cazul de prorogare legală de competență teritorială în favoarea uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța contestatoare.

A mai subliniat că dispozițiile art. 127 C. proc. civ. nu își pierd aplicabilitatea în materia cererilor incidente fazei de executare silită, ca efect al Deciziei nr. 20/27.09.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, întrucât acestea nu contravin aspectelor statuate. Astfel, deși instanța care a încuviințat executarea silită este competentă să soluționeze contestația la executare formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu, dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. interzic sesizarea instanței competente pentru a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei, din pricina calității părții.

2.2 Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, prin sentința civilă nr. 106/2024 din 15 ianuarie 2024, Judecătoria Iași, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și, pe cale de consecință a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Judecătoriei Suceava. A constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Iași și Judecătoria Suceava și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

A relevat că, prin încheierea din data de 29 decembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Suceava, s-a admis cererea de încuviințare a executării silite demarate în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 988/24.11.2020 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. x/2020, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 650A/27.10.2021, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, privind obligarea Curții de Apel Suceava și a Tribunalului Botoșani să achite intimaților despăgubiri bănești cu titlu de drepturi salariale.

A arătat că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, dacă nu există reglementări derogatorii, potrivit dispozițiilor art. 714 alin. (1) și art. 651 C. proc. civ.

Astfel, încă din momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

În susținerea acestei argumentații, a evidențiat decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul litigiului cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competență privește cererea prin care contestatoarea Curtea de Apel Suceava, în contradictoriu cu intimații A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. și M., a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună, în principal, suspendarea executării silite începută de către Biroul Executorului Judecătoresc N., până la soluționarea definitivă a contestației, să anuleze executarea silită a actelor de executare emise în dosarul nr. x/2022, și în subsidiar, să dispună anularea sau cenzurarea cheltuielilor de executare în suma de 12.700 RON, din care 7500 RON reprezentând onorariul executorului judecătoresc și 500 RON, reprezentând onorariul expertului contabil.

Sub aspectul determinării instanței competente teritorial să soluționeze contestația la executare sunt aplicabile dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) și (3) din același act normativ.

Contestația la executare se introduce la instanța de executare, astfel cum stipulează prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ.

Instanța de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Dispozițiile art. 112 și ale art. 127 se aplică în mod corespunzător.

În conformitate cu alin. (3) din același text de lege, instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Rezultă că în cazul contestației la executare competența este exclusivă, fiind reglementată prin norme de ordine publică, de la care părțile nu pot deroga, o astfel de cerere fiind de competența judecătoriei în cărei rază se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, dacă nu există reglementări derogatorii.

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în consecință, s-a stabilit că: în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Astfel, în motivarea deciziei anterior menționate, instanța supremă a reținut principiul unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

Principiul unicității instanței de executare reclamă observarea regulilor de determinare a competenței teritoriale a instanței care încuviințează executarea, cu luarea în considerare a tuturor aspectelor relevante din această perspectivă, inclusiv acela care se circumscrie incidenței art. 127 C. proc. civ., încă din această fază.

Cum cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea din 29 decembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Suceava, competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare revine acestei instanțe, ca instanță de executare, potrivit principiului unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

Stabilirea instanței competente în vederea soluționării oricăror incidente ce se puteau ivi în procedura de executare silită, inclusiv cu referire la dispozițiile art. 127 C. proc. civ., se putea realiza la momentul învestirii Judecătoriei Suceava cu soluționarea cererii de încuviințare a executării silite, respectiv odată cu reținerea de către această instanță a competenței de soluționare a cererii în favoarea sa.

Prin urmare, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute art. 651 C. proc. civ., aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

Față de considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 martie 2024.