ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2227/2024

Ședința publică din data de 16 octombrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 04.08.2023 sub nr. x/2023, contestatorul Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, în contradictoriu cu intimații A. și B., a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea tuturor actelor de executare emise în dosarul de executare nr. 231/2023 al Biroului Executorului Judecătoresc C., în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1409/0606.2022, pronunțată de Tribunalul Iași, definitivă prin decizia civilă nr. 99/08.02.2023 pronunțată de Curtea de Apel Iași, cu suspendarea executării silite.

În drept au fost invocate prevederile art. 712 și următoarele și art. 706 din C. proc. civ., precum și O.U.G. nr. 114/2018.

Prin sentința civilă nr. 11113 din 17 noiembrie 2023, Judecătoria Iași, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

În motivare, a reținut că, în cauză, creditorii au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, instituție aflată în subordinea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, aspecte care ar atrage aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (2) C. proc. civ.

A mai reținut instanța, în ceea ce privește decizia RIL nr. 20/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, că aceata nu este aplicabilă speței, în condițiile în care art. 127 alin. (2) și (3) C. proc. civ. instituie un caz de necompetență teritorială absolută a Judecătoriei Iași de a judeca litigii în care creditori intimați sunt procurori ce își desfășoară activitatea în circumscripția Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, care se află în circumscripția teritorială a Curții de Apel Iași.

Învestită cu soluționarea cauzei după declinare, Judecătoria Suceava, secția civilă, prin sentința civilă nr. 3945 din 07 august 2024, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de intimați și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea din oficiu a cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. întrucât contestatorii nu ar avea calitatea de instanțe de judecată, norma de drept manționată făcând referire doar la această categorie de reclamanți, iar nu și la parchetele care își desfășoară activitatea pe lângă acestea.

Față de aceste considerente, având în vedere că încheierea de încuviințare a executării silite a titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 1409/06.06.2022 a Tribunalului Iași, definitivă prin decizia civilă nr. 99/08.02.2023 a Curții de Apel Iași a fost dispusă prin încheierea pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. x/2023, a apreciat că aceasta este instanța competentă să soluționeze contestația la executare, potrivit art. 651 C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competență este o contestație la executare formulată de contestatorii-debitori Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, în contradictoriu cu intimații-creditori A. și B. (procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalului Iași), prin care se solicită anularea tuturor actelor de executare emise în dosarul de executare nr. 231/2023 al Biroului Executorului Judecătoresc C., în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1409/0606.2022 pronunțată de Tribunalul Iași și definitivă prin decizia civilă nr. 99/08.02.2023 pronunțată de Curtea de Apel Iași, cu suspendarea executării silite.

Se observă că în prezentul demers judiciar, instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei, apreciind diferit asupra asupra incidenței dispozițiilor art. 127 C. proc. civ. în speță.

În privința cauzelor având ca obiect contestației la executare este relevantă Decizia în interesul legii nr. 20/27.09.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 1083/11.11.2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., prin care se statuează în legătură cu interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 C. proc. civ., în sensul că instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Or, în speță, prin încheierea nr. 6047/15.06.2023, pronunțată de către Judecătoria Iași în dosarul nr. x/2023, a fost încuviințată cererea de executare silită formulată de BEJ C. în dosarul de executare nr. 231/2023, pentru creditorii intimați în prezenta cauză, împotriva debitorilor Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Se impune a se preciza că, anterior pronunțării pe cererea de încuviințare a executării silite, Judecătoria Iași și -a verificat competența, în conformitate cu dispozițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., declarându-se competentă din punct de vedere material și teritorial să soluționeze respectiva cerere.

Referitor la dispozițiile art. 127 C. proc. civ., se reține că acestea puteau fi invocate în justificarea prorogării de competență (în favoarea altei instanțe, aflate în circumscripția unei curți de apel învecinate cu cea în a cărei rază teritorială se află instanța competentă, potrivit legii) la momentul la care s-a solicitat încuviințarea executării silite și când, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., este determinată instanța competentă să soluționeze orice incidente apărute în cursul executării silite.

Neprocedându-se în această modalitate, în speță se opun dezlegările cu caracter obligatoriu conținute în Decizia în interesul legii nr. 20/2021.

Astfel fiind, aspecte legate de obiecții în legătură cu imparțialitatea instanței, dată fiind calitatea debitorilor ori a creditorilor, pot fi invocate pe alt temei juridic, care să permită prorogarea judiciară, iar nu legală, de competență.

Față de dezlegările obligatorii ale Deciziei nr. 20/27.09.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii și cum în cauză încheierea de încuviințare a executării silite a fost pronunțată de Judecătoria Iași, în favoarea acesteia se va stabili competența de soluționare a contestației la executare, reținându-se că dispozițiile art. 127 C. proc. civ. nu pot fi relevante în determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei de către o altă instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.