ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 718/2024

Ședința publică din data de 19 martie 2024

Asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele litigiului

Contestatoarea A. a formulat cerere de executare silită a obligației de desființare a terasei în consolă ce se suprapune pe terenul acesteia, obligație statuată prin decizia civile nr. 1105 din 3 aprilie 2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, la 18 septembrie 2020, fiind astfel format dosarul de executare nr. 331/2020 al BEJA B..

Prin încheierea din 24 septembrie 2020 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București a fost încuviințată executarea silită.

Prin cererea înregistrată, la 17 iunie 2021, pe rolul Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2014, contestatoarea A. a formulat, în temeiul dispozițiilor art. 712 alin. (2) C. proc. civ., contestație la titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 1105 din 3 aprilie 2019 a Tribunalului București-Secției a IV-a civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2014, în sensul lămuririi titlului și a înlăturării dispozițiilor contradictorii.

Prin decizia civilă nr. 639A din 16 martie 2022, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2014, s-a respins contestația formulată de apelanta-reclamantă A. și apelantul-pârât C. împotriva deciziei civile nr. 1105 din 3 aprilie 2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimata pârâtă D. ca neîntemeiată și a fost obligată contestatoarea-apelantă la plata către intimați a sumei de 2000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reduse potrivit dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 137R din 13 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2014, s-a admis recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 639A din 16 martie 2022, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. și D., s-a casat decizia și s-a trimis cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.

Împotriva deciziei civile nr. 137R din 13 februarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a IV-a civilă, intimații-pârâți C. și D. au declarat recurs. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 6 iulie 2023 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 5.

Intimata-reclamantă A. a depus întâmpinare, comunicată, solicitând respingerea recursului, în principal, ca inadmisibil, iar în subsidiar tardiv, și în terțiar ca nefondat.

Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanțelor judecătorești (18 septembrie 2020), în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condițiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471

1

a alin. (5) și (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 19 martie 2024, cu citarea părților, în ședință publică, în vederea soluționării căii de atac, termen la care instanța a rămas în pronunțare cu prioritate asupra excepției inadmisibilității recursului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Analizând excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata-reclamantăi, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

În cauză, prin cererea înregistrată, la 17 iunie 2021, pe rolul Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2014, contestatoarea A. a formulat, în temeiul dispozițiilor art. 712 alin. (2) C. proc. civ., contestație la titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 1105 din 3 aprilie 2019 a Tribunalului București-Secției a IV-a civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2014, în sensul lămuririi titlului și a înlăturării dispozițiilor contradictorii.

Potrivit dispozițiilor art. 712 C. proc. civ.:

"(1) Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.

(2) Dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu."

Art. 718 alin. (1) C. proc. civ. prevede:

"(1) Hotărârea pronunțată cu privire la contestație poate fi atacată numai cu apel, cu excepția hotărârilor pronunțate în temeiul art. 712 alin. (4) și art. 715 alin. (4) care pot fi atacate în condițiile dreptului comun."

Reiese, așadar, că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunțate cu privire la contestația la executare este apelul, intenția legiuitorului fiind aceea de a suprima calea de atac a recursului.

Pentru argumentele expuse, din coroborarea textelor legale anterior redate, rezultă că decizia nr. 137 R din 13 februarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă este definitivă, nefiind supusă prin lege cenzurii căii de atac a recursului, fiind pronunțată în soluționarea unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează principiul legalității căilor de atac, prevăd că "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit și a căilor de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse, având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul ca inadmisibil.

Dând eficiență dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, reținând culpa procesuală a recurenților al cărui recurs a fost respins ca inadmisibil, Înalta Curte va obliga pârâții D. și C. la plata sumei de 1900 RON, către reclamanta A., cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariul de avocat achitat potrivit facturii fiscale seria x nr. xbis din 03.11.2023 și extrasului de cont din 16 noiembrie 2023, atașate la dosarul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâții D. și C. împotriva deciziei nr. 137 R din 13 februarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Obligă pârâții D. și C. la plata către reclamanta A. a sumei de 1900 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 martie 2024.