ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 714/2024

Ședința publică din data de 19 martie 2024

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă la data de 17 august 2018, sub nr. x/2018, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, a formulat contestație împotriva deciziei de validare parțială nr. x/05.07.2018 emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, decizie comunicată la data de 17.07.2018, solicitând instanței de judecată ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună: anularea deciziei de validare parțială nr. x/05.07.2018, prin care s-a dispus validarea parțială în favoarea contestatoarei a suprafeței de teren înscrise la poziția nr. 3 din anexa nr. 23 a Comisiei Locale Scânteia, aprobată prin Hotărârea nr. 4605/13.02.2007 a Comisiei județene Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, pentru întinderea de 0,2746 ha, prin 1.017 puncte; obligarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor la emiterea unei noi decizii de validare totală în favoarea contestatoarei a suprafeței de teren înscrise la poziția nr. 3 din anexa nr. 23 a Comisiei Locale Scânteia, aprobată prin Hotărârea nr. 4605/13.02.2007 a Comisiei Județene Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, pentru întinderea totală de 1,30 ha, prin acordarea numărului de puncte aferent acestei suprafețe.

În subsidiar, în cazul în care instanța ar respinge solicitarea de a se emite o nouă decizie de validare pentru suprafața totală de teren de 1,30 ha, s-a solicitat anularea deciziei de validare parțială nr. x/05.07.2018 și obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii de validare parțială a suprafeței de teren înscrise la poziția nr. 3 din anexa nr. 23 a Comisiei Locale Scânteia, aprobată prin Hotărârea nr. 4605/13.02.2007 a Comisiei Județene Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, pentru întinderea de 0,325 ha, prin acordarea numărului de puncte aferent acestei suprafețe, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 165/2013.

Prin sentința civilă nr. 1268 din 29.05.2019 pronunțată de Tribunalul București – secția a IV-a civilă a admis în parte contestația formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

A anulat în parte decizia de validare parțială nr. x/05.07.2018 emisă de C.N.C.I., în ceea ce privește întinderea dreptului de proprietate și valoarea măsurilor compensatorii.

A obligat intimata să emită în favoarea contestatoarei decizie de validare parțială a suprafeței de teren înscrise la poziția nr. 3 din anexa 23 a Comisiei Locale Scânteia, aprobată prin Hotărârea nr. 4605/13.02.2007 a Comisiei Județene Iași pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, pentru suprafața de 1,26 ha teren, prin acordarea numărului de puncte aferent acestei suprafețe.

Împotriva sentinței civile nr. 1268 din 29 mai 2019 a declarat apel pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie sub nr. x/2018.

Prin încheierea din 4 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2018, s-a suspendat judecata apelului formulat de apelanta-pârâtă Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor împotriva sentinței civile nr. 1268 din 29 mai 2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă.

Prin încheierea din 7 octombrie 2021, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2018 a respins cererea de repunere pe rol formulată de apelanta-pârâtă Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

Prin încheierea din 23 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă cererea de repunere pe rol formulată de apelanta-pârâtă Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și a fost menținută măsura suspendării cauzei dispusă prin încheierea din 4 februarie 2021.

Împotriva încheierilor din 23 martie 2023, din 7 octombrie 2021 și din 4 februarie 2021, pronunțate în dosarul nr. x/2018 de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a declarat recurs.

Deși în cuprinsul cererii de recurs recurenta-pârâtă a menționat toate aceste încheieri, recursul care formează obiectului prezentului dosar cu nr. x/2018 vizează numai încheierea din 23 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Împotriva încheierilor din 4 februarie 2021 și 7 octombrie 2021, pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a declarat deja recurs la 22 octombrie 2021, cale de atac ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2018, soluționat la 27 septembrie 2023 prin decizia nr. 1389 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a constatat perimat recursul declarat de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor împotriva încheierii din 4 februarie 2021 și a încheierii din 7 octombrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la 2 mai 2023 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 5.

Prin cererea de recurs, pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a arătat că în mod netemeinic și nelegal a fost respinsă cererea de repunere pe rol, în situația în care a întreprins toate demersurile posibile în vederea aflării moștenitorilor defunctei A., pentru continuarea judecării apelului formulat de către aceasta împotriva sentinței civile nr. 1268 din 25 mai 2019 pronunțată de Tribunalul București.

După evidențierea demersurilor efectuate în vederea aflării moștenitorilor defunctei, recurenta-pârâtă a menționat că, în situația în care nu s-a deschis procedura succesorală, este mai mult decât evident că nu poate stabili care sunt moștenitorii, nefiind culpa sa, prin urmare judecarea apelului trebuie să continue, invocând drept practică judiciară decizia nr. 2475 din 19 noiembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2016.

Intimata-reclamantă A. a decedat la 18 iulie 2020. Întrucât nu există succesibili la moștenirea sa, urmează a fi aplicate prevederile legale pentru declararea vacantă a moștenirii, conform dispozițiilor art. 1138 C. civ., în sensul introducerii în cauză a Primăriei comunei Grajduri.

Recurenta-pârâtă a solicitat să se ia act de faptul că înțelege să stăruie în judecarea cauzei, astfel încât se impune a fi efectuate cercetări în acest sens, în lipsa culpei sale neputând fi aplicată sancțiunea perimării cererii de apel, indicând prevederile art. 184 alin. (4) pct. 1 C. proc. civ. referitoare la întreruperea termenului procedural.

Nu a fost depusă întâmpinare (recursul a fost comunicat intimatei-reclamante pe numele moștenirii – la ultimul domiciliu cunoscut, la 8 iunie 2023, pe dovada de înmânare fiind menționat faptul că a fost primit de fiul destinatarei decedate).

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins, pentru considerentele ce succed:

În cauză, se reține că pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a declarat apel împotriva sentinței civile nr. 1268 din 29 mai 2019 a Tribunalului București – secția a IV-a civilă, cauza înregistrându-se pe rolul Curții de Apel București – secția I civilă.

Prin notele de ședință transmise la dosar în data de 23 septembrie 2020, numita B., în calitate de nepoată a reclamantei A., a încunoștințat instanța despre intervenirea decesului reclamantei A., menționând că nu are nicio calitate în dosar. Anexat notelor de ședință s-a depus o copie a certificatului de deces nr. x din 20 iulie 2020 emis de Primăria comunei Grajduri.

De asemenea, la data de 19 ianuarie 2021, pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a depus relații referitoare la reclamanta A. din care rezultă că aceasta a decedat la data de 18 iunie 2020.

Prin rezoluția comunicată în procedura prealabilă, Curtea de Apel București – secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a dispus citarea pârâtei Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor cu mențiunea de a indica moștenitorii reclamantei A., decedată la 18.07.2020.

La 15 ianuarie 2021, pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a învederat că la momentul emiterii deciziei de validare parțială, reclamanta A. era în viață, la dosarul administrativ nu se regăsește certificatul de moștenitor emis ca urmare a decesului său.

Prin încheierea din 04 februarie 2021, Curtea de Apel București – secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, constatând că după decesul reclamantei A. intervenit la data de 18.07.2020, moment ulterior pronunțării sentinței apelate în cauză, nu au fost indicați moștenitorii acesteia, a dispus, în baza art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei până la indicarea moștenitorilor.

Prin încheierea din 7 octombrie 2021, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2018 a respins cererea de repunere pe rol formulată de apelanta-pârâtă Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

Prin încheierea din 23 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă cererea de repunere pe rol formulată de apelanta-pârâtă Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și a fost menținută măsura suspendării cauzei dispusă prin încheierea din 4 februarie 2021.

Prin criticile aduse încheierii din 23 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a arătat că în mod netemeinic și nelegal a fost respinsă cererea de repunere pe rol, în situația în care a întreprins toate demersurile posibile în vederea aflării moștenitorilor defunctei A., pentru continuarea judecării apelului formulat de către aceasta, iar în situația în care nu s-a deschis procedura succesorală, nu poate stabili care sunt moștenitorii, prin urmare judecarea apelului trebuie să continue, invocând drept practică judiciară decizia nr. 2475 din 19 noiembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2016.

A mai învederat că reclamanta A. a decedat la 18 iulie 2020 și, întrucât nu există succesibili la moștenirea sa, urmează a fi aplicate prevederile legale pentru declararea vacantă a moștenirii, conform dispozițiilor art. 1138 C. civ., în sensul introducerii în cauză a Primăriei comunei Grajduri.

Raportând analiza de legalitate a încheierii recurate la dispozițiile legale în baza cărora curtea de apel a dispus suspendarea judecării recursului - art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. – se constată că motivele de recurs invocate de recurentă nu sunt fondate.

Conform art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., judecarea cauzelor se suspendă de drept "prin decesul uneia dintre părți, până la introducerea în cauză a moștenitorilor, în afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a acestora."

Astfel, suspendarea de drept a judecării procesului intervine în baza legii și presupune oprirea cursului judecății atunci când instanța constată că a survenit decesul uneia dintre părți, până la introducerea în cauză a moștenitorilor acesteia, excepția operând în cazul în care partea interesată solicită acordarea unui termen în acest sens.

Măsura adoptată de Curtea de Apel București este justificată în raport cu dispozițiile obligatorii ale art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în contextul în care, deși s-a solicitat indicarea și introducerea în proces a moștenitorilor defunctei A., recurenta nu a îndeplinit aceste obligații procesuale, deși ele subzistau în sarcina acesteia și în baza art. 10 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "Părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia."

Faptul că recurenta a menționat, prin notele de ședință formulate în data de 15 ianuarie 2021 că decizia de validare parțială nr. x/05.07.2018 emisă în favoarea reclamantei A. a fost primită personal de aceasta nu putea conduce la continuarea judecății, întrucât cererea formulată în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 teza a II-a C. proc. civ. trebuie să conțină, în sensul art. 148 alin. (1) teza I cu referire la art. 194 alin. (1) lit. a) din același act normativ, indicarea tuturor moștenitorilor cu nume, prenume, domiciliu pentru a fi împiedicată suspendarea judecării cauzei.

Totodată, se reține că recurenta nu a depus la dosar nici un fel de dovezi cu privire la efectuarea de demersuri în vederea identificării moștenitorilor de pe urma părții decedate, astfel încât să poată fi susținut, în mod valabil, că a epuizat orice fel de resurse în scopul complinirii dispozițiilor instanței.

Ori de câte ori există îndoieli ale instanței în privința vocației succesorale concrete, instanța este obligată să procedeze la constatarea existenței cazului de suspendare de drept pentru neîndeplinirea cerințelor indicării moștenitorilor pentru continuarea judecății.

Doar în situația în care partea interesată în continuarea judecății a făcut demersurile necesare și posibile din punct de vedere al poziției sale procesuale și a identificat succesibilii persoanei decedate (prin depunerea actelor de stare civilă și dovezile privind domiciliile acestora), demonstrând imposibilitatea obținerii unor informații satisfăcătoare relative la succesiunea persoanei decedate, revine instanței de judecată, în baza rolului activ, îndatorirea de a solicita informații suplimentare de la terții care le dețin, pentru a clarifica stadiul procedurii succesorale sau, după caz, pentru a statua cu privire la cadrul procesual în care urmează să se desfășoare judecata.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor împotriva încheierii din 23 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor împotriva încheierii din 23 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 martie 2024.