ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 68/2024

Obiectul cauzei Este reprezentat de recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii de ședință din 05.09.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă în dosar nr. x/2018.

Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București Prin încheierea de ședință din 05.09.2022, Curtea de Apel București, secția a IV a civilă a suspendat judecata apelului exercitat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 958/07.05.2019 a Tribunalului București, secția a IV a civilă, în temeiul dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la introducerea în cauză a moștenitorilor intimatei decedate B.. Prin încheierea de ședință din 15.05.2023, instanța a respins cererea de repunere pe rol formulată de reclamanta A. și a menținut măsura suspendării judecății dispusă la data de 05.09.2023.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva acestei încheieri a declarat recurs recurenta-reclamantă, arătând soluția de suspendare a judecății dispusă de către instanța de apel prin încheierea recurată este greșită, întrucât, deși a solicitat introducerea în cauză a UAT Ocnița, prin primar, cererea a fost respinsă cu motivarea că nu se cunoaște sigur dacă există vreun moștenitor al defunctei B.. Recurenta învederează că defuncta nu are niciun moștenitor, aspect care rezultă din anexa 24, pe care precizează că o atașează recursului, însă acest înscris nu se regăsește în dosarul de recurs. Apreciază că în mod greșit s-a dispus suspendarea judecății, întrucât nu există moștenitori care să vină la succesiunea defunctei.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 06.12.2023 completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată în ședință publică pentru soluționarea acestuia la data de 17.01.2024. Intimații-intervenienți au depus punct de vedere la raport, prin care au reiterat excepția de nulitate invocată prin întâmpinare.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinare, intimații intervenienți C., D., E. au invocat excepția de nulitate a recursului, pentru neîncadrarea criticilor formulate în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. În subsidiar, au solicitat respingerea recursului și au arătat că recurenta nu a făcut nici până în prezent dovada dezbaterii succesiunii și nu a indicat moștenitorii. În cauză nu a fost urmată procedura succesiunii vacante și trecerea imobilului în patrimoniul statului, astfel încât nu poate fi introdusă în cauză unitatea administrativ teritorială, cum eronat susține recurenta. Obiectul acțiunii este uzucapiunea, iar unitatea administrativ teritorială nu are calitate procesuală pasivă și nu poate fi introdusă în cauză în calitate de moștenitor al pârâtei B.. Instanța de apel a acordat termen pentru introducerea în cauză a moștenitorilor, însă întrucât recurenta nu a îndeplinit obligația legală, în mod corect a fost dispusă suspendarea judecății. În cauză nu s-a formulat răspuns la întâmpinare. La data de 17.01.2024, intimații-intervenienți C. și D. au depus note scrise prin care au reiterat excepția de nulitate a recursului, iar în subsidiar au solicitat respingerea ca nefondat a acestuia. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Înalta Curte reține că potrivit art. 412 alin. (1) C. proc. civ. judecarea cauzelor se suspendă de drept prin decesul uneia dintre părți, până la introducerea în cauză a moștenitorilor, în afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a acestora. Totodată, art. 415 pct. 2 C. proc. civ. stabilește că judecata cauzei suspendate se reia "...prin cerere de redeschidere a procesului făcută cu arătarea moștenitorului, tutorelui sau curatorului..." Prin încheierea recurată, judecata cauzei având ca obiect uzucapiune a fost suspendată în calea de atac a apelului, urmare a decesului intimatei-pârâte B. și neindicării moștenitorilor acesteia. Prin cererea formulată la data de 08.03.2023, reclamanta A. a solicitat repunerea pe rol a cauzei, cu introducerea în cauză a UAT Ocnița, prin primar, susținând că defuncta nu are moștenitori. Prin încheierea din 15.05.2023, cererea de repunere pe rol a fost respinsă și menținută măsura suspendării judecății, reținându-se că succesiunea defunctei nu a fost declarată vacantă, nu a fost stabilită calitatea de succesor a unității administrativ teritoriale a cărei introducere în cauză se solicită și că există o altă procedură legală la care părțile pot apela, respectiv cea a numirii unui curator în condițiile art. 1136 C. civ. Prin recursul formulat, reclamanta a învederat că măsura suspendării judecății nu se mai impunea, câtă vreme atât anterior suspendării, cât și ulterior, aceasta solicitase introducerea în cauză a UAT Ocnița, prin primar, raportat la faptul că defuncta nu are moștenitori, așa cum rezultă din anexa nr. 24 eliberată de primărie. Critica recurentei-reclamante în sensul că măsura suspendării judecății este greșită, este nefondată și va fi respinsă ca atare. Astfel, recurenta a pretins o continuare a judecății prin citarea în proces a UAT Ocnița, prin primar, deși aceasta nu a făcut dovada declarării vacanței succesoriale în privința succesiunii rămase de pe urma defunctei B.. Dispozițiile art. 1138 C. civ. relative la culegerea moștenirii vacante a căror incidență o invocă implicit recurenta când pretinde citarea în cauză a UAT Ocnița, prin primar, pot prezenta relevanță în măsura în care există dovezi certe cu privire la faptul că partea decedată nu are moștenitori și mai ales cu privire la faptul declarării vacanței succesorale, prioritare fiind demersurile având ca finalitate furnizarea de relații cu privire la faptul dacă există sau nu o succesiune care să fie dezbătută, demersuri pe care, în mod evident, recurenta nu le-a făcut. În măsura în care aceste dovezi nu sunt produse, devin incidente dispozițiile art. 1136 la care a făcut trimitere instanța de apel, când a respins cererea de repunere pe rol, potrivit cărora "(1) Cât timp moștenirea nu a fost acceptată sau dacă succesibilul nu este cunoscut, notarul public competent poate să numească un curator special al moștenirii, pentru apărarea drepturilor moștenitorului eventual, având drepturile și îndatoririle de administrare prevăzute la art. 1.117 alin. (3) - (5). (2) În cazurile prevăzute la alin. (1), acțiunile împotriva moștenirii se vor îndrepta împotriva unui curator special, numit de notarul public competent, la cererea reclamantului. (3) Dacă există indicii că moștenirea urmează a fi declarată vacantă, notarul public competent încunoștințează și organul care reprezintă comuna, orașul sau, după caz, municipiul." Recurenta nu a dovedit că a făcut vreun demers în sensul de a identifica eventualii moștenitori sau dacă există o succesiune în dezbatere privind partea decedată, ci s-a prevalat de o anexă a primăriei pe care nu a depus-o la dosar, (deși susține acest lucru) și din care chiar recurenta arată nu că s-ar fi stabilit, în mod cert, că defuncta nu are moștenitori, ci că nu se cunoaște sigur dacă există vreun moștenitor al acesteia. Mai mult, Înalta Curte constată că în recurs, cu prilejul efectuării procedurii de citare pe numele moștenirii la imobilul în care locuia defuncta, Primăria Gura Ocniței a transmis instanței, la date diferite, mai multe înștiințări cu același conținut, în sensul că la adresa la care s-a efectuat procedura de citare pe numele moștenirii locuiesc alți proprietari, imobilul în discuție fiind înstrăinat de către moștenitoarea defunctei, numita F., conform contractului de vânzare-cumpărare nr. x/03.06.2022. Prin urmare, nu numai că în cauză nu s-au făcut dovezi în privința declarării vacanței succesorale, ci există chiar indicii ale unor posibili succesibili ai persoanei decedate. În acest sens se reține că, potrivit informațiilor furnizate instanței de recurs chiar de către unitatea teritorial administrativă a cărei introducere în cauză o solicită recurenta, rezultă că defuncta are o moștenitoare, sunt indicate numele și adresa acesteia, precum și numărul actului de înstrăinare referitor la bunul aparținând defunctei. În acest context, susținerea recurentei în sensul că defuncta nu ar avea moștenitori și, prin urmare, s-ar impune citarea în cauză a UAT Ocnița, prin primar, este nu doar contrară dispozițiilor legale în materie anterior menționate, ci și contrară unei realități ce rezultă în calea de atac a recursului urmare a efectuării unor acte procedurale specifice. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii de ședință din 5 septembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă.