ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 496/2024

Circumstanțele cauzei. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, sub nr. x/2020, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. și C., revocarea contractului de donație cu uzufruct viager și clauză de întreținere autentificat sub nr. x din 14 ianuarie 2014 de Biroul Notarului Public D.. Prin sentința civilă nr. 1943 din 8 martie 2021, Judecătoria Sectorului 5 București a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B. și C., ca neîntemeiată. Prin decizia civilă nr. 3292 din 21 decembrie 2021, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis apelul. A schimbat, în tot, sentința civilă apelată în sensul că: A admis cererea. A dispus revocarea contractului de donație cu uzufruct viager și clauză de întreținere autentificat sub nr. x din 14 ianuarie 2014 la BNP D. și, ca efect al revocării, a dispus reintrarea imobilului donat în patrimoniul reclamantei, liber de orice sarcini constituite asupra lui începând cu momentul încheierii contractului de donație. A obligat pârâții la plata către reclamantă a sumei de 6.500 RON, cheltuieli de judecată generate de judecata în primă instanță, constand în onorariu de avocat. Conform art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008, a obligat pârâții, în solidar, să plătească statului suma de 4.400,84 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru de a cărei plată a fost scutită reclamanta prin încuviințarea ajutorului public judiciar. A respins, ca neîntemeiată, cererea pârâților de obligare a reclamantei la plata de cheltuieli de judecată generate de judecata în primă instanță. A admis cererea apelantei de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată generate de soluționarea apelului și a obligat intimații la plata către apelantă a sumei de 5.605,98 RON cu acest titlu. A respins, ca neîntemeiată, cererea intimaților de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată generate de soluționarea apelului. Împotriva deciziei civile nr. 3292 din 21 decembrie 2021 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, pârâții B. și C. au declarat recurs, acesta fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. La termenul de judecată din data de 12 septembrie 2022, în fața instanței de recurs s-a prezentat E., în calitate de succesoare în drepturi a defunctei A. decedată la data de 4 ianuarie 2022. Întrucât aceasta nu a făcut dovada calității sale de moștenitor, iar părțile nu au solicitat termen pentru a se realiza o astfel de dovadă, prin încheierea din data de 12 septembrie 2022, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a suspendat judecarea cauzei, în baza dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Cererea de repunere a cauzei pe rol La data de 16 martie 2023, E. a formulat o cerere de repunere a cauzei pe rol, în cuprinsul căreia a invocat excepția perimării cererii de recurs întrucât obligația indicării moștenitorilor defunctei A. revine recurenților - pârâți, iar aceștia nu și-au îndeplinit obligația, lăsând pricina în nelucrare peste 6 luni.

Încheierea din data de 15 mai 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie Prin încheierea din data de 15 mai 2023, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins cererea de repunere pe rol și excepția perimării, ca neîntemeiate. A menținut măsura suspendării cauzei privind pe recurenții - pârâți C. și B. și pe intimata - reclamantă E..

Recursul declarat în cauză Împotriva încheierii din data de 15 mai 2023 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs E., solicitând casarea acesteia, admiterea cererii de repunere pe rol și a excepției perimării. În motivare, a arătat că este moștenitoarea defunctei A., în calitate de legatară universală, fiind beneficiara unui testament. Autoarea sa a decedat la data de 4 ianuarie 2022, după admiterea apelului de către Tribunalul București. Din acest motiv, a solicitat introducerea sa în prezentul proces. A învederat că instanța de recurs ignoră declarația prin care a acceptat moștenirea, în condițiile în care procedura succesorală notarială s-a suspendat pentru că mai există o persoană care se pretinde moștenitoare dar care, în realitate, nu are vocație succesorală. Recurenții B. și C. au solicitat suspendarea judecării cauzei, la data de 12 septembrie 2022 și, în termenul de 6 luni, nu au indicat moștenitorii defunctei pentru a fi introduși în cauză și nici nu au solicitat repunerea cauzei pe rol. Prin urmare, pricina a rămas în nelucrare din culpa acestora mai mult de 6 luni, intervenind perimarea recursului. Recurenta și-a fundamentat cererea pe dispozițiile art. 414 și art. 416 din C. proc. civ.

Apărări formulate în cauză La data de 14 iulie 2023, intimații - pârâți B. și C. au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția inadmisibilității și excepția nulității recursului pentru neîncadrarea argumentelor în motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.. În subsidiar, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat. La data de 26 februarie 2024, intimații - pârâți B. și C. au formulat o cerere de suspendare a judecății cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2024 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București.

Procedura în fața instanței de recurs Prin rezoluția din data de 2 noiembrie 2023 s-a acordat termen de judecată la data de 6 februarie 2024, când s-a acordat un nou termen, la data de 27 februarie 2024, întrucât recurenta a depus un înscris nou, comunicat și părților adverse.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție În ceea ce privește cererea de suspendare a judecării cauzei, până la soluționarea cererii ce face obiect al dosarului nr. x/2024, aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente: Intimații B. și C. au formulat o cerere de suspendare a prezentei cauze, până la soluționarea dosarului înregistrat sub nr. x/2024 la Judecătoria Sectorului 5 București, invocând incidența dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. Potrivit acestei dispoziții legale "Instanța poate suspenda judecata: 1.când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți." Acest caz de suspendare a judecății este unul facultativ, lăsat la aprecierea instanței, fără ca această procedură să fie una arbitrară, ci are drept consecință obligația instanței de judecată de a cerceta circumstanțele concrete ale cauzei și concordanța lor cu norma legală și de a aprecia asupra utilității, necesității și oportunității aplicării măsurii suspendării cursului judecății. În cauză, Înalta Curte a fost învestită cu o cerere de recurs împotriva încheierii de ședință din data de 15 mai 2023 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin care s-au respins cererea de repunere pe rol și excepția perimării și s-a menținut măsura suspendării cauzei. Astfel, instanța de recurs trebuie să analizeze legalitatea unei încheieri prin care s-a dispus asupra unui incident procedural. Prin urmare, intimații solicită suspendarea unui dosar în care se verifică legalitatea menținerii suspendării dosarului de fond. Or, raportat la acest aspect, Înalta Curte reține că solicitarea intimaților nu poate fi primită. O eventuală suspendare, în considerarea obiectului litigiului aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, ar putea viza dosarul de fond, dacă se apreciază că sunt îndeplinite cerințele legale, iar nu un incident procedural din cadrul acestuia. În consecință, Înalta Curte apreciază că, față de obiectul prezentului recurs, nu se justifică suspendarea sa, sens în care cererea va fi respinsă. În ceea ce privește excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimații B. și C., prin întâmpinare, urmează a fi respinsă, pentru următoarele considerente: În cadrul acestei apărări, intimații susțin că E. nu a fost parte în proces, în stadiile procesuale anterioare, nu a făcut dovada calității sale de moștenitor după defuncta A., reclamantă în cauză, decedată după pronunțarea instanței de apel, astfel încât nu are legitimitatea procesuală de a declara recurs, calea extraordinară de atac fiind inadmisibilă. Însă, potrivit dispozițiilor art. 458 din C. proc. civ., "Căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au și alte organe sau persoane". Prin urmare, în analiza admisibilității unei căi de atac, instanța de control judiciar trebuie să aibă în vedere și aspectele ce țin de aptitudinea celui care a promovat calea de atac de a efectua acest demers juridic, care, potrivit dispozițiilor legale anterior enunțate, depinde de calitatea de parte în raportul juridic dedus judecății sau de recunoașterea acestui drept de către lege, pentru cei care nu au fost părți în cauza supusă judecății. Or, E. a intervenit în proces, susținând că este succesoare în drepturi a defunctei A., iar Curtea de Apel București a suspendat cauza față de faptul că nu s-au depus actele doveditoare ale calității de moștenitor. Prin urmare, acest incident procedural implică și participarea persoanei care se consideră succesoare în drepturi după defuncta reclamantă și care urmărește să intervină în proces în calitate de având-cauza a acesteia. E. a formulat, de altfel, cererea de repunere pe rol, pentru constatarea perimării, fără ca intimații să invoce, cu acea ocazie vreo lipsă a legitimării sale procesuale. Mai mult, față de soluția de respingere a solicitărilor sale, ca neîntemeiate, E. a formulat recurs. Prin urmare, aceasta a supus controlului judiciar o hotărâre prin care s-a respins, ca neîntemeiată, propria cerere, astfel că are și calitatea de parte în raportul juridic dedus judecății pe calea prezentului recurs dar și interesul necesar pentru a promova această cale de atac. În consecință, excepția inadmisibilității va fi respinsă. În ceea ce privește excepția nulității recursului, invocată de intimații B. și C., prin întâmpinare, urmează a fi respinsă, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) și (3) din C. proc. civ.."(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: a) numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții în favoarea căreia se exercită recursul, numele, prenumele și domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și numele și prenumele consilierului juridic care întocmește cererea. Prezentele dispoziții se aplică și în cazul în care recurentul locuiește în străinătate; b) numele și prenumele, domiciliul sau reședința ori, după caz, denumirea și sediul intimatului; c) indicarea hotărârii care se atacă; d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat; e) semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic. (3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității". Art. 489 alin. (1) din același act normativ prevede că "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar alin. (2) al aceluiași articol dispune "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488". Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că cerința motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurenta să formuleze critici de nelegalitate față de soluția și motivele cuprinse în hotărârea recurată. În cauza pendinte, se constată că, prin motivele de recurs, se susține că se impunea repunerea cauzei pe rol, în considerarea dispozițiilor art. 414 din C. proc. civ., și admiterea excepției perimării întrucât recurenții au obligația de a indica moștenitorii reclamantei și de a face dovezi în acest sens și nu s-au conformat, lăsând cauza în nelucrare peste 6 luni, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 416 din același act normativ. Astfel, cererea de recurs conține critici la adresa hotărârii atacate, motivele invocate au corespondent în ipoteza normativă de la art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. și, în același timp, se raportează și la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată pentru ca instanța învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv. Prin urmare, întrucât argumentele expuse se încadrează în cazurile de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ., ceea ce echivalează cu motivarea căii de atac, Înalta Curte urmează să respingă excepția nulității recursului, invocată de intimați. Examinând încheierea recurată, din perspectiva criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte reține următoarele. Obiectul prezentului recurs este reprezentat de încheierea de ședință din data de 15 mai 2023 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin care s-a respins cererea de repunere a cauzei pe rol și excepția perimării, ca neîntemeiate, și s-a menținut măsura suspendării. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului de apel, Înalta Curte constată că la termenul de judecată din data de 12 septembrie 2022, instanța de recurs a dispus suspendarea judecății, în temeiul dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. pentru nedepunerea actelor doveditoare a calității de moștenitor pretinsă de E. sau pentru a introduce în cauză alți moștenitori. La data de 16 martie 2023, E. a formulat cerere de repunere pe rol a dosarului în cadrul căreia a invocat excepția perimării, stabilindu-se termen la data de 15 mai 2023, în vederea discutării cererii de redeschidere a judecății. Pentru termenul menționat, a depus încheierea de suspendare din data de 16 ianuarie 2023 întocmită de Biroul Notarului Public F., în dosarul nr. x/2022. Prin acest act, notarul învestit cu dezbaterea succesorală a suspendat procedura notarială pentru ca cele două persoane care se consideră moștenitoare a defunctei A., să-și stabilească drepturile pe calea instanțelor de judecată. Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a dispus respingerea cererii de repunere pe rol și a excepției perimării, având în vedere că procedura succesorală a fost suspendată, situația moștenitorilor nefiind clară, necesitând intervenția instanței de judecată. Pe calea recursului se susține că se impunea repunerea cauzei pe rol și perimarea dosarului față de faptul că intimații sunt în culpă și l-au lăsat în nelucrare peste 6 luni. Însă, perimarea reprezintă acea sancțiune care se impune a fi aplicată în cazurile în care nu se respectă cerința continuității între actele de procedură, având ca efect stingerea procesului civil în faza în care acesta se găsește, din cauza rămânerii în nelucrare din vina părții. Termenul de perimare este de 6 luni de zile de la data întocmirii ultimului act de procedură în cauză. Fiind o sancțiune procesuală, care tinde să lipsească de efecte actul de sesizare a instanței, din pricina conduitei procesuale neglijente și lipsite de stăruință a părții care a învestit instanța, ea poate interveni de drept numai în ipoteza în care partea respectivă se află într-o incontestabilă culpă procesuală, manifestată printr-o pasivitate neîndoielnică și nescuzabilă. Analizarea culpei/pasivității neîndoielnice și nescuzabile a părții presupune verificarea conduitei acesteia, avută pe perioada suspendării, în vederea dezbaterii succesiunii și reluării judecării cauzei suspendate. Or, analizând conduita intimaților, Înalta Curte reține că nu se face dovada culpei acestora, așa cum susține recurenta. În speță, este incidentă situația prevăzută de art. 109 din Legea nr. 36/1995 - respectiv situația în care notarul public nu poate emite încheierea finală privind dezbaterea succesiunii pe baza căreia întocmește și certificatul de moștenitor, prin raportare la ivirea unor indicii privind existența și a altor persoane ce ar putea fi îndreptățite la moștenire. Părțile au dovedit o astfel de situație prin înscrisul emis de notarul public instrumentator, astfel că nu poate fi reținută incidența sancțiunii perimării în cauză. Pe de altă parte, Înalta Curte reține că, în condițiile particulare ale judecății, nu se poate reține că intimații aveau obligația de a face demersurile legale pentru obținerea certificatului de moștenitor, fiind terți în procedura notarială. Recurenta, deși se pretinde succesoare în drepturi a defunctei, nu s-a preocupat, în interiorul termenului de 6 luni care, în opinia sa ar fi condus la perimarea cauzei, să depășească impedimentul procesual ce a lăsat cauza în nelucrare. Diligențele trebuiau efectuate de aceasta în virtutea atributului său de moștenitor prezumtiv, în scopul finalizării judecății. Or, recurenta E. nu a atacat încheierea de suspendare și nici nu a solicitat repunerea cauzei pe rol în perioada de 6 luni. Abia în fața instanței de recurs aceasta a depus un certificat de calitate nr. 91 emis la data de 26 octombrie 2023 de un alt notar, într-un alt dosar succesoral, care nu justifică, însă, incidența instituției perimării cauzei. Prin urmare, în mod corect, instanța de recurs a apreciat că simpla trecere a termenului de 6 luni nu este suficientă pentru a constata perimarea recursului, cu atât mai mult cu cât, așa cum rezultă din înscrisurile depuse, nu a fost emis niciun certificat de moștenitor, iar situația moștenitorilor este neclară. Dat fiind că dispozițiile legale indicate de recurentă au fost aplicate, în mod corect, de către Curtea de Apel București, Înalta Curte de Casație și Justiție, reținând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta E. împotriva încheierii din 15 mai 2023 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. În baza dispozițiilor art. 453 din C. proc. civ., Înalta Curte o va obliga pe recurenta E., aflată în culpă procesuală, la plata sumei de 2.000 RON către intimații B. și C., cu titlu de cheltuieli de judecată.