ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 422/2024

Ședința publică din data de 14 februarie 2024

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din data de 28 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost suspendată judecata recursului declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 316A/13.10.2020 și a încheierii de ședință din data de 15.09.2020, pronunțate de Tribunalul București – secția a III-a civilă, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., până la introducerea în cauză a moștenitorilor defunctei B..

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta A., cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție – secția I civilă.

Prin cererea de recurs, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei în vederea continuării judecății.

În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurenta a arătat că încheierea este nelegală și netemeinică, deoarece e pronunțată prin aprecierea eronată a cererilor formulate și a probatoriului depus în sensul celor dispuse de către instanță, arătând că a formulat cerere de introducere în cauză aflată la dosar și a probat prezumtiva calitate a intimatului C., indicat potrivit Anexei emise sub nr. x/2021 de Sectorul 1 al Municipiului București.

În acest sens, a învederat că, în mod nelegal, instanța a apreciat că nu poate fi reținută calitatea de moștenitor a terțului C., deși recurenta l-a indicat ca moștenitor și a solicitat introducerea acestuia în cauză.

Totodată, recurenta a solicitat, prin răspunsul la întâmpinare, ca, în eventualitatea în care C. nu acceptă moștenirea de pe urma defunctei B., având în vedere că urmează să se constate vacanța succesorală, să se dispună introducerea în cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. (8) din H.G. 731/04.07.2007 privind aprobarea Normei metodologice de aplicare a O.G. nr. 14/2007 reglementarea modului și condițiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, a Primăriei Municipiului București, prin primar.

În continuare, recurenta a susținut că a formulat cerere prin care a indicat moștenitorul defunctei B., astfel cum a dispus instanța, atașând la această cerere Anexa nr. 24 eliberată de Sectorul 1 al Municipiului București certificatul de naștere seria x nr. x, arătând, totodată, că art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. nu impune drept condiție prezentarea efectivă a unui certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor și nici măcar a unor acte de stare civilă care să dovedească vocația la succesiune, ci doar indicarea moștenitorilor.

În acest sens, a învederat că trebuie făcută distincție între indicarea moștenitorilor, cerință care este necesar a fi îndeplinită ca și în cazul oricărei alte cereri, și dovada susținerilor referitoare la calitatea de moștenitor, dovadă care, la fel ca și în cazul cererii de chemare în judecată, se face în fața instanței de judecată pe parcursul soluționării dosarului.

Concluzionând, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei în vederea continuării judecății, arătând că neregularitatea procedurală care a dus la suspendarea cauzei a fost determinată de necunoașterea de către instanță a faptului că la dosar se aflau demersurile efectuate în vederea indicării moștenitorilor.

Intimatul C. a formulat întâmpinare, prin care, după expunerea situației de fapt, a invocat excepția tardivității recursului și excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În ceea ce privește excepția tardivității recursului, a arătat că recurenta-reclamantă nu a făcut niciun demers pentru repunerea cauzei pe rol și pentru declanșarea procedurii pentru constatarea vacanței succesorale, astfel că nu a realizat niciun act de întrerupere al termenului de perimare.

Drept urmare, consideră că recursul este tardiv declarat, având în vedere că a fost declarat după împlinirea termenului de 6 luni prevăzut de dispozițiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, intimatul a arătat că nu a acceptat succesiunea după urma defunctei B., astfel că nu are calitate în cauză.

Prin încheierea din 29 noiembrie 2023, completul de filtru a respins excepția tardivității recursului, invocată de intimatul-pârât, a admis în principiu recursul declarat în cauză și a acordat termen în ședință publică, cu citarea părților, în data de 14 februarie 2024 pentru judecarea recursului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Analizând încheierea atacată în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este fondat și urmează a fi admis, pentru următoarele considerente:

Cu tilu preliminar, se reține că, deși prin dezbaterile orale asupra fondului recursului, reprezentantul convențional al intimatului a prezentat critici cu privire la excepția tardivității recursului, aceste aspecte nu vor fi reanalizate, întrucât prin încheierea de admitere în principiu a fost examinată chestiunea tardivității căii de atac și s-a apreciat recurenta a declarat recursul în termenul prevăzut de art. 414 alin. (2) din C. proc. civ.

Astfel, s-a reținut că, la data promovării recursului împotriva încheierii de suspendare, cursul judecății în dosarul nr. x/2018 era în continuare suspendat, motiv pentru care a fost respinsă excepția tardivității recursului, invocată de intimatul-pârât.

În continuare, luând în examinare cererea de recurs, se constată că recurenta critică, în esență, aplicarea greșită a dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., critică ce se circumscrie dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în condițiile în care se invocă nesocotirea unei norme de procedură în desfășurarea judecății referitoare la suspendarea pricinii ca urmare a decesului uneia dintre părți.

Astfel, recurenta a susținut că dispozițiile legale care reglementează suspendarea de drept, ca urmare a intervenirii decesului uneia dintre părți, nu impun condiția prezentării efective a unui certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor, ci este necesară doar formularea unei cereri de introducere în cauză a succesibilului indicat, cerere pe care a depus-o la curtea de apel.

Critica este fondată.

Potrivit art. 494 C. proc. civ. "Dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță și în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta secțiune."

Dispozițiile art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., vizate de criticile din cererea de recurs, prevăd că "Judecarea cauzelor se suspendă de drept: 1. prin decesul uneia dintre părți, până la introducerea în cauză a moștenitorilor, în afară de cazul când partea cere termen pentru introducerea în judecată a acestora."

În raport cu acest text legal, se reține că, în caz de deces al uneia dintre părțile litigante, conform dispozițiilor art. 412 alin. (1) C. proc. civ., judecata cauzei se suspendă până la introducerea în cauză a moștenitorilor. Un astfel de eveniment nu poate ține însă în loc judecata, în mod nelimitat, cu atât mai puțin în situația în care partea interesată a făcut demersurile necesare și posibile din punct de vedere al poziției sale procesuale, pentru a identifica succesibilii persoanei decedate, în scopul continuării judecății.

În această situație, dacă informațiile oferite de părțile litigante nu sunt satisfăcătoare, revine instanței de judecată îndatorirea de a solicita informații suplimentare de la terții care le dețin, pentru a clarifica care este stadiul procedurii succesorale și a statua cu privire la cadrul procesual în care urmează să se desfășoare judecata.

Aceasta întrucât, potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (1) C. proc. civ., orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale într-un mod echitabil, în termen optim și previzibil, de către o instanță independentă, imparțială și stabilită de lege. În acest scop, instanța este datoare să dispună toate măsurile permise de lege și să asigure desfășurarea cu celeritate a judecății. În același sens sunt și prevederile art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ., judecătorul este în drept să ceară părților să prezinte explicații, oral sau în scris, cu privire la orice împrejurări de fapt pe care acestea le invocă, iar potrivit alin. (3), judecătorul poate dispune introducerea în cauză a altor persoane, în condițiile legii.

Prin dispozițiile art. 11 C. proc. civ., se statuează, de asemenea, cu privire la îndatorirea terților de a sprijini, în condițiile legii, realizarea justiției, fapt care presupune prezentarea de informații la cererea judecătorului, în vederea clarificării împrejurărilor de fapt intervenite pe parcursul procesului.

În înțelesul dispozițiilor legale menționate, judecătorul este în drept să solicite părților sau, după caz, terților, explicații cu privire la împrejurări de fapt despre care au cunoștință sau cu privire la care pot obține informații, în conformitate cu dispozițiile legale.

În cauza dedusă judecății, se constată că pe parcursul soluționării litigiului, respectiv în data de 14 noiembrie 2020, a survenit decesul intimatei-pârâte B..

Prin cererea depusă pentru termenul din 28 februarie 2022, recurenta-reclamantă a cerut introducerea în cauză a succesibilului C., arătând că acesta nu a prezentat o declarație de renunțare la moștenire, iar statului/unității administrativ-teritoriale nu îi poate fi justificată prezența în proces în absența unui certificat de vacanță succesorală.

Cu toate acestea, prin încheierea recurată pronunțată în 28 februarie 2022, fost suspendată, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., soluționarea recursului declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 316A/13.10.2020 și a încheierii de ședință din 15.09.2020, pronunțate de Tribunalul București – secția a III-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. (decedată) și cu intimatul-pârât C., reținându-se că, deși reclamantei i s-a acordat termen de judecată pentru indicarea moștenitorilor și aceasta a indicat drept moștenitor pe intimatul-pârât C., acesta a declarat expres că nu înțelege să accepte moștenirea defunctei, sens în care nu a fost posibilă introducerea în cauză a moștenitorilor.

În acest context factual, raportat la dispozițiile legale criticate, se constată că instanța de recurs, prin soluția de suspendare a judecății, a aplicat greșit art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., nefiind întrunite condițiile pentru a se lua o astfel de măsură, în contextul în care reclamanta s-a conformat obligațiilor stabilite în sarcina sa de către instanță, în sensul indicării moștenitorilor părții decedate.

Considerentele curții de apel care au justificat soluția de suspendare, în sensul că nu au fost administrate probe care să permită reținerea calității de moștenitor a persoanei indicate, dar și că prezumtivul moștenitor a declarat expres că nu înțelege să accepte succesiunea defunctei, reprezintă împrejurări care nu pot fi imputate recurentei-reclamante și care nu justifică soluția de suspendare adoptată, întrucât era în sarcina instanței de judecată să verifice calitatea de moștenitor a părții decedate a numitului C., respectiv dacă acesta a renunțat la moștenite, toate acestea în condiții de contradictorialitate.

În atare situație, constatând caracterul fondat al criticii formulate de recurenta-reclamantă, se impune admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre continuarea judecății, instanța având a se pronunța asupra excepției lipsei calității procesuale pasive, invocată de intimatul-pârât, și, după caz, asupra fondului recursului, cu respectarea principiilor ce guvernează judecata în procesul civil. Totodată, eventualele discuții cu privire la vacanța succesorală vor fi analizate de către instanța de recurs.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 28 februarie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2018, pe care o va casa și va trimite cauza instanței de apel pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 28 februarie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

Casează încheierea recurată și trimite cauza, pentru continuarea judecății, aceleiași curți de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 februarie 2024.