Decizia nr. 1032/2022 — ÎCCJ, Secția I civilă

Circumstanțele cauzei La 20 octombrie 2020 a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, dosarul nr. x/2018, având ca obiect apelul declarat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 616/23.06.2020 pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă.

Încheierea pronunțată de Curtea de Apel Timișoara Prin încheierea din 1 octombrie 2021 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost dispusă, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecării apelului formulat de apelanții-reclamanți A. și B. - decedată, împotriva sentinței civile nr. 616/23.06.2020 pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială - Municipiul București, prin Primarul General, față de decesul apelantei-reclamante B..

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții A. și B., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 21 octombrie 2021. În cuprinsul cererii de recurs, nemotivate în drept, recurenții solicită introducerea în cauză a moștenitorilor defunctei reclamante B. și continuarea judecății apelului, indicând faptul că moștenitorii reclamantei decedate sunt copiii acesteia, respectiv C. și D., atașând cererii de recurs copii de pe certificatele de naștere ale persoanelor menționate și de pe actele de stare civilă a acestora.

Procedura de filtru Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recurenții au deschisă calea de atac a recursului împotriva încheierii recurate și că recursul a fost timbrat corespunzător, iar completul de filtru urmează a aprecia asupra încadrării criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., inclusiv cu privire la excepția nulității recursului, reținută prin raport. Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să formuleze punct de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod. Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților, care nu au formulat puncte de vedere cu privire la acesta. S-a fixat termen pentru judecarea recursului la 12 mai 2022, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Prioritar, în raport cu prevederile art. 41 C. proc. civ. ce prevăd că poate fi parte în judecată "orice persoană care are folosința drepturilor civile", coroborate cu art. 35 C. civ., potrivit cărora, "capacitatea de folosință începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia", Înalta Curte reține că, față de decesul reclamantei B., calitate de recurent în cauză are numai reclamantul A.. Analizând recursul sub aspectul posibilității de încadrare a criticilor formulate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul și condițiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres și limitativ reglementate prin dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică. Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea, potrivit alin. (3) al aceluiași articol. Totodată, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede sancțiunea nulității recursului în cazul în care motivele de recurs invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod. Deși nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că pentru a putea fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze argumentele reținute de instanță în justificarea soluției pronunțate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs. În speță, se constată că, prin cererea de recurs formulată, recurentul nu a indicat niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum impun dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., și nici nu a formulat vreo critică susceptibilă de încadrare, din oficiu, în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea unei hotărâri. De altfel, recurentul nu a indicat ca temei de drept a recursului său niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., iar din dezvoltarea motivelor rezultă că recurentul dorește introducerea în cauză a moștenitorilor defunctei reclamante B. și continuarea judecății apelului, indicând faptul că moștenitorii reclamantei decedate sunt copiii acesteia, fără a se aduce însă vreo critică care să vizeze nelegalitatea încheierii prin care s-a dispus suspendarea cauzei, pentru decesul reclamantei, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Așa fiind, se constată că aspectele deduse judecății prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului nu se circumscriu cazurilor expres reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., fiind, în realitate, solicitări ce puteau fi formulate, eventual, în fața instanței de apel, pentru a paraliza incidența prevederilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., aspectele invocate neconstituind, astfel, critici care să vizeze încheierea prin care s-a dispus suspendarea soluționării apelului pentru decesul reclamantei, împrejurare ce echivalează cu nemotivarea recursului. Întrucât obiectul recursului îl constituie încheierea de suspendare a judecării cauzei, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea măsurii dispuse prin încheierea recurată și să combată cele reținute de instanță, în sensul că față de decesul apelantei-reclamante B. și de faptul că nu s-au indicat moștenitorii și nici nu s-a solicitat un termen pentru introducerea în cauză a moștenitorilor, a fost dispusă suspendarea judecării apelului, în raport cu prevederile art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Cum memoriul de recurs nu conține critici propriu-zise, fiind străine de considerentele încheierii atacate, sancțiunea care intervine este nulitatea recursului, neexistând motive de ordine publică, ce să poată fi examinate din oficiu de către instanța de recurs. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs formulate de recurentă nu îndeplinesc condiția prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în cauză, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului, admițând excepția cu acest obiect.