Decizia nr. 2296/2024 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 8530/2018 a Judecătoriei Sectorului 6

Obiectul cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la 25.07.2016 sub nr. x/2016, reclamanta A. a solicitat anularea actului de donație cu uzufruct viager, autentificat sub nr. x/24.03.2005, încheiat cu pârâții B. și C., în calitate de donatari. I.

Hotărârea pronunțată de Sectorului 6 București Prin sentința civilă nr. 8530 din 20.12.2018, Judecătoria Sectorului 6 București a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată. I.

Hotărârea pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă Prin decizia civilă nr. 2712A/07.10.2019, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins apelul formulat de reclamanta A., ca nefondat. I.

Hotărârile pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă sub același nr. 15557/303/2016. Prin încheierea de ședință din 19.02.2021, în temeiul prevederilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., față de decesul recurentei-reclamante A., intervenit la 21.03.2020, Curtea de Apel București, secția a IV -a civilă a dispus suspendarea judecării cauzei. Prin încheierea din 26 noiembrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru 10.12.2021. Prin decizia civilă nr. 914R din 10 decembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins cererea de repunere pe rol a cauzei, ca neîntemeiată, a admis excepția perimării și a constatat perimat recursul formulat de recurenta-reclamantă A. - decedată - pe numele moștenirii, împotriva deciziei civile nr. 2712A/07.10.2019 pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă. I.

Calea de atac formulată în cauză. Împotriva încheierii de ședință din 26 noiembrie 2021 și a deciziei civile nr. 914R din 10 decembrie 2021, ambele pronunțate în dosarul nr. x/2016 de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat recurs reclamanta A., decedată - pe numele moștenirii. I.

Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la 06 ianuarie 2022 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 5. I.

Motivele de recurs Prin cererea depusă prin intermediul poștei la 15 decembrie 2021 și înregistrată la 16 decembrie 2022, reclamanta A. a formulat recurs împotriva încheierii din 26 noiembrie 2021 și a deciziei civile nr. 914R din 10 decembrie 2021, ambele pronunțate în dosarul nr. x/2016 de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, invocând incidența motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 4, pct. 5, pct. 6 și 8 C. proc. civ. Recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecarea cererii de repunere pe rol. În expunerea argumentelor de nelegalitate, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut că instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, soluționând cererea de repunere pe rol în considerarea unor texte de lege inaplicabile, prin care este reglementată o altă situație de fapt și de drept, ignorând aspectele invocate în susținerea cererii și invocând din oficiu excepția perimării cererii de recurs. Curtea de apel a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, respectiv dispozițiile art. 420 alin. (1), art. 153, art. 155 alin. (1) pct. 6 raportat la art. 174 C. proc. civ. În aceste sens, a arătat că cererea de repunere pe rol s-a judecat fără ca recurenta-reclamantă A. să fi fost legal citată la domiciliul procesual ales indicat în cererea de repunere pe rol, fiind încălcate prevederile art. 153, art. 161 alin. (1) teza ultimă raportat la art. 164 C. proc. civ., ceea ce atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Hotărârea instanței nu cuprinde motivele pe care se sprijină soluția pronunțată, în conformitate cu dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) și c) și alin. (3) C. proc. civ., în sensul în care motivarea este confuză și contradictorie, iar convingerea instanței s-a format pe simple presupuneri. În argumentarea aceleiași critici, recurenta-reclamantă a învederat că instanța nu a analizat criticile formulate și nu s-a pronunțat asupra aspectelor de fapt și de drept invocate de petentă în susținerea cererii de repunere pe rol - critici subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. În continuare, recurenta-reclamantă a criticat decizia recurată prin prisma motivului de nelegalitate reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. din perspectiva în care instanța a dat o dezlegare greșită excepției perimării din punct de vedere al momentului de începere al curgerii termenului de perimare cât și al modului de calcul al termenului de 6 luni. În acest sens, curtea de apel a pronunțat decizia atacată cu aplicarea și interpretarea greșită a prevederilor art. 416 alin. (2), raportat la art. 184 alin. (1) și a art. 181 alin. (1) pct. 3, art. 183 alin. (1) și art. 420 din C. proc. civ., cu ignorarea dispozițiilor art. 417 și art. 184 din C. proc. civ. În continuare, a arătat că în raport de data suspendării recursului prin încheierea din 19 februarie 2021, necomunicată recurentei, și data formulării cererii de repunere pe rol, 12 august 2021, cursul perimării a fost întrerupt de drept, astfel încât excepția perimării a fost, în mod nelegal, admisă. I.

Apărările formulate în cauză La 21 martie 2022, intimata-pârâtă D. a depus întâmpinare, solicitând instanței să ia act de faptul că recurenta A. este decedată din 21 martie 2021. Pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. La 14 aprilie 2022 avocat E., pentru recurenta-reclamantă A., a depus răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea apărărilor formulate de intimata-pârâtă. I.

Procedura de filtru, încheierea de admitere în principiu Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 20 octombrie 2022, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 26 noiembrie 2021 și a deciziei civile nr. 914R din 10 decembrie 2021, ambele pronunțate în dosarul nr. x/2016 de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă și a fixat termen de judecată la 02 martie 2023, în ședință publică, cu citarea părților. La termenul de judecată din 02 martie 2023, pricina a fost amânată la 21 septembrie 2023 pentru ca reprezentantul convențional al recurentei-reclamante A., în prezent decedată, să indice moștenitorii sau, în ipoteza în care a fost dezbătută succesiunea, să depună la dosar certificatul de moștenitor. Termenul din 21 septembrie 2023 a fost preschimbat la 27 septembrie 2023 prin încheierea din 01 august 2023, când instanța constatând imposibilitatea obiectivă de prezentare a apărătorului intimatei-pârâte, a dispus amânarea judecării cauzei la 14 februarie 2024. Termenul stabilit pentru 14 februarie 2024 a fost preschimbat la 06 februarie 2024 prin încheierea din 06 decembrie 2023, când instanța a reținut că, întrucât nu a fost formulată o cerere de introducere în cauză a moștenitorilor recurentei-reclamante A., în raport de prevederile art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., se impune suspendarea judecării recursului, până la introducerea în cauză a moștenitorilor. La 09 august 2024, recurenta-reclamantă prin reprezentant convențional, a formulat cerere de repunere pe rol și de introducere în cauză a moștenitoarei F., iar prin rezoluția din 28 august 2024, a fost acordat termen la 29 octombrie 2024 pentru soluționarea acesteia. La termenul din 29 octombrie 2024, Înalta Curte a respins cererea de repunere pe rol și de introducere în cauză a numitei F., formulată de reprezentanta convențională a recurentei-reclamante A. și, din oficiu, a invocat excepția de perimare a cererii de recurs asupra căreia a rămas în pronunțare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând excepția perimării cererii de recurs, invocată din oficiu, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 416 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 416 C. proc. civ. "Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni." Așadar, perimarea reprezintă o sancțiune procesuală care se bazează pe prezumția de desistare a părții, dedusă din faptul nestăruinței în timpul prevăzut de lege, sancțiune determinată de necesitatea de a se curma starea de incertitudine creată asupra raporturilor juridice deduse judecății prin cererea lăsată în nelucrare timp de 6 luni, din motive imputabile părții. În ceea ce privește corelarea cursului perimării cu suspendarea de drept, reglementată de art. 412 C. proc. civ., art. 418 alin. (2) C. proc. civ. prevede că în cazurile prevăzute la art. 412, cursul perimării este suspendat timp de o lună de la data când s-au petrecut faptele care au determinat suspendarea judecății, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 3 luni ale termenului de perimare. Prin urmare, acest text reglementează doar ipoteza în care termenul de perimare a început să curgă, ca urmare a unei cauze de suspendare imputabile părților (precum suspendarea voluntară ori cea reglementată de art. 242 C. proc. civ.) dar nu soluționează, expres, ipoteza de față, în care suspendarea este dispusă ab initio în considerarea decesului unei părți, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. În acest sens, se reține că art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. obligă instanța să constate suspendarea de drept a judecății în cazul decesului uneia dintre părți în cursul judecății, măsură care poate fi împiedicată de arătarea de către partea interesată a moștenitorilor părții decedate. Această indicare se poate face fie prin dovedirea calității de moștenitor cu certificatul de moștenitor sau de calitate de moștenitor, fie prin prezentarea certificatelor de stare civilă, în cazul moștenitorilor sezinari. Continuarea judecății sau cererea formulată în temeiul art. 415 alin. (2) C. proc. civ., trebuie să conțină, așadar, așa cum prevede expres legea, indicarea moștenitorilor, iar nu o nominalizare a acelora care au doar calitatea de succesibili; de altfel, analiza enumerării de la art. 415 alin. (2) relevă indicarea unor sarcini precise ce incumbă celui ce dorește continuarea judecății, care sunt obligații de rezultat, ceea ce înseamnă nominalizarea (și, corespondent, dovedirea) celui ce are calitatea specială cerută de lege. Verificând actele și lucrările dosarului pendinte, se reține că prin încheierea din 06 februarie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2016, secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, constatând că reprezentantul convențional al recurentei-reclamante, în prezent decedate, citat cu mențiunea de a indica moștenitorii părții decedate, nu a formulat cerere de introducere în cauză a cauză a acestora, în temeiul dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei. Ulterior măsurii de suspendare a judecății, dispusă în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., și până la data împlinirii termenului legal de perimare, 6 august 2024 (în speță neintervenind vreo cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare), nicio parte nu a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol, în vederea continuării judecății și nici nu a existat vreun alt act de procedură efectuat în cauză sau îndeplinit de părți. Înalta Curte reține că cererea formulată la 05 august 2024 de reprezentantul convențional al recurentei-reclamante, avocat E., de repunere a cauzei pe rol pentru introducerea în cauză a numitei F., în calitate de succesoral legal al recurentei-reclamante A., nu are efect de întrerupere a cursului perimării, întrucât, deși a indicat prezumtiva moștenitoare a recurentei-reclamante decedate (fără a preciza expres, în sensul prevăzut de art. 415 pct. 2 C. proc. civ., "arătarea moștenitorilor") și a solicitat introducerea acesteia în cauză, nu a depus acte de stare civilă cu privire la presupusa succesoare și nici vreun alt act din care să rezulte calitatea acesteia de moștenitoare. Este real că reprezentantul convențional al recurentei-reclamante s-a adresat Camerei Notarilor Publici București și Direcției locale a evidenței persoanelor din cadrul Primăriei sectorului 6 București unde a depus cereri pentru identificarea moștenitorilor, însă din conținutul adresei nr. x din 06 august 2021 (aflată la dosar), respectiv a adresei nr. x din 28 octombrie 2024, reiese că nu a fost dezbătută succesiunea de pe urma defunctei A.. Apare, așadar, cu evidență că, în cauză, nu au fost efectuate acte care să întrerupă termenul de perimare, în sensul art. 417 C. proc. civ., partea fiind în culpă pentru nedovedirea calității de moștenitor a numitei F.. Analizând pricina și din perspectiva dreptului la apărare și la un process echitabil, astfel cum este reglementat și garantat de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în privința întinderii termenului pentru introducerea în judecată a moștenitorilor părții decedate în cursul judecății, Înalta Curte constată că dispozițiile C. proc. civ. nu stabilesc o obligație imuabilă a instanței de a acorda un singur termen pentru indicarea moștenitorilor. În aceste sens, se reține că termenul trebuie să fie unul util părților interesate, în sensul că acesta trebuie să aibă o întindere corespunzătoare care să permită, în mod real și efectiv, iar nu teoretic și iluzoriu, dezbaterea moșteniri părții decedate în cursul judecății. De aceea - și fără ca aceasta să se transforme într-un prilej de tergiversare a cauzei, pentru că partea preocupată de continuarea judecății trebuie să fructifice intervalul până la perimarea cauzei pentru dezbaterea moștenirii părții decedate - în principiu, ar trebui să se permită părții interesate care dovedește că a inițiat demersurile concrete, dovedite și îndreptate indiscutabil către dezbaterea moșteniri părții decedate, să finalizeze această procedură, astfel încât să împiedice suspendarea judecății cauzei în care s-a produs decesul părții. Aplicarea acestor considerente teoretice la speța de față relevă că măsura suspendării, dispuse de Înalta Curte prin încheierea din 06 februarie 2024, a fost pronunțată la un interval de aproximativ 11 luni de la momentul la care instanța, constatând că recursul împotriva încheierii din 26 noiembrie 2021 și a deciziei civile nr. 914R din 10 decembrie 2021, ambele pronunțate în dosarul nr. x/2016 de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost declarat de avocat E., în calitate de reprezentant convențional al reclamantei A., decedată la momentul formulării căii de atac, a apreciat că se impune încunoștințarea acesteia despre obligația de a indica moștenitorii sau, în ipoteza în care a fost dezbătută succesiunea, să depună la dosar certificatul de moștenitor. Or, în acest interval de timp, și nici ulterior măsurii de suspendare, până la data împlinirii termenului de perimare, reprezentanta convențională a recurentei-reclamante nu a procedat la indicarea moștenitorilor și la probarea calității acestora, deși această obligație îi incumba încă din faza procesuală anterioară. În acest sens, prin decizia ce face obiectul prezentei căi de atac, curtea de apel a constatat perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 2712A din 07.10.2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, reținând în motivare că de la data suspendării judecării cauzei, dispuse prin încheierea din 19 februarie 2021, în temeiul prevederilor art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., ca urmare a intervenirii, la 21 martie 2020, a decesului reclamantei A., și pănâ la momentul împlinirii termenului de perimare, reprezentantul convențional al recurentei-reclamante nu a indicat moștenitorii părții decedate. Înalta Curte reamintește că judecata nu poate continua în ipoteza în care titularul căii de atac este o persoană care are doar vocație la moștenirea părții decedate și care, în lipsa unei certificat de moștenire sau calitate de moștenitor, să nu fi făcut un act de acceptare a moștenirii, fie și unul dintre acela vizate de art. 1110 C. civ. pe care succesibilul nu ar fi putut să îl facă decât în calitate de moștenitor. Scopul procesului civil este recunoașterea dreptului subiectiv sau al altei situații juridice deduse judecății, iar principiul rațional al desfășurării eficiente a judecății presupune ca protecția astfel acordată de organul jurisdicțional prin recunoașterea sau realizarea dreptului subiectiv sau a interesului, să producă un folos părții care a avut câștig de cauză, în sensul ca dispoziția instanței să poată fi pusă cu succes în executare de bună voie sau, în caz de opoziție, cu concursul forței coercitive a statului. Aceasta va însemna că, prealabil analizării conținutului raportului juridic dedus judecății, instanța este obligată să lămurească care sunt părțile care ar fi titularele drepturilor și obligațiilor civile ce alcătuiesc relația socială reglementată de norma de drept civil, relație socială pe care instanța o analizează. Așadar, succesibilul nu poate deveni parte în procesul în care a figurat, ca parte, o altă persoană în raport de care ar avea vocație succesorală, în lipsa unor dovezi în acest sens, în raport de care instanța trebuie să stabilească ea însăși calitatea de moștenitor. În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) C. proc. civ.. va constata perimat recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 26 noiembrie 2021 și a deciziei civile nr. 914R din 10 decembrie 2021, ambele pronunțate în dosarul nr. x/2016 de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.