ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 622/2024

Ședința publică din data de 05 martie 2024

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 08.04.2022 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Judecătoriei Sectorului 3 București.

Prin sentința civilă nr. 3273/08.04.2022, Judecătoria Sectorului 3 București a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel București, aceasta fiind înregistrată la data 27.05.2022 pe rolul secției a IV-a civile a Curții de Apel București.

I.2. Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IV-a civilă

Prin încheierea nr. 33F/06.07.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel București – secția a IV-a civilă a respins ca inadmisibilă cererea de strămutare formulată de petentul A. cu privire la dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Sector 3 București și a obligat petentul la 1.500 RON cheltuieli de judecată către intimatul B..

I.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva încheierii nr. 33F/06.07.2022 au declarat recurs A. și C., acesta fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția I civilă la data de 10 august 2023 și a fost repartizat aleatoriu Completului nr. 9.

I.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul B. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului raportat la prevederile art. 144 alin. (2) C. proc. civ. și excepția nulității recursului întrucât prin memoriul de recurs nu au fost invocate critici susceptibile de încadrare în motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Cu privire la fondul cererii, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

În conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., analizând excepția lipsei calității procesuale active a recurentei C., excepție de fond, absolută și peremptorie, invocată din oficiu de instanță, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., calitatea procesuală activă, condiție pentru exercitarea dreptului la acțiune, presupune existența unei identități între reclamant și titularul dreptului afirmat, iar potrivit art. 36 C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

În conformitate cu prevederile art. 458 C. proc. civ. "Căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au și alte organe sau persoane." Acest text de lege reglementează posibilitatea atacării hotărârilor judecătorești numai pentru părțile aflate în proces, dată fiind obligativitatea și relativitatea efectelor acestor hotărâri.

În virtutea acestei reguli stabilite de textul de lege mai sus evocat, în materie civilă, hotărârile judecătorești își produc efectele numai între părțile care au participat la judecarea pricinii. Prin urmare, în recurs, cadrul procesului cu privire la părți, odată fixat cu ocazia judecării cauzei în fond, nu poate fi nici extins și nici restrâns, pentru că nici uneia dintre părți nu i se poate refuza dreptul de a ataca cu recurs hotărârea pronunțată în defavoarea sa, după cum, la fel, nici unei persoane din afara procesului nu i se poate pretinde să se judece direct în fața instanței de fond.

În speța pendinte, Înalta Curte constată că recursul a fost promovat și de C. care însă nu a fost parte în cadrul cererii de strămutare. Prin urmare, nefiind parte în proces, iar calea de atac, așa cum s-a arătat supra, poate fi exercitată numai de părțile litigante, C. nu are calitatea de a declara recurs împotriva încheierii prin care s-a soluționat cererea de strămutare.

În cauza care a avut ca obiect strămutarea dosarului nr. x/2021 al Judecătoriei Sectorului 3 București au avut calitatea de părți doar A., în calitate de petent, și B., în calitate de intimat.

Din perspectiva celor de mai sus, sunt complet lipsite de relevanță susținerile recurentului A., în sensul că locuia împreună cu C. în același imobil și că aceasta din urmă având interes să declare recurs, precum și susținerile recurentei C., în sensul că este mama petentului A. și a intimatului B.. Or, chiar dacă este interesată în cauza respectivă, nefiind parte în proces, C. nu are dreptul de a formula recurs.

În consecință, față de cele ce preced, Înalta Curte, potrivit art. 458 C. proc. civ. rap. la art. 32 alin. (1) lit. b) și art. 36 C. proc. civ., va admite excepția lipsei calității procesuale active a recurentei C. și în temeiul art. 496 C. proc. civ. va respinge cererea de recurs formulată de aceasta ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

În continuare, analizând recursul prin prisma excepției inadmisibilității, Înalta Curte reține următoarele:

Principiul legalității căii de atac, consacrat de dispozițiile art. 457 C. proc. civ., stabilește că legea este cea care recunoaște sau nu dreptul la exercitarea unei căi de atac, iar nu judecătorul. Exprimarea din alin. (1) al articolului anterior menționat este foarte clară, în sensul că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

În raport cu prevederile art. 129 din Constituția României și cele ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii.

Art. 457 C. proc. civ. stipulează că: "(l) Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei (...)."

În soluționarea cererii de strămutare, instanța se pronunță printr-o încheiere definitivă, astfel cum statuează dispozițiile art. 144 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., "(1) Sunt hotărâri definitive: 1. Hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului;".

Din coroborarea dispozițiilor legale anterior menționate rezultă că, în accepțiunea C. proc. civ., prin noțiunea de hotărâre definitivă se înțelege acea hotărâre care nu mai este susceptibilă de a fi atacată nici prin intermediul apelului și nici al recursului.

Pentru a da eficiență acestor reglementări legale, instanța este obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală și să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.

Deci, în speță, încheierea nr. 33F din 06 iulie 2022 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, este pronunțată în soluționarea cererii de strămutare formulate de petentul A., iar potrivit art. 144 alin. (2) C. proc. civ. este definitivă.

Față de cele ce preced, încheierea recurată nu este susceptibilă de exercițiul căii de atac a recursului, astfel că recursul declarat de recurent are caracter inadmisibil.

În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii nr. 33F din 6 iulie 2022 a Curții de Apel București – secția a IV-a civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimatul B..

Reținând culpa procesuală a recurentului, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune obligarea acestuia, ca parte care a pierdut procesul, în sensul textului legal menționat, la plata către intimat a sumei de 3.200 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, potrivit documentelor justificative depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei calității procesuale active a recurentei C., cu domiciliul în București, și respinge cererea de recurs formulată de aceasta ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A., cu domiciliul în București, împotriva încheierii nr. 33F din 6 iulie 2022 a Curții de Apel București – secția a IV-a civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimatul B., cu domiciliul procesual ales în Popești-Leordeni, str. x, jud. Ilfov.

Obligă recurentul la plata către intimat a sumei de 3200 cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 martie 2024.