Decizia nr. 62/2024 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, sub nr. x/2018 din data de 10 octombrie 2018, reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți (C.R.E.D.I.D.A.M.) a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. S.A.: - obligarea pârâtei la plata sumei de 720,00 RON, la care se adaugă TVA, reprezentând despăgubiri echivalente remunerației datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial/de comerț/fonogramelor sau a reproducerilor acestora și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual în perioada 1 octombrie 2015 – 29 februarie 2016 pentru unitățile nedeclarate de aceasta la C.R.E.D.I.D.A.M., în temeiul art. 1.349 C. civ. - obligarea pârâtei la plata sumei de 3.728,00 RON X 3, la care se adaugă TVA reprezentând despăgubiri echivalente remunerației datorate de pârâtă ca urmare a încălcării dispozițiilor art. 3.12 din Decizia ORDA nr. 10/2016 și respectiv Decizia O.R.D.A. nr. 120/2016 începând cu data de 1 martie 2016 până la data de 30 iunie 2018, pentru unitățile nedeclarate la CREDIDAM: 1) B. situat în Focșani, județ Vrancea, 2) restaurant situat la aceeași adresă ca și hotelul, în temeiul art. 1.349 C. civ. - obligarea pârâtei la plata sumei de 2.032,45 RON X 3, reprezentând penalități de întârziere de 0,1%/zi de întârziere, calculate la sumele datorate fără TVA de la punctul 2 al acțiunii, penalități calculate ca urmare a încălcării dispozițiilor art. 3.12 din Decizia O.R.D.A. nr. 10/2016 și 3.12. din Decizia O.R.D.A. nr. 120/2016, calculate de la data intrării în vigoare a metodologiilor, până la data de 26 septembrie 2018 și în continuare până la recuperarea integrală a remunerației datorate, pentru punctele de lucru nedeclarate; - obligarea pârâtei să încheie autorizații/licențe neexclusive cu C.R.E.D.I.D.A.M. pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial/de comerț/fonogramelor sau a reproducerilor acestora și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual în toate spațiile administrate în care comunică public fonograme și prestații artistice; - obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Pârâta A. S.A. a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat constatarea nulității absolute a Convenției încheiate la data de 26 iunie 2018, între C.R.E.D.I.D.A.M. și A. S.A., pentru frauda la lege, constând în folosirea prevederilor Legii nr. 8/1996 de la art. 144-178 privind organismele de gestiune colectivă, în scopul eludării dispozițiilor legale imperative care protejează dreptul patrimonial exclusiv al autorului unei opere și dreptul patrimonial distinct și exclusiv, din utilizarea unei opere, al aceluiași autor de a autoriza sau interzice utilizarea operei sale conform prevederilor art. 12 și 13 din Legea nr. 8/1996 actualizata în 2018. I.

Sentința pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă în primul ciclu procesual Prin sentința civilă nr. 152 din data de 4 februarie 2020, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea de ședință din data de 23 iunie 2020, Tribunalul București, secția a III-a civilă: a calificat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată ca fiind o apărare de fond; a respins ca neîntemeiate: excepția lipsei calității procesuale active, excepția lipsei capacității procesuale de folosință și de exercițiu a C.R.E.D.I.D.A.M. și excepția lipsei de interes, invocată de reclamanta-pârâtă față de cererea reconvențională: a admis în parte cererea; a obligat pe pârâta-reclamantă la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 720 RON pentru perioada 1 octombrie 2015-29 februarie 2016, reprezentând repararea prejudiciului cauzat artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerț/publicate în scop comercial/fonogramelor sau a reproducerilor acestora și a prestațiilor artistice în domeniul audiovizual; a obligat pe pârâta-reclamantă la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 11.184 RON pentru perioada 1 martie 2016-30 iunie 2018, reprezentând repararea prejudiciului cauzat artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerț/publicate în scop comercial/fonogramelor sau a reproducerilor acestora și a prestațiilor artistice în domeniul audiovizual, constând în triplul remunerațiilor datorate; a obligat pe pârâta-reclamantă să încheie cu reclamanta-pârâtă autorizații/licențe neexclusive pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial/de comerț/fonogramelor sau a reproducerilor acestora și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual în spațiile administrate; a respins în rest acțiunea ca neîntemeiată; a obligat pe pârâta-reclamantă la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 900 RON, cheltuieli de judecată. I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în primul ciclu procesual Prin decizia civilă nr. 794/A din data de 19 mai 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2018, instanța de apel a admis apelurile declarate de reclamanta Asociația Centru Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți – C.R.E.D.I.D.A.M. și de pârâta A. S.A., a anulat sentința civilă nr. 152 din data de 4 februarie 2020 și a trimis cauza spre rejudecare. I.

Sentința pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în al doilea ciclu procesual Prin sentința civilă nr. 587 din data de 20 aprilie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis excepția lipsei de interes, invocată de reclamanta-pârâtă, a respins cererea reconvențională ca fiind lipsită de interes și a admis în parte cererea, formulată de reclamanta-pârâtă Asociația Centrul Român pentru Asigurarea Drepturilor Artiștilor Interpreți – C.R.E.D.I.D.A.M., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă A. S.A. A obligat pârâta-reclamantă să plătească reclamantei-pârâte suma de 720 RON (la care se adaugă TVA) reprezentând remunerație comunicare publică fonograme și prestații artistice din audiovizual pentru intervalul 1 octombrie 2015 – 29 februarie 2016, să plătească reclamantei-pârâte suma de 11.184 RON (la care se adaugă TVA) reprezentând triplu remunerație comunicare publică fonograme și prestații artistice din audiovizual pentru intervalul 1 martie 2016 – 30 iunie 2018 și să plătească reclamantei-pârâte cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 800 RON reprezentând onorariu avocat și suma de 100 RON reprezentând taxă judiciară. I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în al doilea ciclu procesual Prin decizia civilă nr. 1857A din data de 7 decembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel București, secția a IV-a a admis apelul formulat de pârâta-reclamantă A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 587 din data de 20 aprilie 2022 pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-reclamantă-pârâtă Asociația Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți, C.R.E.D.I.D.A.M. A anulat, în parte, sentința civilă apelată în ceea ce privește soluția pronunțată asupra cererii reconvenționale, în privința căreia a reținut cauza pentru evocare fond. Rejudecând cererea reconvențională: a respins cererea reconvențională ca nefondată. A păstrat celelalte dispoziții ale sentinței, în ceea ce privește soluția pronunțată asupra cererii principale. II. Calea de atac exercitată în cauză II.1. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă Împotriva deciziei civile nr. 1857A din data de 7 decembrie 2022, pronunțate în dosarul nr. x/2018 de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat recurs pârâta-reclamantă A. S.A. Focșani. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 27 aprilie 2023, sub nr. x/2018*, fiind repartizată aleatoriu spre soluționare completului nr. 2. II.2. Motivele de recurs Invocând incidența motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă-reclamantă a solicitat casarea, în tot, a deciziei atacate și respingerea pe fond a acțiunii, susținând că hotărârea curții de apel este nelegală în raport de prevederile art. 6 alin. (1) din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 164 alin. (5) din Legea nr. 8/1996, ale Directivei 2014/26/UE, precum și ale art. 431 și art. 432 C. proc. civ. Astfel, a arătat că s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat, prin decizia nr. 794 din data de 19 mai 2021 a Curții de Apel București, că intimata-reclamantă-pârâtă, în conformitate cu prevederile art. 12, art. 14 și art. 22 alin. (1) și (2) C. proc. civ., a refuzat să facă dovada legalității exercitării activității de gestiune colectivă, în baza noilor reglementări; partea adversă, cu rea-credință și cu încălcarea prevederilor art. 14 și art. 15 C. civ., nu s-a conformat deciziei nr. 794/2021, nedepunând la dosar înscrisuri relevante pentru exercitarea activității de gestiune colectivă. Recurenta-pârâtă-reclamantă a mai susținut și că instanța de fond, în rejudecare, a refuzat, cu rea-credință și cu încălcarea art. 22 alin. (2) C. proc. civ., verificarea și stabilirea situației intimatei-reclamante-pârâte, iar, în apel, deși s-a solicitat ca, în conformitate cu prevederile art. 479 alin. (1) și (2) C. proc. civ., aceasta să fie obligată să facă aceste dovezi, ele nu au fost depuse. În opinia recurentei-pârâte-reclamante nedepunerea înscrisurilor relevante echivalează cu abuzul de drept prevăzut de art. 15 C. civ., astfel că, singura concluzie ce se impune este aceea că partea adversă nu deține autorizările legale pentru a putea pretinde că exercită legal activități de gestiune colectivă; pentru acest motiv, la data formulării acțiunii, trebuiau puse în discuție: calitatea procesuală activă; capacitatea de folosință la data depunerii cererii de chemare în judecată; obligarea intimatei-reclamante-pârâte să depună la dosarul cauzei și să îi comunice înscrisurile din care rezultă îndeplinirea condițiilor legale impuse organismelor de gestiune colectivă față de reglementările Directivei nr. 2014/25/UE și ale Legii nr. 74/2018. Totodată, a susținut că în mod nelegal, în rejudecare, a fost respinsă excepția inadmisibilității, invocată în temeiul lipsei calității procesuale active, în baza art. 184 din Legea nr. 8/1996 modificată prin Legea nr. 74/2018, și pentru lipsa capacității de folosință a intimatei-reclamante-pârâte, în raport de prevederile art. 188 din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 74/2018. A arătat că art. 479 alin. (1) și (2) C. proc. civ. impunea verificarea și stabilirea situației de drept a intimatei-reclamante-pârâte, însă instanța a refuzat să constate reaua-credință și abuzul de drept, constând în încălcarea art. 14 și art. 15 C. civ. Astfel, a solicitat admiterea recursului și interpretarea refuzului ca probă în favoarea sa, precum și admiterea excepției inadmisibilității, întemeiate pe dispozițiile art. 184 din Legea nr. 8/1996 republicată, în ceea ce privește lipsa calității procesuale active, și pe art. 188 din același act normativ, în ceea ce privește lipsa capacității de folosință; admiterea apelului, în temeiul art. 480 alin. (2) C. proc. civ. cu raportare art. 22 alin. (1) și (2) C. proc. civ. și respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale active și lipsa capacității de folosință a părții adverse având în vedere și art. III din Legea nr. 74/2018 de modificare a alin. (5) al art. 165 din Legea nr. 8/1996. Susținând că partea adversă nu are nici la acest moment o hotărâre a Adunării Generale de aprobare a modificării statutului, nu are modificat și autentificat un nou statut în conformitate cu noua metodologie de funcționare a organismele de gestiune colectivă, impuse de Directiva 2014/26/UE, a solicitat admiterea recursului, casarea, în tot, a deciziei atacate și respingerea pe fond a acțiunii, atât în ceea ce privește soluția de obligare la despăgubiri, cât și în ceea ce privește soluția adoptată pentru TVA; în raport de cererea de admitere a recursului și de respingere pe fond a acțiunii, soluția de anulare în parte a hotărârii de fond, în ceea ce privește cererea reconvențională, este lipsită de obiect. II.3. Apărările formulate în cauză În termen legal, intimata-pârâtă-reclamantă Asociația Centru Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți – C.R.E.D.I.D.A.M. a solicitat respingerea recursului, în principal, ca nul și, în subsidiar ca neîntemeiat, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a deciziei recurate, precum și obligarea recurentei-pârâte-reclamante la plata cheltuielilor de judecată. În susținerea excepției nulității recursului, intimata-reclamantă-pârâtă a invocat faptul că partea adversă nu a arătat în ce modalitate decizia instanței de apel nu este conformă legii sau care sunt normele de drept încălcate, ci a formulat, pe de o parte, doar apărări identice cu cele din apel, iar, pe de altă parte, a susținut direct în această fază procesuală autoritatea de lucru judecat cu privire la un eventual refuz de prezentare a unor documente de către C.R.E.D.I.D.A.M., constatat de prima decizie a Curții de Apel București. Pe fondul recursului, a apreciat că acesta este nefondat, în condițiile în care critica părții adverse, potrivit căreia cauza a fost soluționată deși C.RE.D.I.D.A.M. nu a depus o serie de înscrisuri prin care s-ar verifica legalitatea exercitării activității de gestiune colectivă, a fost analizată de către instanța de apel și și-a găsit deja o dezlegare, iar susținerile privind încălcare autorității de lucru judecat a deciziei pronunțate în apel, în primul ciclu procesual, reprezintă o critică nouă, ce nu s-a regăsit în cuprinsul motivelor de apel. În plus, cu referire la această ultimă critică, intimata-reclamantă-pârâtă a subliniat că afirmația părții adverse este neadevărată, prin decizia civilă nr. 794 din data de 19 mai 2021, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis apelurile, a anulat sentința tribunalului și a trimis cauza spre rejudecare, fără a se pronunța cu privire la o eventuală lipsă a unor documente care să ateste legalitatea funcționării C.R.E.D.I.D.A.M., ca organism de gestiune colectivă. În termen legal, recurenta-pârâtă-reclamantă, reluând pe scurt cele arătate prin cererea de recurs, a susținut că nu este incidentă excepția nulității, iar recursul este fondat. A solicitat admiterea recursului, desființarea hotărârilor și respingerea pe fond a acțiunii. II.4. Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă În temeiul dispozițiilor art. 493 C. proc. civ., în cauză a fost întocmit raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului, în concluziile acestuia reținându-se că, în speță, completul de filtru urmează a aprecia dacă susținerile recurentei-pârâte-reclamante pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege sau dacă este incidentă excepția nulității recursului. Raportul întocmit în cauză a fost comunicat părților, astfel cum rezultă din dovezile aflate la dosarul de recurs. Intimata-reclamantă-pârâtă Asociația Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți a depus punct de vedere la raport, solicitând continuarea procedurii reglementate de art. 493 C. proc. civ. în ceea ce privește soluționarea pe fond a recursului, a arătat că își menține cele arătate prin întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Recurenta-pârâtă-reclamantă A. S.A. Focșani nu a depus punct de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului. Constatându-se încheiată procedura de filtru, prin rezoluția din data de 6 noiembrie 2023, s-a fixat termen la data de 16 ianuarie 2024, fără citarea părților, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. La termenul de judecată din data de 16 ianuarie 2024, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra excepție nulității recursului, invocate de către intimata-reclamantă-pârâtă prin întâmpinare. II.5. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului În condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. și art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând excepția nulității recursului prin raportare la dispozițiile art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate. Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului. Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din același act normativ. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat. În speță, deși recurenta-pârâtă-reclamantă a susținut incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. civ., invocarea acestor motive de casare este doar formală, în condițiile în care partea nu a adus deciziei atacate veritabile critici de nelegalitate. Astfel, criticile prin care aceasta a invocat nedepunerea de către partea adversă a unor înscrisuri în dovedirea calității de organism de gestiune colectivă, dincolo de faptul că reprezintă o reiterare a motivelor de apel formulate împotriva sentinței tribunalului, care și-au găsit deja o dezlegare jurisdicțională prin decizia pronunțată în apel, nu constituie veritabile critici de nelegalitate susceptibile de încadrare în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ. câtă vreme, prin acestea, recurenta nu a arătat în ce modalitate decizia instanței de apel nu este conformă legii. În acest sens, Înalta Curte constată că, în cuprinsul considerentelor deciziei recurate, instanța da apel, examinând dosarul de fond, a reținut că intimatul-reclamant-pârât a depus înscrisurile menționate de către apelanta-pârâtă-reclamantă, respectiv: avizul obținut de la O.R.D.A. (înregistrat sub nr. x din data de 15 februarie 2019) pentru modificarea Statutului C.R.E.D.I.D.A.M., în acord cu dispozițiile Legii nr. 8/1996, care conținea dispoziții referitoare la punerea în aplicare a dispozițiilor Directivei 2014/26/UE; Statutul C.R.E.D.I.D.A.M. emis la data de 13 februarie 2019 și înregistrat sub nr. x din data de 13 februarie 2019, avizat O.R.D.A., adresa C.R.E.D.I.D.A.M. nr. 12051 din data de 19 aprilie 2019, înregistrată la O.R.D.A. sub nr. x din data de 19 aprilie 2021, care a însoțit încheierea civilă emisă la data de 27 martie 2019 în dosarul nr. x/2019, dosar care a avut ca obiect – modificare statut –, încheierea emisă la data de 27 martie 2019 în dosarul nr. x/2019 al Judecătoriei Sectorului 2 București, extras site www.x.ro din care rezultă îndeplinirea obligațiilor impuse prin dispozițiile Legii nr. 74/2018. Or, în raport de dispozițiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., prin motivele de recurs, recurenta-pârâtă-reclamantă ar fi trebuit să indice, punctual, de ce sunt greșite aceste considerente ale instanței de apel care sprijină soluția adoptată, și nu doar să reitereze criticile formulate în faza procesuală anterioară, întrucât obiectul recursului îl constituie decizia curții de apel. O atare motivare a recursului nu îndeplinește condițiile stabilite de art. 488 alin. (1) Cod procedură, câtă vreme susținerile recurentei nu conțin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate. Pe de altă parte, chiar dacă a indicat ca temei de drept al recursului art. 488 punctul 8 C. proc. civ., criticile formulate nu pot fi circumscrise acestui motiv de casare. Nelegalitatea la care se referă acest text trebuie să fie legată de legea aplicabilă, iar nu de chestiuni de fapt, de apreciere a probelor administrate în cauză. Pe de altă parte, încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material la care se referă art. 488 alin. (1) punctul 8, invocat ca temei de drept al recursului, presupune aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, extinderea unei norme juridice dincolo de ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor acesteia, interpretarea greșită a unui text de lege corespunzător situației de fapt, etc. Or, în cauză, recurenta nu a invocat și nu a demonstrat niciuna dintre aceste ipoteze, ci s-a referit exclusiv la interpretarea eronată a probelor ceea ce nu echivalează, însă, cu aplicarea greșită a legii, în sensul art. 488 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ., text legal care se referă la acele situații în care hotărârea este lipsită de un fundament juridic, ceea ce, în speță, în mod evident, nu este cazul. Nu respectă rigorile impuse de prevederile art. 488 alin. (1) și (2) C. proc. civ. nici critica prin care partea a susținut nesocotirea autorității de lucru judecat a deciziei pronunțate de curtea de apel în primul ciclu procesual, prin care instanța a statuat asupra faptului că intimata-reclamantă-pârâtă a refuzat să facă dovada legalității exercitării activității de gestiune colectivă, în baza noilor reglementări. Această critică, deși a fost subsumată de recurentă dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. civ., nu poate fi circumscrisă acestor motive de casare întrucât, pe de o parte, în cuprinsul hotărârii a cărei autoritate de lucru judecat se invocă nu există nicio statuare care să se impună cu o astfel de putere în cauză, câtă vreme prin decizia respectivă a fost anulată sentința primei instanțe și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, pe de altă parte, recurenta nu a indicat în concret în ce constă nesocotirea autorității de lucru judecat și nici în ce mod instanța de apel a încălcat normele de drept material incidente în cauză. În realitatea recurenta-pârâtă-reclamantă își exprimă nemulțumirea cu privire la validarea de către instanța de apel a soluției tribunalului de respingere a excepțiilor referitoare la lipsa calității procesuale active și a lipsei capacității de folosință a intimatei-reclamante-pârâte, în raport de probele administrate în cauză. Or, instanța de apel, ca instanță devolutivă, are plenitudine de apreciere în ceea ce privește probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunității administrării probelor în proces din perspectiva utilității, concludenței și pertinenței acestora, iar instanța de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor deja administrate. Cu alte cuvinte, susținerile recurentei-pârâte-reclamante ce vizează valoarea dată de instanțele de fond probelor administrate și exprimarea propriei opinii cu privire la existența unui pretins refuz din partea intimatei-reclamante-pârâte de a depune înscrisurile solicitate, refuz ce ar fi fost reținut în cauză, potrivit aprecierii acesteia, cu autoritate de lucru judecat și care ar fi trebuit interpretat ca probă în favoarea sa, nu pot fi subsumate unor motive de nelegalitate a deciziei atacate, ci, cel mult, unor motive de netemeinicie a acesteia, întrucât nu pun în discuție conformitatea deciziei recurate cu normele de drept aplicabile. Or, așa cum s-a arătat deja, în recurs nu pot fi analizate decât criticile care vizează nelegalitatea deciziei recurate, aceste limite ale judecății în calea extraordinară de atac rezultând din prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, precum și din partea introductivă a art. 488 alin. (1) din același Cod, potrivit căreia casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate. Așa fiind, susținerile recurentei-pârâte-reclamante ce nu reprezintă critici de nelegalitate nu pot forma obiect de analiză în coordonatele recursului pendinte, ele fiind incompatibile cu limitele imperativ stabilite pentru exercitarea acestei căi de atac extraordinare. În consecință, constatând că susținerile formulate de recurenta-pârâtă-reclamantă nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și că, în speța de față, nu pot fi reținute nici motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod, precum și la art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului. Având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată și văzând dispozițiile art. 499 C. proc. civ. teza finală, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat pe fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analiza pe fond a criticilor formulate prin cererea de recurs. Totodată, față de cele anterior arătate, Înalta Curte reține că partea care a pierdut procesul este recurenta-pârâtă-reclamantă A. S.A. Focșani, astfel că, în aplicarea prevederilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., o va obliga pe aceasta la plata către intimata-reclamantă-pârâtă Asociația Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1.200 RON, (dovedite prin înscrisul aflat la dosarul de recurs – confirmare tranzacție), cuantum apreciat a fi justificat în raport de complexitatea cauzei și de activitatea desfășurată de avocatul intimatei-reclamante-pârâte (avocat C., cu împuternicire avocațială seria x nr. x din data de 23 iunie 2023, aflată la dosarul de recurs).