ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 61/2024

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 17 septembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată Serviciul Independent de Reținere și Arestare Preventivă București, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la plata sumei de 300.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru daunele morale suferite ca urmare a faptului că i-a fost pusă în pericol sănătatea prin aceea că nu i-a fost asigurat regimul alimentar recomandat de medicul specialist (6 mese pe zi), astfel cum s-a reținut prin sentința penală nr. 1375 din data de 31 mai 2017 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr. x/2017. La data de 5 februarie 2019, reclamantul a depus o cerere intitulată "întâmpinare", susținând lipsa de temei legal a întâmpinării depuse de Poliția Capitalei. A mai arătat că, timp de 90 de zile, în Arestul Central al Capitalei, nu i s-a respectat regimul alimentar și nu a beneficiat de consult de specialitate, până a recurs la refuzul de hrană și insulină; a fost lăsat fără insulină timp de 24 de ore, pe motiv că nu există aprobare pentru a primi insulină de la familie. A menționat că a primit insulină la intervenția avocatului, precum și că nu a fost pus în pericol de produsele alimentare primite de la familie, ci de cele primite în arest. I.

Sentința pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, secția a II-a civilă Prin sentința civilă nr. 2101 din data de 21 martie 2019, Judecătoria Sectorului 5 București, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamant împotriva pârâtei Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, în favoarea Tribunalului București. I.

Sentința pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă Cauza a fost înregistrată, la data de 12 iunie 2019, pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, sub nr. x/2018. Prin sentința civilă nr. 2388 din data de 17 octombrie 2019, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins cererea ca neîntemeiată. I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie Prin decizia civilă nr. 539A din data de 11 aprilie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins apelul formulat de reclamantul A. și apelul incident formulat de pârâtă Direcția Generală de Poliție a Municipiului București împotriva sentinței civile nr. 2388 din dat de 17 octombrie 2019, pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă, ca nefondat. II. Calea de atac exercitată în cauză II.1. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă Împotriva deciziei civile nr. 539A din data de 11 aprilie 2022, pronunțate în dosarul nr. x/2018 de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs reclamantul A.. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 20 iunie 2023, sub nr. x/2018, fiind repartizată aleatoriu spre soluționare completului nr. 2. II.2. Motivele de recurs Fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul-reclamant a susținut că instanța a denaturat toate probele aflate la dosar. Totodată, a precizat că starea de sănătate i-a fost deteriorată, întrucât, pe parcursul perioadei în care s-a aflat în detenție, nu i-a fost respectat regimul alimentar prescris de medicul specialist. Recurentul-pârât a menționat că va prezenta celelalte motive de recurs în fața instanței. II.3. Apărările formulate în cauză În termen legal, intimata-pârâtă Direcția Generală de Poliție a Municipiului București a depus întâmpinare prin care, în raport de prevederile art. 487 alin. (1) și art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ., a invocat excepția nulității recursului, susținând că partea adversă nu a precizat care sunt motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac promovată, ci a reiterat aspecte ce țin de fondul cauzei. Pe fondul recursului, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, apreciind că instanța de apel a identificat și a interpretat corect cadrul legal incident, dispozitivul hotărârii cuprinzând o soluție temeinică și legală. Recurentul-reclamant, în termen legal, a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat judecarea cererii de recurs, astfel cum a fost formulată, arătând că este imobilizat la pat, deteriorarea stării sale de sănătate fiind generată de nerespectarea regimului alimentar. II.4. Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă În temeiul dispozițiilor art. 493 C. proc. civ., în cauză a fost întocmit raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului, în concluziile acestuia reținându-se că, în speță, completul de filtru urmează a aprecia dacă susținerile recurentului-reclamant pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege sau dacă este incidentă excepția nulității recursului. Raportul întocmit în cauză a fost comunicat părților, iar acestea nu au depus puncte de vedere. Constatându-se încheiată procedura de filtru, prin rezoluția din data de 27 noiembrie 2023, s-a fixat termen la data de 16 ianuarie 2024, fără citarea părților, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. La termenul de judecată din data de 16 ianuarie 2024, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra excepție nulității recursului invocate de către intimata-pârâtă prin întâmpinare. II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului În condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. și art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând excepția nulității recursului prin raportare la dispozițiile art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate. Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului. Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din același act normativ. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat. În speță, recurentul-reclamant nu a procedat la încadrarea susținerilor formulate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nici nu a adus deciziei atacate veritabile critici de nelegalitate, ci și-a exprimat nemulțumirea cu privire la valoarea și interpretarea date de către instanță probelor administrate în cauză. Or, o atare motivare a recursului nu îndeplinește rigorile impuse de art. 488 alin. (1) Cod procedură, cele susținute prin cererea de recurs nefiind apte de încadrare în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de lege, nereprezentând critici de nelegalitate a hotărârii recurate. Instanța de apel, ca instanță devolutivă, are plenitudine de apreciere în ceea ce privește probele administrate în cauză, iar instanța de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor administrate. Cu alte cuvinte, critica recurentului-reclamant ce vizează stabilirea situației de fapt în urma analizării probelor administrate, probe pe care, în opinia acestuia, instanța le-a denaturat, nu se circumscrie niciunuia dintre motivele de nelegalitate reglementate de C. proc. civ., deoarece stabilirea situației de fapt este atributul instanțelor de fond. Totodată, Înalta Curte reține că pot forma obiect al cercetării judecătorești în recurs doar criticile care vizează nelegalitatea deciziei recurate, aceste limite ale judecății în recurs rezultând, pe de o parte, din prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, pe de altă parte, din partea introductivă a art. 488 alin. (1) din același Cod, care potrivit căreia casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate. Prin urmare, cum calea de atac a recursului este un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii recurate sub aspectul legalității acesteia, o atare analiză nu se poate realiza în lipsa dezvoltării unor critici concrete de nelegalitate, susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., și grefate pe considerentele hotărârii recurate și pe soluția pe care aceasta o cuprinde. Cu alte cuvinte, susținerile recurentului-reclamant, care nu reprezintă critici de nelegalitate, nu pot forma obiect de analiză în coordonatele recursului pendinte, ele fiind incompatibile cu limitele imperativ stabilite pentru exercitarea acestei căi de atac extraordinare. În consecință, cum criticile formulate de recurentul-reclamant nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în speța de față, nu pot fi reținute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același Cod, precum și la art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului. Raportat la soluția ce urmează a fi pronunțată și văzând dispozițiile art. 499 C. proc. civ. teza finală, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat pe fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analiza pe fond a criticilor formulate prin cererea de recurs.