ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 59/2024

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, secția civilă, sub nr. x/2017, reclamantul Municipiul București prin Primar General, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat plata sumei de 50.603,53 euro, din care 2.672 euro reprezentând debit neachitat pentru perioada mai 2014 – aprilie 2015, iar 47.932 euro reprezentând majorări și penalități de întârziere pentru apartamentul nr. x situat în București, str. x, calculate la 25 mai 2015, precum și dobânda legală, calculată până la data plății efective în temeiul contractului de cesiune nr. x din data de 8 aprilie 2008, încheiat între concedenta Primăria Municipiului București și pârâtul concesionar. În data de 23 ianuarie 2019, reclamantul Municipiul București prin Primar General, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat mărirea câtimii pretențiilor de la suma de 50.603,53 euro (sumă calculată la data de 25 mai 2015), la suma de 92.992,11 euro (conform calculului detaliat realizat la data de 30 septembrie 2018 de Administrația Fondului Imobiliar pentru contractul de concesiune nr. x din data de 8 aprilie 2008, pentru imobilul din București, str. x, sector 4), din care: 6788,96 euro, diferență taxă concesiune pentru perioada mai 2014 – aprilie 2015, taxă concesiune pentru perioada mai 2015 – aprilie 2016, taxă concesiune pentru perioada mai 2017 – aprilie 2018; 1327,67 euro – TVA aferentă taxei de concesiune pentru perioada mai sus menționată; 69.036,67 euro – penalizări pe zi de întârziere. I.

Sentința pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, secția civilă Prin sentința civilă nr. 8015 din data de 22 iunie 2017, Judecătoria Sectorului 4 București, secția civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. I.

Sentința pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, sub nr. x/2017, la data de 3 iulie 2017. Prin sentința civilă nr. 1146 din data de 12 septembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul București, secția a III-a civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza Curții de București în vederea soluționării acestuia. I.

Sentința pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în soluționarea conflictului de competență Prin sentința civilă nr. 136 F din data de 6 noiembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului. I.

Încheierea pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă Cauza a fost reînregistrată, la data de pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă la data de 4 ianuarie 2018, sub nr. x/2017. Prin încheierea din data de 13 martie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis excepția necompetenței funcționale a secției a III-a civile a Tribunalului București și a declinat soluționarea cauzei în favoarea secției a II-a de contencios administrativ și fiscal. I.

Încheierea pronunțată de Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal la data de 25 aprilie 2018, sub nr. x/2017*. Prin încheierea din data de 6 iunie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale procesuale a Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a III-a civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Curții de Apel București pentru soluționarea conflictului. I.

Sentința pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în soluționarea conflictului negativ de competență Prin sentința civilă nr. 3091 din data de 28 iunie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a III-a civilă. I.

Sentința pronunțată, în primă instanță, de Tribunalul București, secția a III-a civilă Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, la data de 23 ianuarie 2019, sub nr. x/2017. Prin sentința civilă nr. 2766 din data de 3 decembrie 2019, Tribunalul București, secția a III-a civilă: a admis în parte cererea formulată de reclamantul Municipiul București prin Primarul General, în contradictoriu cu pârâtul A.; a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumelor de: 8943 euro – diferență taxă concesiune pentru perioada mai 2014 – aprilie 2019, 38.442,98 euro – penalizări de întârziere aferente taxei de concesiune și 1.737,07 euro – TVA aferentă taxei de concesiune pentru perioada acordată, în RON, la cursul Băncii Naționale a României din data plății și a respins ca prescrise restul pretențiilor. I.

Decizia pronunțată, în soluționarea apelului, de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie Prin decizia civilă nr. 232A din data de 24 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins apelul formulat de pârâtul A. împotriva sentinței civile nr. 2766 din data de 3 decembrie 2019, pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Municipiul București prin Primarul General, ca nefondat. I.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 232A din data de 24 februarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a declarat recurs pârâtul A.. Invocând incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul pârât a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanței de apel. I.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă Prin rezoluția din data de 3 iulie 2023, s-a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, după efectuarea procedurilor de comunicare prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ. Prin concluziile raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, s-a reținut că, în speță, completul de filtru urmează a aprecia, cu prioritate, dacă recursul este declarat în termen legal sau dacă este incidentă excepția tardivității, dacă criticile formulate de către recurentul-pârât pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege sau dacă este incidentă sancțiunea nulității recursului, prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar, în măsura în care va trece peste aceste excepții, va dispune asupra admisibilității în principiu a căi de atac. Raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților, astfel cum rezultă din dovezile aflate la dosarul de recurs. În termen legal, recurentul-pârât A. a depus punct de vedere la raport, solicitând înlăturarea concluziilor privind tardivitatea recursului și fixarea unui termen de judecată în cauză. Intimatul-reclamant Municipiul București prin Primarul General nu a formulat punct de vedere cu privire la raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului. Prin rezoluția din data de 27 noiembrie 2023, în conformitate cu prevederile art. 493 C. proc. civ., a fost fixat termen la data de 16 ianuarie 2024, în vedere analizării în principiu a recursului, față de cele reținute prin raportul întocmit în cauză. La termenul din data de 16 ianuarie 2024, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția tardivității recursului și a reținut cauza în pronunțare prin prisma acestei excepții. II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție În condițiile art. 493 alin. (5) și art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând recursul, cu prioritate, prin prisma excepției tardivității căii de atac, Înalta Curte constată următoarele: Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze. În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează. Potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ., termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. În cauză, se observă că prin decizia nr. 232A din data de 24 februarie 2022 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a fost respins apelul formulat de pârâtul A. împotriva sentinței pronunțate de tribunal într-o cauză având ca obiect "acțiune în răspundere contractuală". Termenul de declarare a recursului este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii atacate, în conformitate cu prevederile art. 485 alin. (1) C. proc. civ., enunțate anterior, legea neprevăzând un alt termen derogatoriu de la cel de drept comun. În speță, raportat la data comunicării deciziei recurate, 18 mai 2023 (dovada de comunicare a decizie pronunțate de instanța de apel către recurentul-pârât se află la dosarul de apel), termenul pentru declararea recursului s-ar fi împlinit la data de 18 iunie 2023, care, însă, a fost o zi de duminică, astfel că, acesta s-a prelungit până în prima zi lucrătoare următoare – luni, 19 iunie 2023 – în temeiul art. 181 alin. (1) pct. 2 și alin. (2) C. proc. civ. Cererea de recurs a fost înaintată prin intermediul poștei electronice în ultima zi a termenului, respectiv la data de 19 iunie 2023, ora 19 11 . Potrivit art. 182 alin. (1) și (2) C. proc. civ., termenul care se socotește pe zile se împlinește la ora 24 00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul, iar, dacă este vorba despre un act ce trebuie depus la instanță sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispozițiile art. 183 fiind aplicabile (aceste ultime prevederi legale prevăzând că actele de procedură depuse înăuntrul termenului prin scrisoare recomandată la oficiul poștal ori depuse la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare, la unitatea militară ori la administrația de deținere unde se află partea, se socotesc a fi făcute în termen). Programul de lucru al instanțelor este de 8 ore zilnic și începe, de regulă, la ora 8 00 și se încheiere la ora 16 00 , conform art. 89 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015. Prin urmare, cum nu s-a susținut și nici nu a existat vreo dovadă în sensul că programul de lucru în cadrul Curții de Apel București nu s-ar desfășura în intervalul orar ce constituie regula instituită de dispozițiile anterior menționate, depunerea la această instanță a recursului, prin e-mail, în ultima zi a termenului, după ora 16 00 , este socotită a fi fost realizată cu nerespectarea termenului legal. În acest sens, Înalta Curte reține că, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 11 octombrie 2017 a fost publicată decizia nr. 34/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale privind dezlegarea modului de interpretare a dispozițiilor art. 182 și art. 183 din C. proc. civ., în sensul de a se stabili dacă acțiunea introdusă prin e-mail/fax, în ultima zi a termenului ce se socotește pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanță, este socotită a fi făcută în termen. Prin această decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că: "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 182 și art. 183 din C. proc. civ., actul de procedură transmis prin fax sau poștă electronică, în ultima zi a termenului care se socotește pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanță, nu este socotit a fi depus în termen." Ulterior, prin decizia nr. 45/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, privind examinarea sesizării formulate de Tribunalul Gorj, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 961 din data de 20 octombrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 182 și art. 183 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, actele de procedură transmise prin fax sau e-mail, în ultima zi a termenului procedural care se socotește pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanță, este socotit a fi depus în termen". Față de dispozițiile art. 24 și 25 C. proc. civ., care prevăd că dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămânând supuse acelei legi, și raportat la data demarării prezentului proces, 20 august 2017, acesta este supus normelor de procedură civilă anterioare modificărilor aduse de Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, intrate în vigoare la data de 21 decembrie 2018. Ca atare, din perspectiva excepției tardivității, contrar celor susținute de către recurentul-pârât prin punctul de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, relevanță în prezenta cauză o au dispozițiile art. 182 și art. 183 C. proc. civ. în forma în vigoare la data inițierii prezentului litigiu [dată anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, prin care în enumerarea cuprinsă la art. 183 alin. (1) C. proc. civ. au fost introduse și actele de procedură trimise prin fax sau e-mail], astfel cum au fost interpretate prin decizia nr. 34/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Prin urmare, înaintarea recursului prin intermediul poștei electronice în ultima zi a termenului (19 iunie 2023, ora 19 11 ), după ora la care se încheiase activitatea la Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, cerere care a primit dată certă pe data de 20 iunie 2023, determină concluzia că prezenta cale de atac a fost declarată cu încălcarea termenului reglementat de 485 alin. (1) C. proc. civ. Fiind vorba despre un termen legal peremptoriu, nerespectarea acestuia atrage sancțiunea decăderii recurentului-pârât din dreptul de a exercita recursul, sancțiune reglementată prin norma imperativă înscrisă în art. 185 alin. (1) C. proc. civ. Față de considerentele expuse și de dispozițiile legale evocate, Înalta Curte va respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei nr. 232A din data de 24 februarie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, împrejurarea în raport de care nu se mai impune analiza criticilor formulate prin cererea de recurs și a posibilității încadrării acestora în motivele de casare prevăzute de lege.