ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 537/2024

Ședința publică din data de 28 februarie 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată, la data de 23 iunie 2021, sub nr. x/2021, pe rolul Tribunalului Brașov, secția I civilă, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pârâții C. și D., solicitând instanței ca, în urma probelor ce se vor administra, să pronunțe o sentință prin care să instituie în sarcina acestora obligația de a le achita suma de 128.618,20 Euro, compusă din 62.848,50 Euro, ce reprezintă împrumut nerestituit, 39.769,70 Euro, ce reprezintă dobânda remuneratorie, și 26.000 Euro, ce reprezintă depozit, la care se adaugă dobânda penalizatoare de 6% pe an, începând cu data formulării cererii de chemare în judecată.

Prin sentința civilă nr. 214/S/2 august 2022 Tribunalul Brașov, secția I civilă a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții C. și D., și, în consecință: au fost obligați pârâții să achite reclamanților suma de 128.618,20 Euro, respectiv echivalentul în RON al acestei sume de bani la data efectuării plății, compusă din: 62.848,50 Euro, împrumut nerestituit, 39.769,70 Euro, dobândă remuneratorie, și 26.000 Euro depozit, la care se va adăuga dobânda penalizatoare în cuantum de 6% pe an, începând cu data formulării cererii de chemare în judecată, 23 iunie 2021 și până la plata debitului; au fost obligați pârâții să achite reclamanților, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 32.949,6 RON, ce reprezintă taxa judiciară de timbru și onorariu avocațial.

Prin decizia nr. 840/AP din 9 mai 2023 Curtea de Apel Brașov, secția civilă a respins apelurile formulate de către apelanții D. și C. împotriva sentinței civile nr. 214/S/2 august 2022 pronunțate de Tribunalul Brașov, secția I civilă, în dosar nr. x/2021 și a obligat apelanții D. și C., în solidar, să plătească intimaților B. și A. suma de 2.401,40 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei nr. 840/AP din 9 mai 2023 a declarat recurs, la 17 iulie 2023, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., pârâtul C..

Prin cererea intitulată "motive de recurs" depusă la 17 iulie 2023, recurentul pretide că instanța a schimbat natura juridică și înțelesul actelor deduse judecății.

În contextul în care, cu ocazia administrării probei cu interogatoriu, reclamantul a lămurit situația de fapt privind predarea banilor, recurentul arată că nu au fost dezvoltate motivele pentru care au fost înlăturate apărările sale și nu au fost indicate probele care au determinat raționamentul instanței.

Recurentul învederează că înscrisul intitulat "E."–semnat în condiții de sănătate precară și sub presiune- nu reflectă realitatea, motiv pentru care contestă conținutul actului.

Făcând referire la înțelegerea părților și a unor terți privind dezvoltarea unui complex zonal de agrement și odihnă, precum și la circumstanțele care au determinat imposibilitatea continuării proiectului, recurentul pretinde că din considerentele hotărârii recurate nu se pot desprinde argumentele care au condus la obligarea părții de a înapoia banii învestiți, la care se adaugă dobânda.

Arată că instanța a respins apelul fără a analiza esența litigiului, sens în care recurentul face referire la sumele pe care le-a împrumutat în anul 1995 (25000DM) și în anul 2002 (15000 Euro) și susține că instanța de apel a analizat și a dat curs doar cererilor reclamanților și, suplimentar, a stabilit în sarcina pârâtului obligația de a achita dobânzi.

Prin cererea intitulată "completare la motivele de recurs" depusă la 17 iulie 2023, recurentul a arătat că instanța de apel s-a aflat în eroare atunci când a reținut că "deși instanța a constatat că semnătura este a apelantului-pârât, acesta a negat întru totul semnăturile de pe actele denumite Contract din 10.08.1995 și E. din 17.07.2002" în contextul în care partea nu a negat faptul că ar fi semnat actele, ci a recunoscut că le-a scris și semnat.

Prin întâmpinare, intimații A. și B. au invocat, în principal, excepția nulității recursului, iar în subsidiar, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Relativ la excepția nulității recursului, intimații au arătat că recursul este netimbrat –din actele dosarului nu reiese că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 486 alin. (2) C. proc. civ.- și că recursul nu îndepliniște condiția de validitate reglemenată de art. 486 alin. (1) lit. e) din același cod, întrucât cererile formulate de recurent sunt nesemnate.

Totodată, intimații au învederat că argumentele formulate nu pot fi încadrate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., recurentul indicând motivul de casare reglementat de pct. 6, fără a indica, în concret, contradicțiile silogismelor care au stat la baza adoptării deciziei de respingere a apelului.

Cu privire la fondul recursului, intimații arată că argumentele recurentului sunt contradictorii, aceeași atitudine fiind adoptată de pârât și în fața instanțelor de fond.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul solicită respingerea excepțiilor invocate prin întâmpinare, arătând că a depus la dosar dovada achitării taxei de timbru, precum și cererile semnate, iar motivele de recurs sunt subsumabile pct. 6 al art. 488 C. proc. civ.. În concluzie, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și trimiterea cauzei în rejudecare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursul în raport de excepția nulității pentru neîncadrarea motivelor de recurs în cazurile prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., invocată prin întâmpinare, Înalta Curte urmează să constate nul recursul, pentru următoarele considerente:

Recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, extraordinară și nesuspensivă de executare, prin care partea interesată solicită, în condițiile și pentru motivele expres prevăzute de lege, desființarea unei hotărâri date fără drept de apel, în apel sau a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speță, deși recurentul-pârât a susținut incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., această invocare este una formală, în condițiile în care partea nu a indicat, în concret, vreuna dintre tezele motivului de casare evocat (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei).

Prin hotărârea recurată, instanța de apel a reținut că pârâții nu au dovedit că au semnat sub efectul unor constrângeri exercitate de reclamanți înscrisul intitulat "Confirmare" din data de 20.04.2018 prin care au recunoscut că au primit, cu titlu de împrumut, suma totală de 62.848,50 euro, că datorează o dobândă de 2.5851,50 euro și că recunosc că au de restituit suma totală de 88.700 euro, pe care și-au luat angajamentul că o vor restitui, plus dobânzile care se vor acumula până la momentul restituirii, în doi ani, cel mai târziu în trei ani.

Relativ la înscrisul intitulat "E.", instanța de apel a reținut că a fost semnat de pârât, potrivit concluziilor raportului de expertiză realizat de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice.

În acest sens, se reține că recurentul expune, într-o manieră generică, situații de fapt despre care arată că instanța de apel le-ar fi reținut greșit și pretinde că decizia atacată a fost motivată doar pe baza susținerilor reclamanților, cu ignorarea probelor administrate în dosar.

Doar pentru a se plasa artificial în ipoteza existenței unor motive străine de natura cauzei, recurentul pretinde prin cererea intitulată "completare la motivele de recurs" depusă la 17 iulie 2023, că instanța de apel s-a aflat în eroare atunci când a reținut că pârâtul ar fi negat că îi aparțin semnăturile de pe Contractul din 10.08.1995 și E. din 17.07.2002, în contextul în care, în realitate, partea a susținut în fața instanței de apel că a scris și semnat aceste înscrisuri.

Prin această critică recurentul denotă completa ignorare a coordonatelor judecății înfăptuite de instanțele de fond, expertiza grafologică privind semnătura de pe înscrisul original "E." fiind solicitată chiar de către pârât (și încuviințată la termenul din 13 februarie 2023 de instanța de apel), iar considerentele hotărârii atacate răspund motivelor de apel formulate de pârât.

Prin urmare, deși a invocat incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul nu a arătat, în concret, din perspectiva analizei de legalitate specifică recursului, în ce constă nemotivarea hotărârii, ci a expus situații de fapt și a făcut trimitere la probatorii într-o manieră ce nu poate fi avută în vedere în calea extraordinară de atac.

Nu se poate, așadar, invoca cu succes nemotivarea atunci când se critică, de fapt, rezultatul la care a ajuns instanța în ce privește aspectele de fapt deduse judecății și probele administrate în cauză.

Practic, prin argumentele formulate, recurentul-pârât urmărește doar reevaluarea situației de fapt și modificarea deciziei, urmare a unei reaprecieri a probelor, critici ce vizează chestiuni de temeinicie a hotărârii atacate, or instanța de recurs poate fi învestită exclusiv cu controlul de legalitate al acesteia.

Drept urmare constatându-se că nu au fost formulate motive de nelegalitate, în condițiile prevăzute de art. 497 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., precum și că nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va constata ca fiind nul recursul declarat de pârâtul C. împotriva deciziei nr. 840/AP din 9 mai 2023 a Curții de Apel Brașov, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâtul C. împotriva deciziei nr. 840/AP din 9 mai 2023 a Curții de Apel Brașov, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 28 februarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.