ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 510/2024

Ședința publică din data de 27 februarie 2024

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 31 august 2023 pe rolul Tribunalului Alba, secția I civilă, sub nr. x/20219, reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar B.., a chemat în judecată pe pârâții Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Sălciua și Consiliul Local al Comunei Sălciua, solicitând să se dispună admiterea cererii, astfel cum a fost formulată, obligarea, în solidar, a pârâților la plata sumei de 359.191,00 de RON, constând în valoarea prejudiciului cauzat societății A. S.R.L., respectiv costul reparațiilor în vederea repunerii în funcțiune a pensiunii aflate în proprietatea societății reclamante, situate în comuna Sălciua, sat Sub Piatra FN, județul Alba; obligarea, în solidar, a pârâților la plata dobânzilor legale calculate la valoarea prejudiciului, începând cu data de 22 august 2016 și până la stingerea integrală a contravalorii prejudiciului cauzat societății A. S.R.L., respectiv costul reparațiilor în vederea repunerii în funcțiune a pensiunii aflate în proprietatea societății reclamante și situate în comuna Sălciua, sat Sub Piatra FN, județulAlba; cu cheltuieli de judecată.

I.2. Sentința pronunțată de Tribunalul Alba, în primă instanță:

Prin sentința civilă nr. 2825 din 18 noiembrie 2021, Tribunalul Alba, secția I civilă, a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar C., în contradictoriu cu pârâții Comuna Sălciua și Consiliul Local al Comunei Sălciua, ca neîntemeiată; a obligat reclamanta să plătească pârâtei Comuna Sălciua 3.500 RON cheltuieli de judecată.

I.3. Decizia pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în apel:

Prin decizia civilă nr. 1822 din 06 iunie 2023, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a respins apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar C., împotriva sentinței civile nr. 2825 din 18 noiembrie 2021, pronunțate de Tribunalul Alba Iulia; a obligat apelanta să plătească intimatei U.A.T. Comuna Sălciua suma de 3.000 RON cu titlu de judecată în apel.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 1822 din 06 iunie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar C..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 06 octombrie 2023, sub nr. x/2019, fiind repartizată computerizat aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 2, care, prin rezoluția din 12 octombrie 2023, a dispus efectuarea procedurilor de comunicare, astfel cum acestea sunt reglementate de dispozițiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ., stabilind în cadrul verificărilor privind îndeplinirea cerințelor de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c)-e) C. proc. civ. că cererea de recurs cuprinde mențiunile privind denumirea și sediul, indicarea hotărârii care se atacă, semnătura practicianului în insolvență-D., recurenta-reclamantă nu a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, potrivit art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, coroborat cu art. 77 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

II.1. Motivele de recurs:

Recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, desființarea în tot a hotărârii atacate, fără a proceda la încadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat că, prin acțiunea civilă, a solicitat să se dispună obligarea în solidar a pârâților la plata de 359.191,00 de RON, constând în valoarea prejudiciului cauzat societății A. S.R.L., respectiv costul reparațiilor în vederea repunerii în funcțiune a pensiunii aflate în proprietatea societății reclamante și situate în comuna Sălciua, sat Piatra FN, județul Alba, precum și la plata dobânzilor legale calculate la valoarea prejudiciului, începând eu data de 22 august 2016 și până la stringerea integrală a contavalorii prejudiciului.

În formularea acțiunii, lichidatorul judiciar, ca reprezentant al societății păgubite, a avut în vedere făptul că gestionarea defectuasă a drumului DC 130, respectiv a podețului realizat pentru a permite curgerea pârâului Valea Boca, a condus la distrugerea parțială a imobilului proprietatea sa prin inundare, transport și depuneri aluvionare ca urmare a precipitațiilor abundente și transport aluvionar din data de 22 august 2016.

A precizat că proprietatea recurentei este formată din teren în suprafață de 8.031 mp, având regim juridic intravilan și construcție tip pensiune turistică, construită pe o suprafață de 976 mp, cu o suprafață desfășurată utilă de 1.347 mp și regim de înălțime D+P+E.

Conform raportului din 05 septembrie 2016, efectuat de expertul tehnic judiciar E., valoarea proprității imobiliare a scăzut de la 698.127 RON, echivalent a 157.641 euro, la cursul valutar 44.286 RON, în 2013 (valoare stabilită prin Raport de evaluare tipxdin 24 martie 2000, realizată de expertul evaluator F.) la 42.822 RON, echivalent a 96.297 euro, la curs valutar 4,4469 RON, în 2016.

În conținutul raportului s-a stabilit și valoarea lucrărilor necesare pentru repunerea în funcțiune a pensiunii, aceasta ridicându-se la suma toată de 359.191,00 RON, fără ca evaluatorul să ia în considerare cheltuielile necesare reamenajării locului de joacă, a parcării acoperite devenită tereasă acoperită, precum și a terenului de sport, care au fost desființate de viitură.

Pentru introducerea unei acțiuni în răspundere civilă delictuale condiția principală este prejudiciul, adică rezultatul păgubitor de natură patrimonială sau morală, care este consecința încălcării sau vătămării drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane, care în cauză este dovedit.

Pentru ca prejudiciul să fie reparabil, pe lângă existența lui, acesta trebuie să îndeplinească anumite condiții, și anume să fie cert, direct, personal, și să rezulte din atingerea sau încălcarea unui drept sau a unui interes legitim.

Caracterul cert al prejudiciului presuspune existența lui actuală, sigură, neîndoielnică și, mai ales, posibilitatea stabilirii întinderii sale.

Or, după cum rezultă din raportul de evaluare din 05 septembrie 2016, prejudiciul cauzat recurentei există și este cert; în anexele raportului de evaluare, la secțiunea fișe de calcul, se regăsesc consemnate de către expertul evaluator lucrările necesare în vederea repunerii în funcțiune a pensiunii, precum și costul total al lucrărilor, în cuantumul de 359.191,00 RON, cu mențiunea evaluatorului că acesta nu a luat în calcul cheluielile necesare reamenajării locului de joacă, a parcării acoperite, care a devenit terasă acoperită, precum și a terenului de sport, acestea fiind desființate de viitură.

În cazul de față prejudiciul suferit de societate, constând în distrugerea parțială a întregii proprietăți ca urmare a viiturii și a depunerile aluvionare generate cu ocazia ploilor torențiale din data de 22 august 2016, reprezintă o consecință a neîndeplinirii de către administratorul drumului DC 130, U.A.T. Comuna Sălciua, a atribuțiilor stabilite prin normele legale în ceea ce privește proiectarea, construirea, repararea și întreținerea podului aferent DC 130 prin intermediul căruia își urmează cursul pârâul Valea Boca.

Prin urmare, a considerat că este îndeplinită condiția ca prejudiciul să fie direct, câtă vreme acesta este însăși rezultatul unei vădite lipse de profesionalism și interes din partea autorităților publice locale cu privire la adminstrarea durumului DC 130 și a elementelor sale componente.

În ceea ce privește necesitatea ca prejudiciul să fie personal, și această condiție este îndeplinită, câtă vreme imobilul distrus ca urmare a acestor evenimente este proprietatea recurentei.

Cu privire la condiția ca prejudiciul să fie rezultatul încălcării unui drept ori a unui interes legitim, a considerat că și aceasta este îndeplinită, având în vedere că se încalcă însuși dreptul de proprietate, prin distrugerea parțială a imobilului și imposibilitatea folosirii acestuia în lipsa efectuării lucrărilor de reparație.

În referire la art. 1357 C. civ., a menționat că vinovăția celui care a cauzat prejudiciul constă în neglijența cu care a acționat, respectiv o culpă fără prevedere, chiar daca U.A.T. Comuna Sălciua, respectiv Consiliul Local al Comunei Săciua, nu au prevăzut rezultatul păgubitor al faptelor lor, în condițiile date aceștia trebuiau și puteau să îl prevadă.

Astfel, analizarea vinovăției trebuie analizat în strânsă legătură cu fapta ilicită administrarea drumurilor publice are ca obiect proiectarea, construirea modernizarea, reabilitarea, repararea, întreținerea și exploatarea drumurilor.

Câtă vreme administratorul drumului DC 130 a omis să își îndeplinească întocmai atribuțiile prevăzute de lege, rezultă conduita sa culpabilă, aceasta ducând la crearea prejudiciului suferit de societate, fiind astfel îndeplinită și ultima condiție cu privire la angajarea răspunderii delictuale a pârâților.

De asemenea, și raportul dintre intervenția deficitară a utilajelor U.A.T. Comuna Sălciua pentru decolmatarea podețului și deschiderea circulației și prejudiciul cauzat reclamantei este evident.

Pe aceste considerente, a considerat că legătura de cauzalitate dintre prejudiciul suferit și fapta ilicită a pârâților UAT Comuna Sălciua și Consiliul Local al Comunei Sălciua, constând în omisiunea de a-și exercita atribuțiile, legale ce decurg din calitatea acestora de adminstrator al drumului în direcție, respectiv autoritate deliberativă locală, precum și în intervenția deficiară a pârâților, care a determinat intensificarea pagubei cuzate, există este clară, aspect reținut, de altfel, și prin audierea martorului propus în dosar.

A precizat că societatea păgubită a făcut demersuri de soluționare amiabilă a diferendului născut între părți, respectiv acoperirea prejudiciului cauzat societății ca urmare a neîndeplinirii conforme a atribuțiilor de administrator al drumului comunal DC 130- Astfel, la data de 17 mai 2019; a formulat o notificare de plată către Unitatea Aclministrativ-Teritorială Comuna Sălciua și Consiliul Local al Comunei Sălciua, în temeiul art. 1521-1522 C. civ. și art. 7 din Legea nr. 544/2004.

Prin această notificare s-a solicitat ca, în termen de 30 de zile de la comunicare, să fie achitată suma reprezentând contravalorea lucrărilor necesare în vederea repunerii în funcțiune a pensiunii, însă acestui demers nu i s-a răspuns, atitudine menținută până la data introducerii acțiunii.

Cu privire la hotărârea dată de instanța de fond, judecătorul a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în faliment, reprezentată prin lichidator judiciar, ca neîntemeiată, motivat de faptul că prezentul caz se află în situația unei forțe majore, cauză exoneratoare de răspundere.

Or, administratorii de drum nu pot invoca imposibilitatea de a prevedea producerea unor inundații în considerarea specifică a zonei, dar și prin necesitatea de a respecta normele legale în ceea ce privește proiectarea, construirea, repararea și întreținerea podului aferent DC 130, prin intermediul căruia îsi urmează cusul pârâul Valea Boca sau intervenția defectuoasă a a utilajelor U.A.T. Comuna Sălciua pentru decolmatarea podețului, ce a agravat situația.

Totodată, a solicitat cenzurarea sumei de 3.000 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată, la care a fost obligată, întrucât este vădit oneroasă față de activitatea efectivă din dosar.

II.3. Procedura derulată în fața Înaltei Curți:

Reținând incidența dispozițiilor art. 24 C. proc. civ., potrivit cărora:"Dispozițiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", se constată că recursul nu a parcurs procedura de filtru, prevăzută de art. 493 C. proc. civ., având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 18 mai 2020, ulterior datei de 21 decembrie 2018, când a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, prin care a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicare și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

alin. (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 11 decembrie 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului la data de 27 februarie 2024, în ședință publică, cu citarea părților.

II.4. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, precum și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Sancțiunea nemotivării recursului este prevăzută de art. 489 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3), unde se stabilește că în situația în care legea nu dispune altfel, motivele de casare de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Totodată, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ. sancțiunea nulității recursului intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Din interpretarea dispozițiilor legale enunțate, Înalta Curte reține că recursul reprezintă acea cale extraordinară de atac prin care hotărârea atacată este supusă controlului judiciar prin prisma conformității sale cu regulile de drept aplicabile, ceea ce implică recunoașterea posibilității părții interesate de a o critica doar pentru motive de nelegalitate, iar nu și de netemeinicie.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de casare avut în vedere prin identificarea unuia dintre motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 Cod proceduiră civilă, dar și dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici de nelegalitate privind modul de judecată al instanței de apel, raportat la motivul de recurs invocat.

Înalta Curte observă, pe de o parte, că recurenta-reclamantă nu a indicat, în cuprinsul cererii sale de recurs, nici unul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., limitându-se la indicarea generică a dispozițiilor art. 1357 C. civ., iar, pe de altă parte, nici nu a expus critici care să se circumscrie acestor motive de casare.

Dimpotrivă, partea recurentă s-a rezumat la relatarea, din nou, a elementelor relative la starea de fapt, la indicarea probelor (înscrisuri, expertiză, depoziția martorului) a căror valorificare în cauză a urmărit-o, propunând o altă interpretare a materialului probator și contestând situația de fapt reținută de prima instanță și confirmată de instanța de apel. Or, aceste critici țin de temeinicia demersului judiciar promovat de recurenta-reclamantă, iar nu de legalitatea deciziei instanței de apel.

Astfel, Înalta Curte reține că prin decizia civilă nr. 1822 din 06 iunie 2023 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, atacată în prezenta cauză, s-a respins apelul reclamantei S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar C., împotriva sentinței civile nr. 2825 din 18 noiembrie 2021 a Tribunalului Alba Iulia, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de aceeași parte.

În motivare, curtea de apel a reținut că prejudiciul suferit de reclamantă ca urmare a distrugerilor aduse imobilului pensiune pe care îl deține se datorează fenomenelor hidrometeorologice din 22 august 2026, de pe raza comunei Sălciua, care au fost calificate, prin H.G. nr. 975/2016, publicată în M.O. nr. 1044/23.12.2026, ca fiind calamități naturale produse de inundații și care întrunesc caracterul invincibil, insurmontabil, imprevizibl și extern de voința vreunei persoane pentru a fi considerate ca intrând în categoria forței majore prevăzute de art. 1351 alin. (1) C. civ. drept cauză a prejudiciului ce conduce la înlăturarea răspunderii.

Totodată, a apreciat că, în cauză, nu s-au probat de către reclamantă susținerile potrivit cărora pârâta, în calitate de administrator al drumului communal DC 130 Sălciua și podeț nu și-a îndeplinit atribuțiile legale în privința proiectării, construirii, reparării și întreținerii podului aferent DC 130; nu a fost administrată nici o probă din care să rezulte vreo faptă ilicită a pârâților care să antreneze răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, respectiv omisiunea pârâtei, în calitate de administrator al drumului și al podețului, de a lua măsurile de întreținere și reparare pentru evitarea prejudiciului reclamantei, iar depoziția martorului la care a făcut referire apelanta nu a putut fi considerată ca fiind concludentă, deoarece nu s-a coroborat cu celelalte acte ale dosarului din care rezultă amploarea distrugerilor provocate cu ocazia evenimentului din 22.08.2016 pe raza Comunei Sălciua.

De asemenea, nu s-a probat nici faptul că intervenția buldoexcavatorului pentru demolarea podețului la data evenimentului a agravat prejudiciul suferit de reclamantă ca urmare a inundațiilor de la acea dată.

În consecință, curtea de apel a apreciat că, în cauză, nu s-a putut reține întrunirea cumulativă a cerințelor conținute de art. 1357 C. civ., în absența unei culpe a pârâților în administrarea drumului și a podețului în discuție, câtă vreme operează o cauză exoneratoare de răspundere, responsabilitatea pârâților fiind anulată de o situație care nu a putut fi în mod normal prevăzută a se produce, după cum nu au fost predictibile nici consecințele ei.

Deși instanța de apel a răspuns pe larg, prin considerentele deciziei sale, relevate în cele ce preced, susținerilor reclamantei din cererea de apel, susțineri, de altfel, reiterate, în mare parte, și prin cererea de recurs, privind situația de fapt, cu toate acestea recurenta-reclamantă nu a precizat, în concret, care sunt nemulțumirile sale față de raționamentul juridic al instanței de apel, sprijinit pe materialul probator administrat în cauză.

Din această perspectivă, se observă că cererea de recurs conține ample referiri la localizarea și regimul juridic al proprietății sale imobiliare reprezentată de terenul în suprafață de 8.031 mp și construcția tip pensiune turistică, desfășurată pe o surafață de 976 mp; la valoarea diminuată a proprietății stabilită prin raportul de evaluare din 05 septembrie 2016, după producerea evenimentului din 22 august 2016, pe fondul fenomenului hidrometeorologic, precum și la administrarea defectuoasă a drumului DC 130, respectiv a podețului realizat pentru a permite curgerea firească a pârâtului Valea Boca, rezultată din omisiunea intimaților-pârâți de a-și exercita atribuțiile legale ce decurg din calitatea acestora de administrator al drumului în direcție, respectiv de autoritate deliberativă locală.

Cum întinderea controlului judiciar în această etapă procesuală este condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și de limitele conferite de dispozițiile legale, prin împrejurările relevate în susținerea obligării intimaților-pârâți, în solidar, la plata sumei de 359.191,00 RON, partea recurentă deduce judecății chestiuni de fond ce implică reevaluarea situației de fapt, pe baza probelor administrate în cauză, care depășesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., întrucât analiza acestora este atributul exclusiv al instanțelor de fond, instanței de recurs nefiindu-i permisă o cenzură de temeinicie a hotărârii atacate, nici modificarea situației de fapt și nici reaprecierea probatoriului cauzei.

Într-adevăr, partea recurentă a indicat dispozițiile art. 1357 C. civ., presupus a fi nesocotite de instanța de apel, însă nu arătat, în concret, de ce se impune aplicarea acestora în cauză sau de ce au fost interpretate eronat de către instanța de apel, în considerarea raționamentului curții de apel ce a determinat adoptarea soluției de respingere a apelului, prin decizia recurată, ca act procesual vizat de prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., întreaga argumentație expusă fiind construită în jurul unor aprecieri de ordin teoretic ce privesc condițiile cumulative ce se cer a fi întrunite pentru atragerea răspunderii civile delictuale (prejudiciul, fapta ilicită, existența legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția făptuitorului) cu trimitere la circumstanțele cauzei ce evidențiază conduita culpabilă a intimaților-pârâți materializată în intervenția deficitară a utilajelor pentru decolmatarea podețului și deschiderea circulației, având drept consecință crearea unui efect de "baraj", urmare a acumulării cantății de aluviuni și apă ce a pătruns pe imobilul proprietatea recurentei.

Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșilor anume imputate instanței de apel raportat la considerentele avute în vedere la pronunțarea soluției și încadrarea acestora în motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea unei hotărâri judecătorești.

Nu în ultimul rând, nici critica care vizează cenzurarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.000 RON, apreciate ca fiind excesive și disproporționate, în sensul aplicării prevederilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., nu poate fi primită, întrucât, prin Decizia nr. 3/20.01.2020, pronunțată în recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 181 din 5 martie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., a stabilit că motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților, solicitate de partea care a câștigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Așa fiind, cum criticile formulate de recurenta-reclamantă nu se grefează pe considerentele deciziei recurate, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în speța de față, nu pot fi reținute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod, precum și a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nul recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar C.., împotriva deciziei civile nr. 1822 din 06 iunie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga pe recurenta-reclamantă la plata sumei de 3.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, către intimații-pârâți Consiliul Local al Comunei Sălciua și Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Sălciua, conform chitanței seria x nr. x din 21 februarie 2024 aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar C.., împotriva deciziei civile nr. 1822 din 06 iunie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Obligă pe recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar C.., la plata sumei de 3.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimații-pârâți Consiliul Local al Comunei Sălciua și Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Sălciua.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 februarie 2024.