ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 430/2024

Ședința publică din data de 14 februarie 2024

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. 1. Circumstanțele cauzei

Prin cererea reconvențională disjunsă din dosarul nr. x/2020 aflat pe rolul Tribunalului Dâmbovița și înregistrată pe rolul aceleiași instanțe în data de 8 martie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 379,74 RON, reprezentând cheltuieli administrative pe care aceasta le datorează asociației.

Prin sentința nr. 309 din 01 aprilie 2021, Tribunalul Dâmbovița – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Găești în data de 11 mai 2021, sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 309 din 18 martie 2022, Judecătoria Găești a admis acțiunea formulată de reclamanta A. nr. 5, în contradictoriu cu pârâta B. și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 379,74 RON reprezentând cota de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari pentru perioada ianuarie 2018 - mai 2020, precum și suma de 200 RON, reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariul de avocat redus.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta B., înregistrat pe rolul Tribunalului Dâmbovița – secția I civilă, sub nr. x/2021*.

Prin decizia civilă nr. 725 din 9 noiembrie 2022, Tribunalul Dâmbovita – secția I civilă a admis excepția netimbrării, invocată din oficiu și a anulat apelul ca netimbrat, fiind obligată apelanta la plata către intimată a sumei de 500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 92 din 27 martie 2023, Curtea de Apel Ploiești – secția I civilă a admis excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu și a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta B. împotriva deciziei civile nr. 725 din 9 noiembrie 2022, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița – secția I civilă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta B., cale de atac cu a cărei soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție – secția I civilă, în prezenta cauză.

Prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, susținând că în mod greșit curtea de apel i-a respins calea de atac exercitată, întrucât actele de procedură trimise de Tribunalul Dâmbovița la sediul Primăriei Găești nu i-au fost comunicate.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând recursul, în raport cu excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., se constată următoarele:

Dispozițiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că: "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.

În speță, recurenta a formulat cerere de recurs împotriva deciziei civile nr. 92 din 27 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, prin care a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta B. împotriva deciziei civile nr. 725 din 9 noiembrie 2022, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița – secția I civilă.

Întrucât hotărârea atacată a fost pronunțată în calea de atac a recursului, Înalta Curte reține că reiterarea aceleiași căi de atac este inadmisibilă, având în vedere că în dreptul procesual român sistemul căilor de atac este guvernat de principiul legalității, respectiv al unicității.

Potrivit principiului legalității căii de atac consacrat de art. 457 din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.

Prin urmare, întrucât decizia atacată în prezenta cauză este o decizie definitivă, pronunțată în soluționarea unui recurs, partea nu mai are deschisă calea de atac a recursului, având în vedere dispozițiile art. 460 alin. (1) C. proc. civ. care stipulează expres că o cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri o singură dată.

Pentru aceste considerente, cum pârâta a uzat de calea de atac a recursului, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta B. împotriva deciziei nr. 92 din 27 martie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești – secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta B. împotriva deciziei nr. 92 din 27 martie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești – secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 14 februarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.