ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2361/2022

Ședința publică din data de 10 noiembrie 2022

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la 2 februarie 2021 sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 1.953.095,76 RON, reprezentând debit neachitat de debitorul principal C. S.R.L. și garantat de fideiusorul B. față de reclamantă, precum și la suportarea cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 456 din 11 mai 2021 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția lipsei de interes invocată de pârâtul B. prin întâmpinare.

A fost admisă cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul B., fiind obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1 953 095,76 RON reprezentând contravaloare facturi fiscale neachitate, emise în perioada 09.11.2017-27.12.2017.

A fost respinsă cererea accesorie formulată de pârât, vizând obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 625 din 22 iunie 2022, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița a fost admisă cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul B., fiind completat dispozitivului sentinței nr. 456 din 11 mai 2021 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr. x/2021 și în consecință, a fost obligat să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 23.135,95 RON reprezentând taxa judiciară de timbru.

Împotriva sentinței nr. 456 din 11 mai 2021 și a sentinței nr. 625 din 22 iunie 2021 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița a declarat apel pârâtul B., criticând-o ca nelegală și netemeinică, solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca fiind nefondată, precum și suspendarea soluționării prezentei cauze până la soluționarea dosarului privind insolvența societății C. S.R.L. și a dosarelor asociate, cu plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 86 din 9 martie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă a fost respinsă excepția nulității cererii de suspendare a soluționării prezentei cauze până la soluționarea dosarului privind insolvența societății C. S.R.L..

A fost respinsă cererea de suspendare a soluționării prezentei cauze până la soluționarea dosarului privind insolvența societății C. S.R.L..

A fost respinsă cererea de suspendare a soluționării apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 625 din 22 iunie 2021 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal până la soluționarea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 456 din 11 mai 2021 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

A fost admis apelul declarat de pârâtul B. împotriva sentinței nr. 456 din 11 mai 2021 și a sentinței nr. 625 din 22 iunie 2021 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița și, în consecință:

Au fost anulate sentințele atacate și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

Prin încheierea din 29 martie 2022, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă a admis sesizarea din oficiu de îndreptare eroare materială a deciziei nr. 86 din 9 martie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, în sensul că se va dispune "Admite cererea de intervenție accesorie formulată de S.C. C. SRL".

Împotriva deciziei nr. 86 din 9 martie 2022 și a încheierii din 29 martie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs.

În argumentarea memoriului de recurs declarat împotriva deciziei atacate, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., s-a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

In acest context, recurenta susține că instanța de apel a dispus în mod nelegal anularea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, fiind incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., având în vedere că prin decizia atacată instanța de apel a constatat în mod nelegal că "instanța de fond nu a cercetat în niciun mod cauza" apreciind în mod greșit faptul că prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, sens în care consideră că instanța de apel a făcut o interpretare nelegală a art. 480 alin. (3) C. proc. civ.

Într-o altă critică, față de considerentele instanței de apel, care conduc la concluzia că a existat o rejudecare a cauzei, recurenta înțelege să supună analizei instanței de recurs și incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în susținerea căruia, arată că recurenta justifică un interes cu privire la formularea unei acțiuni întemeiate pe dispozițiile privind fideiusiunea, deoarece este de esența fideiusiunii ca debitorul să nu își execute obligația, iar creditorul să se îndrepte împotriva fideiusorului.

Din această perspectivă, recurenta susține că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru atragerea răspunderii fideiusorului B., conform art. 2280 C. civ., care s-a obligat față de A. S.R.L. (creditor în raportul obligațional cu C. SRL) să execute obligația debitorului C. S.R.L. dacă acesta din urmă nu o execută.

În ceea ce privește recursul declarat de reclamantă împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale, pronunțate în data de 29 martie 2022 de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2021, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și trimiterea spre rejudecare cu respectarea dispozițiilor art. 444 C. proc. civ. privind completarea hotărârii.

Astfel, în prezenta cauză, omisiunea instanței de apel de a se pronunța asupra unei cereri incidentale - cererea de intervenție accesorie formulată de C. S.R.L. - se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 444 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează procedura de completare a hotărârii.

Or, instanța de apel, cu încălcarea dispozițiilor art. 442 și art. 444 C. proc. civ., ulterior dezînvestirii prin decizia civilă nr. 86/09.03.2022, constatând că a omis să se pronunțe asupra cererii de intervenție accesorie, avea obligația de a urma procedura completării hotărârii, iar nu pe cea a îndreptării erorii materiale.

Pentru aceste considerente, recurenta susține admiterea recursului declarat împotriva deciziei și încheierii atacate astfel cum a fost formulat în scris și depus la dosar.

În cauză, intimații au depus întâmpinării, prin care au solicitat respingerea recursurilor ca fiind nefondate și menținerea hotărârilor atacate ca fiind legale și temeinice.

Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, reține că recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:

În argumentarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia "casarea unor hotărâri se poate cere atunci când prin hotărârea dată instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității", recurenta susține că instanța de apel a dispus în mod nelegal anularea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, având în vedere că aceasta a procedat la cercetarea fondului cauzei, astfel cum rezultă din considerentele hotărârii atacate.

Prin invocarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta susține că instanța de apel a încălcat regulile de procedură prevăzute de art. 480 alin. (3) C. proc. civ., întrucât aceste dispoziții nu sunt aplicabile în speța de față.

Potrivit art. 480 alin. (3) C. proc. civ. "în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul. (...)".

Din analiza textului de lege prevăzut de art. 480 alin. (3) C. proc. civ., rezultă situațiile în care instanța de apel anulează sentința instanței de fond.

Așadar, anularea sentinței se poate dispune dacă prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului sau judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, astfel că, din art. 480 alin. (3) teza I C. proc. civ., rezultă că regula, în cele două ipoteze prevăzute de text, este anularea hotărârii apelate și evocarea fondului de către instanța de apel.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. vizează neregularități de ordin procedural ce sunt sancționate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., dispoziții ce constituie dreptul comun în materia actelor de procedură și care vizează o singură ipoteză de nulitate, respectiv încălcarea formelor procedurale.

În prezenta cauză se reține că prima instanță a intrat în cercetarea fondului cauzei, pronunțându-se asupra tuturor capetelor cererii de chemare în judecată, precum și asupra tuturor apărărilor formulate de intimat prin întâmpinare așa cum rezultă din considerentele hotărârii primei instanțe.

Din lecturarea deciziei atacate, se constată că instanța de apel, în pofida acestui fapt, a dispus anularea sentințelor atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel, reținând incidența dispozițiilor art. 480 alin. (3) C. proc. civ. și poziția exprimată de apelantă.

În considerentele deciziei atacate, instanța de prim control judiciar a reținut necercetarea în fond a cauzei de către prima instanță porrnind de la afirmata neanalizare a apărărilor formulate de pârâtă în cuprinsul întâmpinării, drept temei pentru anularea sentinței atacate, dar a realizat totodată și o evocare și interpretare a normelor de drept incidente, în ciuda faptului că a apreciat justificată trimirea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond. Or, se constată că prima instanță a analizat în fond pretențiile deduse judecății și a pronunțat o soluție asupra acestora, invocând și o serie de considerente de fapt și de drept cu privire la temeicia acestora.

Faptul că apelanta - pârâtă nu este de acord cu soluția și motivarea acesteia nu constituie motiv de anulare a sentinței, iar analiza unor eventuale aspecte omise în analiza primei instanțe poate fi complinită cu prilejul judecății apelului, ce reprezintă deopotrivă o judecată în fond a cauzei. Acest aspect a fost avut în vedere în cuprinsul reglementării actuale a căii de atac a apelului cu prilejul limitării cazurilor în care se poate dispune soluția de anulare a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, urmărindu-se asigurarea judecății cu celeritate a cauzei și înlăturarea situațiilor de natură a genera întârzieri nejustificate în cursul procesului.

Prin urmare, este evident că instanța de apel a încălcat dispozițiile imperative prevăzute de art. 480 alin. (3) C. proc. civ., încălcare care se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.. Recurenta a invocat neregularitatea de ordin procedural ce vizează prevederile art. 480 alin. (3) C. proc. civ. și care pot conduce la nulitatea actului, întrucât în mod greșit s-a apreciat incidența acestor prevederi legale. Astfel, deși nu se afla în situația premisă a aplicării soluției de anulare a sentinței, instanța de apel a ponunțat decizia atacată cu nerespectarea dispoziției procedurale incidente, aspect sancționat cu nulitatea actului de procedură.

În ceea ce privește critica recurentei, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. referitoare la îndeplinirea condițiilor pentru atragerea răspunderii fideiusorului B., care s-a obligat față de A. S.R.L. să execute obligația debitorului C. S.R.L. dacă acesta din urmă nu o execută, Înalta Curte apreciază că aceste critici vor fi avute în vedere de către instanța de trimitere.

Referitor la critica recurentei privind încheierea de îndreptare a erorii materiale, din 29 martie 2022, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care vizează nerespectarea dispozițiilor art. 444 C. proc. civ. privind îndreptarea hotărârii, Înalta Curte apreciază, de asemenea, că aceste critici vor fi avute în vedere de instanța de trimitere, în condițiile în care încheierea atacată vizează decizia nr. 86/2022, care potrivit soluției din dispozitiv este casată, iar în raport cu prevederile art. 500 alin. (1) C. proc. civ. privind efectele casării, hotărârea casată nu are nicio putere.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 alin. (2) și 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 86 din 9 martie 2022 și a încheierii din 29 martie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât B. și intimata-intervenientă în numele altei persoane C. S.R.L. prin administrator judiciar D..

Casează decizia atacată.

Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2022.