Decizia nr. 415/2024 — ÎCCJ, Secția I civilă

Hotărârile pronunțate în cauză în primul ciclu procesual. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sfântu Gheorghe, la data de 26.01.2015, sub numărul de dosar x/2015, astfel cum a fost completată și precizată, reclamanții A., B. și C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Centrul de Cultură Arcuș și Ministerul Culturii și Identității Naționale, obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 5500 de RON lunar, începând cu data de 23.01.2012 și până la predarea efectivă a imobilului, dată precizată ulterior ca fiind 17.09.2015, în total 198.000 de RON, cu titlu de daune-interese compensatorii pentru lipsa de folosință a imobilului clădire situat în Comuna Arcuș, județul Covasna, înscris în C.F. nr. x Arcuș cu nr. top x, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 597 din 31.03.2016, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Judecătoria Sfântu Gheorghe a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâții Centrul de Cultură Arcuș și Ministerul Culturii. A luat act că pârâtul va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată. Prin sentința civilă nr. 36/Fcc din 20.06.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Brașov a admis cererea petentului Centrul de Cultură Arcuș privind strămutarea judecării procesului civil și a dispus strămutarea judecării acestei cauze, de la Tribunalul Covasna, la Tribunalul Brașov. Prin decizia civilă nr. 305/Ap din 06.03.2019, pronunțată în dosarul civil nr. x/2015, astfel cum a fost îndreptată prin decizia civilă nr. 1157/Ap/2019 din 17.0 7.2019, pronunțată în același dosar, Tribunalul Brașov, secția I civilă a respins excepția necompetenței materiale a judecătoriei cu privire la soluționarea cererii de chemare în judecată în primă instanță, invocată de intimatul-pârât Centrul de Cultură Arcuș. A admis apelul declarat de apelanții-reclamanți A., B. și C., în contradictoriu cu intimații-pârâți Centrul de Cultură Arcuș și Ministerul Culturii și Identității Naționale, împotriva sentinței civile nr. 597 din 31.03.2016, pronunțate de Judecătoria Sfântu Gheorghe în dosarul nr. x/2015. A admis apelul incident declarat de intimatul Centrul de Cultură Arcuș, în contradictoriu cu apelanții-reclamanți A., B. și C. și cu intimatul-pârât Ministerul Culturii și Identității Naționale, împotriva aceleiași sentințe civile și, în consecință, a anulat sentința civilă nr. 597/31.03.2016, pronunțată de Judecătoria Sfântu Gheorghe în dosarul nr. x/2015 și a trimis cauza, spre rejudecare, primei instanțe - Judecătoria Brașov. Prin decizia civilă nr. 787/R din 23.10.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a respins recursul declarat de pârâtul Centrul de Cultură Arcuș, împotriva deciziei civile nr. 305/Ap din 06.03.2019, pronunțate de Tribunalul Brașov, pe care a păstrat-o.

Hotărârea pronunțată de Judecătoria Brașov. Prin sentința civilă nr. 6291 din 05.07.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Judecătoria Brașov a admis acțiunea civilă formulată, completată și precizată de reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâții Centrul de Cultură Arcuș și Ministerul Culturii și, în consecință: A obligat în solidar pârâții să le plătească reclamanților suma de 195.802,05 RON, cu titlu de despăgubiri reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a construcțiilor castel, capelă și grajd, aferentă perioadei 23.01.2012-17.09.2015, conform expertizei tehnice întocmite de expert D., la data de 17.02.2017 și completate cu răspunsul la obiecțiuni din data de 25. 09.2017. A respins restul pretențiilor. A obligat în solidar pârâții să le plătească reclamanților suma de 27366,56 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Hotărârea pronunțată de Tribunalul Brașov: Prin decizia civilă nr. 902/AP din 05.07.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Brașov, secția I civilă a respins apelul declarat de apelanții-reclamanți A., B. și C., precum și apelul declarat de apelanții-pârâți Centrul de Cultură Arcuș și Ministerul Culturii, împotriva sentinței civile nr. 6291 din 05.07.2021, pronunțate de Judecătoria Brașov, în dosarul nr. x/2015, având ca obiect "pretenții", pe care a păstrat-o.

Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă: Prin decizia civilă nr. 293R din 10 iulie 2023 pronunțată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a respins recursurile declarate de recurenții B., A., C. și Centrul de Cultură Arcuș împotriva deciziei civile nr. 902/AP/5 iulie 2022 pronunțate de Tribunalul Brașov, secția I civilă, în dosar nr. x/2015. A admis recursul declarat de recurentul Ministerul Culturii împotriva deciziei civile nr. 902/AP/5 iulie 2022 pronunțate de Tribunalul Brașov, secția I civilă, în dosar nr. x/2015, pe care a casat-o în parte și, rejudecând, a admis apelul formulat de apelantul Ministerul Culturii împotriva sentinței civile nr. 6291/5 iulie 2021 pronunțate de Judecătoria Brașov, pe care a schimbat-o în parte în sensul că: a respins acțiunea formulată de reclamanții B., A., C. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Culturii; a păstrat celelalte dispoziții ale deciziei atacate.

Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva deciziei civile nr. 293R din 10 iulie 2023 a Curții de Apel Brașov — secția Civilă, a declarat recurs pârâtul Centrul de Cultură Arcuș. Dosarul a fost înregistrat pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 01 septembrie 2023 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fișa Ecris (aflată la dosarul de recurs). Prin rezoluția din data de 19 septembrie 2023, s-a dispus ca, după efectuarea procedurilor de comunicare prevăzute de art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., să se procedeze la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, potrivit art. 493 C. proc. civ. Intimații-reclamanți au depus întâmpinare prin care au invocat inadmisibilitatea recursului. Prin concluziile raportului întocmit în cauză, s-a reținut că prezenta cale de atac este formulată împotriva unei hotărâri definitive care nu este supusă recursului. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Având a se pronunța cu prioritate asupra excepției inadmisibilității, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil, pentru următoarele considerente: Prevederile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. stipulează: "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din același cod, sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii. Coroborând dispozițiile legale mai sus citate, rezultă că hotărârile judecătorești pronunțate în recurs sunt definitive și nu sunt supuse căii de atac a recursului. În speță, decizia civilă nr. 293R din 10 iulie 2023 a Curții de Apel Brașov – secția civilă, atacată prin prezenta cale de atac, a fost pronunțată de curtea de apel în soluționarea recursurilor declarate de recurenții B., A., C., Centrul de Cultură Arcuș și Ministerul Culturii împotriva deciziei civile nr. 902/AP/5 iulie 2022 pronunțate de Tribunalul Brașov, secția I civilă, în dosar nr. x/2015. În raport de dispozițiile legale menționate, această decizie este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a fi atacată pe calea unui alt recurs. Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia. Drept urmare, cum în speță recursul este exercitat împotriva unei decizii definitive, pronunțate în recurs, prezenta cale de atac reprezintă un mijloc procesual nepermis de lege, ea fiind astfel inadmisibilă. În consecință, pentru argumentele anterior arătate, în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul exercitat în cauză. Raportat la soluția ce urmează a fi pronunțată și văzând dispozițiile art. 499 C. proc. civ. teza finală, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat pe fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată că nu se mai impune analiza criticilor formulate prin cererea de recurs.