ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 345/2024

Ședința publică din data de 8 februarie 2024

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. la plata sumei de 26.120 RON, cu titlu de împrumut, și a sumei de 90.000 dolari, cu titlu de plată nedatorată.

Prin sentința civilă nr. 1013 din 15 iulie 2022, Tribunalul Tulcea a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentințe civile, reclamantul a formulat recurs, care a fost calificat apel la termenul de judecată din 17 ianuarie 2023.

Prin decizia civilă nr. 123C din 16 mai 2023, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a anulat apelul și a respins, ca nefondată, cererea intimatei-pârâte de obligare a apelantului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei decizii civile, la 16 iunie 2023, reclamantul a declarat recurs, prin care a prezentat pe larg istoricul cauzei și situația de fapt ce a generat litigiul, fără a aduce critici deciziei recurate și fără a invoca motive de casare dintre cele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.

În ședința publică din 8 februarie 2024, Înalta Curte a invocat excepția nulității recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cu prioritate excepția nulității recursului, în conformitate cu art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte o va admite și va anula recursul, pentru următoarele considerente de drept:

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 483 alin. (3) și ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformității sale cu regulile de drept material și/sau procesual aplicabile, astfel că părțile nu au posibilitatea de a o critica pentru motive de netemeinicie. Cu alte cuvinte, în recurs se exercită strict un control de legalitate al hotărârii, prin raportare la motivele de casare prevăzute, în mod expres și limitativ, la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanței de recurs reanalizarea mijloacelor de probă administrate sau reevaluarea situației de fapt.

Scopul recursului transcede, așadar, interesului particular și constă în asigurarea unui cadru juridic coerent și unitar, printr-o interpretare și aplicare uniformă a legii materiale și/sau procesuale, în timp ce interpretarea mijloacelor de probă este de resortul convingerii judecătorului de fond, care administrează probele și le poate aprecia (în primă instanță) sau, după caz, reaprecia și completa (în apel). În acest context, nu se poate pretinde instanței de recurs cenzurarea aprecierii probatoriului, transformând-o într-o a treia instanță de fond, în mod vădit contrar rolului și funcțiilor căii extraordinare de atac a recursului.

Prin urmare, motivarea recursului presupune invocarea și argumentarea unor critici de nelegalitate care, pe de o parte, trebuie să privească soluția pronunțată de instanța de apel, iar, pe de altă parte, trebuie să se circumscrie motivelor prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.

În cauză, se constată că memoriul de recurs nu respectă aceste exigențe legale, întrucât recurentul-reclamant nu aduce nicio critică soluției pronunțate de către instanța de apel, ci doar prezintă istoricul cauzei și situația de fapt ce a determinat, în opinia sa, promovarea acestui litigiu.

Astfel, prin decizia civilă recurată, a fost anulat apelul, reținându-se că, deși în dispozitivul sentinței apelate s-a menționat instanța la care trebuie depusă cererea de apel, și anume Tribunalul Tulcea, totuși reclamantul a depus-o direct la Curtea de Apel Constanța, context în care devine incidentă sancțiunea nulității, prevăzută expres la art. 471 alin. (1) teza finală din C. proc. civ.

Or, recurentul-reclamant nu a formulat nicio critică care să privească soluția de anulare a apelului și/sau raționamentul logico-juridic care a stat la baza pronunțării acesteia, memoriul de recurs conținând doar prezentarea unor aspecte de fapt, care sunt străine de soluția și de considerentele instanței de apel. O atare atitudine procesuală ignoră faptul că, prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului, partea interesată nu poate invoca orice fel de nemulțumiri, ci doar pe acelea care îmbracă forma unor aspecte de nelegalitate, în conformitate cu prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.

Față de aceste considerente, în baza art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității, invocată din oficiu la termenul din 8 februarie 2024, și va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată din oficiu.

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 123C din 16 mai 2023 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 februarie 2024.