ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 356/2024

Ședința publică din data de 8 februarie 2024

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți la 14 februarie 2022, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtei B. la plata sumei de 500.000 RON, cu titlu de daune morale, la încetarea afirmațiilor denigratoare și la publicarea hotărârii de condamnare în presa locală.

Prin sentința civilă nr. 28 din 24 mai 2022, Tribunalul Mehedinți a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 20.000 RON, cu titlu de daune morale, a respins în rest acțiunea și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 5.070 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe civile, a formulat apel pârâta.

Prin decizia civilă nr. 43 din 1 februarie 2023, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a admis apelul și a schimbat în parte sentința, în sensul că a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 10.000 RON, cu titlu de daune morale, a menținut restul sentinței, a obligat intimata-reclamantă la plata către apelanta-pârâtă a sumei de 3.050 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii civile, la 15 martie 2023, a declarat recurs pârâta, indicând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ. și susținând că instanța de apel nu i-a analizat toate apărările și a interpretat greșit normele care reglementează răspunderea civilă delictuală, respectiv dispozițiile art. 1349, art. 1357, art. 1391 din C. civ., raportate la cele ale art. 8 și art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

La 27 iulie 2023, intimata-reclamantă a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, pentru neîncadrarea criticilor în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de către intimata-reclamantă prin întâmpinare, Înalta Curte o va admite și va anula recursul, pentru următoarele considerente de drept:

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 483 alin. (3) și ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformității sale cu regulile de drept material și/sau procesual aplicabile, astfel că părțile nu au posibilitatea de a o critica pentru motive de netemeinicie. Cu alte cuvinte, în recurs se exercită strict un control de legalitate al hotărârii, prin raportare la motivele de casare prevăzute, în mod expres și limitativ, la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanței de recurs reanalizarea mijloacelor de probă administrate sau reevaluarea situației de fapt.

Ca atare, faptele sunt stabilite, în mod suveran, de instanțele de fond, în timp ce instanța de recurs judecă hotărârea, iar nu procesul, în sensul că verifică modalitatea în care au fost aplicate, de către instanța de apel, normele de drept procesual și/sau de drept material situației de fapt deja stabilite.

Scopul recursului transcede interesului particular și constă în asigurarea unui cadru juridic coerent și unitar, printr-o interpretare și aplicare uniformă a legii materiale și/sau procesuale, în timp ce interpretarea mijloacelor de probă este de resortul convingerii judecătorului de fond, care administrează probele și le poate aprecia (în primă instanță) sau, după caz, reaprecia și completa (în apel).

În acest context, nu se poate pretinde instanței de recurs cenzurarea aprecierii probatoriului, transformând-o într-o a treia instanță de fond, în mod vădit contrar rolului și funcțiilor căii extraordinare de atac a recursului.

În cauză, deși în memoriul de recurs s-au indicat motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., se constată, totuși, că acestea a fost invocate doar în mod formal, astfel cum corect a învederat intimata-reclamantă prin întâmpinare, din moment ce recurenta-pârâtă nu a dezvoltat argumente prin care să demonstreze că decizia civilă recurată nu ar fi motivată corespunzător sau că ar fi pronunțată în urma interpretării și/sau aplicării greșite a prevederilor art. 1349 și urm. din C. civ. și ale art. 8 și art. 10 din C.E.D.O.

Dimpotrivă, argumentele invocate prin memoriul de recurs privesc exclusiv temeinicia deciziei recurate, iar nu nelegalitatea sa, din moment ce recurenta-pârâtă susține că instanța de apel ar fi interpretat în mod greșit mijloacele de probă administrate în cauză. Mai mult, recurenta-pârâtă a procedat la reiterarea criticilor invocate prin cererea de apel și a apărărilor formulate în primă instanță, fără a dezvolta critici concrete de nelegalitate, respectiv fără a prezenta argumente pentru care consideră că decizia nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau care sunt motivele contradictorii sau străine de natura cauzei, precum și argumente pentru care consideră că instanța de apel a interpretat sau a aplicat în mod greșit normele de drept material incidente în cauză.

Deși recurenta-pârâtă se raportează la anumite texte din C. civ. sau din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, totuși nu expune argumente punctuale de nelegalitate, ci le formulează generic și în mod formal, urmărind, în realitate, schimbarea situației de fapt stabilite definitiv de către instanța de apel. În acest sens, recurenta-pârâtă, reinterpretând materialul probatoriu administrat, susține că nu sunt îndeplinite condițiile necesare pentru angajarea răspunderii sale civile delictuale, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția, fiind evident că toate aceste argumente aduc în discuție temeinicia deciziei recurate, iar nu legalitatea sa.

Indicarea formală a motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ. nu poate avea nicio relevanță, în condițiile în care recurenta-pârâtă invocă doar critici prin care urmărește, în realitate, ca instanța de recurs să reanalizeze mijloacele de probă administrate și să reevalueze situația de fapt stabilită de către instanța de apel.

Din moment ce niciuna dintre criticile invocate de recurenta-pârâtă nu poate fi încadrată în vreunul dintre motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nul, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum în mod corect a susținut intimata-reclamantă prin întâmpinare.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., va admite excepția nulității, invocată de către intimata-reclamantă prin întâmpinare, și va anula recursul.

Totodată, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 451-453 din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-pârâtă, fiind partea care a pierdut procesul, să plătească intimatei-reclamante suma de 3.800 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, sub forma onorariului de avocat, dovedite a fi efectuate în recurs prin documentele justificative depuse la dosar, reținând, totodată, caracterul real, necesar și rezonabil al acestor cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată de către intimata-reclamantă.

Anulează recursul declarat de pârâta B. împotriva deciziei civile nr. 43 din 1 februarie 2023 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 3.800 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-reclamantă A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 februarie 2024.