ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 336/2024

Ședința publică din data de 8 februarie 2024

Deliberând asupra contestațiilor în anulare, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1681 din 28 septembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 24 aprilie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2023.

Împotriva acestei decizii civile, la 15 decembrie 2023, A. și B. au formulat contestații în anulare, prin care au susținut că instanța de recurs nu a soluționat unul dintre recursurile cu care a fost învestită. Au mai învederat că există o lacună legislativă cu privire la procedura de sesizare și soluționare a plângerilor formulate de victimele vătămate grav de către Statul Român, încălcându-se, astfel, drepturile și libertățile fundamentale ale omului.

În drept, contestatorii au indicat dispozițiile art. 317-318 din C. proc. civ. de la 1865, Constituția României și dreptul internațional public.

În ședința publică din 8 februarie 2024, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția inadmisibilității contestațiilor în anulare.

Având a soluționa prioritar excepția inadmisibilității, conform dispozițiilor art. 137 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte va respinge ambele contestații în anulare ca inadmisibile, pentru următoarele considerente:

Contestația în anulare reprezintă o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru motivele prevăzute, în mod expres și limitativ, la art. 317 (contestația în anulare de drept comun) și la art. 318 (contestația în anulare specială) din C. proc. civ. de la 1865. Potrivit art. 317 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865: "Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; 2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență". De asemenea, conform art. 318 alin. (1) din același Cod: "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".

În prezenta cauză, deși contestatorii au invocat formal dispozițiile art. 317-318 din C. proc. civ. de la 1865, se constată că argumentele învederate nu se încadrează în niciunul dintre motivele prevăzute de textele de lege precitate, ceea ce conduce la respingerea ambelor contestații în anulare, ca inadmisibile.

Astfel, contestatorii au susținut, sub un prim aspect, că instanța de recurs nu a soluționat unul dintre recursurile cu care a fost învestită. Or, o atare împrejurare nu reprezintă motiv de contestație în anulare, prevederile art. 318 alin. (1) teza finală din C. proc. civ. de la 1865 reglementând ipoteza în care "instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare". Ca atare, este deschisă calea extraordinară a contestației în anulare doar atunci când instanța de recurs a omis, din greșeală, să cerceteze vreunul dintre motivele de recurs, nu și în ipoteza învederată de către contestatori, și anume că instanța de recurs ar fi omis să soluționeze unul dintre recursurile cu care a fost învestită.

Este de menționat că motivele contestației în anulare, inclusiv cel prevăzut la art. 318 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ. de la 1865, sunt de strictă interpretare și aplicare, neputând fi extinse și alte ipoteze nereglementate de lege.

În al doilea rând, contestatorii au învederat că există, în mod intenționat, o lacună legislativă cu privire la procedura de sesizare și soluționare a plângerilor victimelor vătămate grav de către Statul Român, încălcându-se, astfel, drepturile și libertățile fundamentale ale omului. În mod evident, o astfel de susținere nu poate fi încadrată în niciunul dintre motivele contestației în anulare, astfel cum sunt acestea reglementate la art. 317-318 din C. proc. civ. de la 1865.

Dat fiind că ambele contestații sunt formulate împotriva unei decizii prin care s-a soluționat un recurs (în sensul anulării sale, ca netimbrat), este de precizat că, pe calea acestei căi extraordinare de atac, nu se poate verifica raționamentul logico-juridic al instanței de recurs, întrucât, prin intermediul contestației în anulare, nu se realizează un control judiciar al hotărârii contestate, ci se urmăresc anularea ei și procedarea la o nouă judecată, în considerarea neregularităților stabilite de legiuitor.

Față de aceste considerente, constatând că aspectele invocate de contestatori nu se încadrează în motivele prevăzute, în mod expres și limitativ, de art. 317-318 din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibile, ambele contestații în anulare formulate împotriva deciziei civile nr. 1681 din 28 septembrie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, contestațiile în anulare formulate de contestatorii A. și B. împotriva deciziei civile nr. 1681 din 28 septembrie 2023, pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2023.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 februarie 2024.