ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 332/2024

Ședința publică din data de 7 februarie 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Lipova în data de 05.04.2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., să se constate că este tatăl minorului C., să se dispună înscrierea în registrele de stare civilă și în certificatul de naștere al minorului la rubrica "tatăl", a numelui și prenumelui reclamantului A., să se încuviințeze ca minorul să poarte numele tatălui, acela de "A.", să se dispună efectuarea cuvenitelor mențiuni și modificări în actul de naștere al minorului de către Serviciul de stare civilă din cadrul Primăriei municipiului Arad, după rămânerea definitivă a sentinței, să se dispună a exercitarea autorității părintești asupra minorului C., să se realizeze în comun, de către ambii părinți, stabilirea locuinței minorului C., la domiciliul reclamantului, precum și obligarea pârâtei să contribuie la cheltuielile de creștere, învățătură, educare și pregătire profesională a minorului, prin plata pensiei de întreținere în cuantum de 1/4 din venitul net al acesteia.

În drept, au fost invocate prevederile art. 408 - art. 440, art. 496, art. 499, art. 503, art. 505, art. 525 și art. 529 C. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința nr. 433/14.09.2023, Judecătoria Lipova a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

A reținut instanța că, deși, în speță, potrivit prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112 din același cod, mai este competentă și instanța domiciliului reclamantului în cererile privitoare la stabilirea filiației, totuși, din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 126 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că în litigiile privind drepturi de care părțile nu pot să dispună, competența aparține unei anumite instanțe, fără posibilitatea pentru părți de a stabili o altă instanță.

Drept urmare, a mai reținut și că acestei categorii de litigii i se circumscriu și procesele privitoare la persoane, inclusiv acțiunile privind filiația, motiv pentru care reclamantul nu are posibilitatea de a opta pentru sesizarea oricărei instanțe, putând sesiza numai instanța competentă.

Concluzionând, având în vedere că legea instituie competența exclusivă a instanței de la domiciliul pârâtului, a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Prin sentința nr. 5578/07.12.2023, Judecătoria Oradea a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Lipova, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că aplicabile, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a unei acțiuni în stabilirea paternității, sunt fie prevederile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., ca normă generală, fie dispozițiile art. 113 alin. (1) C. proc. civ., care instituie o competență teritorială alternativă celei prevăzute de norma generală.

Fiind vorba despre o acțiune referitoare la starea civilă, în cauză sunt deduse judecății drepturi de care părțile nu pot dispune, astfel că, în acord cu art. 126 C. proc. civ., cele două instanțe arătate sunt singurele între care reclamantul poate alege.

Astfel, a reținut că din moment ce reclamantul domiciliază în Lipova, jud. Arad, care se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Lipova, această din urmă instanță a fost în mod corect sesizată pentru soluționarea cauzei, având în vedere că partea a înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lipova, pentru considerentele expuse în continuare.

Desesizarea celor două instanțe aflate în conflict a fost determinată de interpretarea diferită a normelor procedurale în materia competenței teritoriale în litigiile având ca obiect stabilirea paternității.

Astfel, deși ambele instanțe aflate în conflict au reținut în mod judicios incidența prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 1 Cod procedură, Judecătoria Lipova a reținut că reclamantul nu are posibilitatea de a opta pentru sesizarea oricărei instanțe, din moment ce se pun în discuție drepturi asupra cărora nu se poate dispune, ci doar instanța de la domiciliul pârâtului, în timp ce Judecătoria Oradea a reținut că cea dintâi instanță, în a cărei circumscripție domiciliază reclamantul, a fost în mod corect sesizată de către acesta, în acord cu prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 Cod procedură.

Se constată că, în speță, pentru soluționarea cererii cu care a fost învestită instanța de judecată, stabilirea paternității, a fost instituită o competență teritorială alternativă, în termenii art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pe lângă instanța de la domiciliul pârâtului, prevăzută de art. 107 C. proc. civ., putând fi învestită și instanța de la domiciliul reclamantului.

Totodată, deși dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. consacră un drept de opțiune al reclamantului în materia stabilirii filiației, aceste norme rămân imperative, întrucât cererile se adresează, în mod imperativ, exclusiv uneia din cele două instanțe determinate de legiuitor, cea de la domiciliul pârâtului (art. 107) sau cea de la domiciliul reclamantului, prevăzută alternativ.

Deci, aceste prevederi legale consacră o competență teritorială exclusivă, fundamentată pe principiul protecției reclamantului, căruia îi este recunoscut un drept de opțiune, întrucât numai reclamantul poate aprecia care așezare în teritoriu a instanței servește cel mai bine protejării drepturilor și intereselor sale legitime.

O asemenea concluzie se întemeiază pe dispozițiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă.

Reiese, din aceste dispoziții legale, că părțile pot deroga de la normele de competență teritorială doar în pricinile privitoare la bunuri și la alte drepturi de care pot dispune, ceea ce înseamnă că doar în asemenea situații normele de competență teritorială sunt de ordine privată.

Per a contrario, în celelalte cereri normele de competență teritorială sunt de ordine publică, deci imperative.

Rezultă, așadar, că, în cererile privitoare la stabilirea filiației, reclamantul are un drept de opțiune între judecătoria în a cărei circumscripție își are el domiciliul și cea în a cărei circumscripție se află domiciliul pârâtului.

Prin urmare, întrucât reclamantul și-a manifestat dreptul de opțiune reglementat de lege, în sensul de a învesti instanța de la domiciliul său, în speță Judecătoria Lipova, în acord cu dispozițiile legale anterior menționate, competența de soluționare a pricinii aparține acestei instanțe.

Astfel, odată aleasă competența de soluționare a cauzei de către reclamant, conform prevederilor art. 116 C. proc. civ., aceasta dobândește caracter definitiv, nemaifiind posibilă declinarea competenței de soluționare a pricinii în favoarea instanței competente alternativ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lipova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lipova.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 februarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.