ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2218/2023

HOTĂRÂRE

16.11.2023

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2218/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată în data de 27 aprilie 2022 pe rolul Judecătoriei Alexandria, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. și C., desfacerea căsătoriei încheiată în data de 22 iulie 2017, conform certificatului de căsătorie nr. 1352 emis de Primăria Timișoara, în conformitate cu art. 373 lit. c) C. civ. exercitarea autorității părintești de către ambii părinți fată de minorul D., stabilirea domiciliului minorului D. la locuinta reclamantei din comuna Țigănești; stabilirea unei pensii de întreținere lunare pentru minorul D. pe care să o plătească pârâtul; revenirea reclamantei la numele purtat anterior căsătoriei, acela de E.; stabilirea paternității, în sensul ca pârâtul C. este tatăl minorului F., să se dispună în registrul de executări civile și în certificatul de naștere al minorului F. să fie înscris numele pârâtului C. la rubrica "numele tatălui"; exercitarea autorității părintești asupra minorului F., atât de către reclamantă, cât si de pârâtul C., stabilirea domiciliului minorului F. la mamă și obligarea pârâtului C. la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului F..

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 373 lit. c), art. 397, art. 400, art. 402, art. 529 și art. 530 C. civ.

La data de 13 octombrie 2022, reclamanta A. a formulat cerere modificatoare, prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C., să se constate că acesta este tatăl minorului G., urmând a fi efectuate cuvenitele mențiuni în actele de stare civilă ale minorului, iar ca urmare a acestei constatări, autoritatea părintească asupra acestui minor să se exercite în comun, de către părinți, locuința minorului să se stabilească la reclamantă, iar pârâtul C. să achite o pensie de întreținere în favoarea minorului G..

În drept, a invocat art. 204 C. proc. civ.

Judecătoria Alexandria, prin sentința civilă nr. 43 din 11 ianuarie 2023, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Pentru a hotărî astfel, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., și a stabilit competența de soluționare a cauzei în raport cu ultima locuință comună a soților, despre care a reținut că s-ar afla în Timișoara, unde locuiește, în prezent, și pârâtul.

Învestită prin declinare, Judecătoria Timișoara, secția a II-a civilă, prin sentința civilă nr. 1303 din 07 septembrie 2023, a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive, invocată de către reclamanta A., a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Alexandria, a constatat ivit conflictul negativ de competență și, suspendând din oficiu judecata cauzei, a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța soluția de declinare a competenței, Judecătoria Timișoara a reținut că ultima locuință comună a soților a fost în Spania, astfel cum reiese din recunoașterile ambelor părți, precum și că niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția Judecătoriei Timișoara, unde soții au locuit pentru scurt timp, imediat după încheierea căsătoriei.

A mai reținut instanța că, în vederea stabilirii competenței teritoriale, se are în vedere domiciliul, în sensul de locuință efectivă, iar nu de domiciliu legal, de la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, orice schimbare ulterioară a domiciliului fiind irelevantă.

Astfel, a constatat că, la data sesizării instanței, pârâtul B. locuia efectiv în Spania, nefiind făcută dovada că acesta ar fi locuit în circumscripția teritorială a Judecătoriei Timișoara anterior datei de 27 aprilie 2022.

În acest context, instanța a apreciat că devine incidentă ipoteza subsidiară prevăzută de art. 915 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., respectiv cea potrivit căreia, atunci când niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, iar locuința pârâtului se află în străinătate, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul.

Sub acest aspect, a constatat instanța că din cartea de identitate a reclamantei reiese că aceasta figurează cu domiciliul legal în județul Teleorman încă din data de 15 februarie 2022, anterior înregistrării cererii de divorț, și până la data de 03 august 2031, iar pârâtul-reclamant nu a produs probe din care să reiasă că reclamanta-pârâtă nu a locuit faptic la această adresă din data de 15 februarie 2022.

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin prezentul demers judiciar instanța de judecată a fost învestită a se pronunța asupra unei cereri de divorț și a cererilor accesorii acesteia, instanțele aflate în conflict făcând aplicarea fie a tezei I, fie a tezei a II-a din dispozițiile art. 915 C. proc. civ., acestea apreciind diferit în legătură cu ultimul domiciliu comun al soților și cu privire la locuința pârâtului.

Astfel, potrivit art. 915 C. proc. civ., "(1) Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul.".

Competența prevăzută de art. 915 C. proc. civ. nu are un caracter facultativ, ci absolut, reclamanta neavând un drept de opțiune între instanțele menționate de textul legal, fiind obligată să depună cererea de divorț la instanța competentă în funcție de ordinea prevăzută de text.

Așadar, în materie de divorț, competența teritorială aparține instanței în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ două condiții, respectiv cei doi soți să fi avut o locuință comună și cel puțin unul dintre soți să mai locuiască în circumscripția respectivei instanțe.

Noțiunea "domiciliu comun" conținută de art. 915 alin. (1) C. proc. civ. semnifică ultima locuință în care soții au conviețuit în mod efectiv și unde s-a desfășurat viața lor de familie, relevanță având, la stabilirea competenței teritoriale, locuința în fapt, iar nu cea menționată în cărțile lor de identitate.

În speță, se constată că, atât din cuprinsul cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta A., cât și din cuprinsul întâmpinării și cererii reconvenționale depuse de pârâtul B. reiese că părțile au locuit împreună în Spania, iar nu în România, reclamanta părăsind domiciliul conjugal în anul 2019.

În acest context factual, se exclude incidența în speță a primei teze prevăzute în art. 915 alin. (1) C. proc. civ.

În speță, astfel cum reiese din verificările efectuate de Judecătoria Timișoara cu privire la domiciliul pârâtului, respectiv adresa din 05 iulie 2023 emisă de Direcția Județeană de Evidență a Persoanelor Teleorman, pârâtul figura cu domiciliul în Spania în perioada 12 februarie 2021 - 09 noiembrie 2022.

Mai mult, la pagina 5, penultimul paragraf, din întâmpinarea și cererea reconvențională formulată de pârâtul B. în dosarul nr. x/2022, formulată în data de 15 mai 2022, acesta susține că "în momentul de față lucrez în Spania…".

De asemenea, potrivit susținerilor reclamantei, necontestate de pârât, pârâtul a revenit în țară în luna mai a anului 2022, ulterior introducerii cererii de divorț pe rolul instanței, în data de 27 aprilie 2022. Orice dovadă privind prezența în țară a pârâtului ulterior acestui moment este lipsită de relevanță din perspectiva stabilirii competenței de soluționare a cererii cu a cărei soluționare a fost învestită instanța.

Cât privește situația reclamantei, din cuprinsul cărții de identitate a acesteia, aflată la dosarul Judecătoriei Timișoara, reiese că aceasta locuia la data introducerii cererii de divorț, în comuna Țigănești, sat Țigănești, str. 24 ianuarie nr. 75, județul Teleorman, aspect ce nu a fost infirmat de către niciuna dintre părți.

În aceste condiții, cum la data demarării litigiului, respectiv 27 aprilie 2022, reclamanta locuia în comuna Țigănești, județul Teleorman, iar pârâtul locuia efectiv în Spania, în cauză, este incidentă ipoteza prevăzută de art. 915 alin. (1) ultima teză C. proc. civ., care are în vedere împrejurarea că, atunci când pârâtul nu are locuința în țară, iar instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamanta.

Or, în cauză, reclamanta are domiciliul în comuna Țigănești, județ Teleorman, localitate care se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Alexandria, instanță competentă să soluționeze cererea de divorț dedusă judecății.

Cât privește cererile accesorii, având ca obiect exercitarea autorității părintești, stabilire domiciliu minor, pensie de întreținere, în conformitate cu prevederile art. 919 raportat la art. 123 C. proc. civ., acestea urmează a se judeca de instanța competentă pentru cererea principală, care este, așa cum s-a arătat anterior, Judecătoria Alexandria.

Referitor la cererile de stabilire a paternității în privința minorilor F. și G., în condițiile în care Judecătoria Alexandria nu procedat la verificarea competenței sale și în raport cu aceste cereri principale, ce atrăgeau o competență diferită în raport cu cererea de divorț, și nu a dispus disjungerea acestora, Înalta Curte constată că, această instanță, în mod implicit, a rămas competentă teritorial să le soluționeze.