ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 331/2024

HOTĂRÂRE

07.02.2024

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 331/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 7 februarie 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, secția civilă în data de 06.10.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. a solicitat instanței ca, pe calea procedurii ordonanței președințiale, în contradictoriu cu pârâtul B., să se stabilească locuința minorilor B. Jr. și C. la domiciliul mamei, din Iași, și să fie suplinit acordul tatălui pentru înscrierea minorilor la unități de învățământ din municipiul Iași.

În drept, au fost invocate prevederile art. 996 C. proc. civ. și cele ale art. 2 alin. (1) din Legea nr. 272/2004.

Pârâtul a formulat atât întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii formulate de reclamantă, cât și cerere reconvențională, apreciind că se impune încredințarea provizorie către pârât, spre creștere și educare, a celor doi minori, stabilirea provizorie a locuinței copiilor la tată, în Târgoviște, obligarea reclamantei să aducă minorii la locuința acestora din Târgoviște și stabilirea, în favoarea pârâtului, a unui program de vizitare a copiilor.

În drept, au fost invocate prevederile art. 148 - art. 151, art. 192, art. 194 - art. 195, art. 205 - art. 209, respectiv art. 997 - art. 1002 C. proc. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința nr. 9764/2023 din 25 octombrie 2023, Judecătoria Iași, secția civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște.

A reținut instanța că, în speță, sunt incidente prevederile art. 998 C. proc. civ., potrivit cărora: "cererea de ordonanță președințială se introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului".

În raport cu aceste prevederi, Judecătoria Iași a constatat că pe rolul Judecătoriei Târgoviște a fost înregistrat, în data de 4 octombrie 2023 (anterior formulării prezentei cereri), dosarul nr. x/2023, având ca obiect stabilire domiciliu minor, dosar aflat în procedura de regularizare, astfel că aceleiași instanțe îi revine și competența de soluționare a cererii de ordonanță președințială.

A mai reținut instanța și că acțiunea mamei, de a se stabili, împreună cu cei doi minori, la Iași, fără acordul tatălui, nu poate avea drept efect schimbarea locuinței minorilor, cu consecința determinării, în mod arbitar, a instanței competente să soluționeze cauza.

Prin sentința nr. 3527 din 29 noiembrie 2023, Judecătoria Târgoviște a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Iași, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul, pentru soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că o cerere având ca obiect stabilirea locuinței minorului, precum cea din cauza de față, chiar formulată pe calea ordonanței președințiale, este o cerere privind ocrotirea persoanei fizice, dată de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie, care se soluționează de către instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, potrivit dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

Judecătoria Târgoviște a reținut și că părțile au locuit împreună cu minorii în Târgoviște, iar ulterior, începând cu data de 29.09.2023, reclamanta s-a mutat împreună cu minorii în Iași, astfel că la data sesizării instanței minorii aveau reședința în Iași, aspect necontestat în prezentul demers judiciar.

A mai reținut instanța și că relevant pentru stabilirea competenței, în acest caz, nu este domiciliul scriptic al minorilor (adresa de domiciliu înscrisă în evidențele administrative), ci locuința efectivă a acestora, care este în municipiul Iași, motiv pentru care a apreciat Judecătoria Iași ca fiind competentă teritorial să soluționeze cauza de față.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, pentru considerentele expuse în continuare.

Desesizarea celor două instanțe aflate în conflict a fost determinată de faptul că, deși ambele instanțe au reținut aplicabilitatea cazului de competență teritorială exclusivă reglementat de art. 114 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Iași a înțeles să confere prevalență dispozițiilor art. 998 C. proc. civ., sens în care s-a raportat la existența pe rolul Judecătoriei Târgoviște a dosarului nr. x/2023, ca litigiu de fond dedus judecății de către pârâtul-reclamant din prezenta cauză (având ca obiect stabilirea domiciliului celor doi minori), în timp ce Judecătoria Târgoviște s-a raportat la noțiunea de "domiciliu al persoanei ocrotite", stabilită de prevederile art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, Judecătoria Iași a reținut și că, pe rolul Judecătoriei Târgoviște, a fost înregistrat, în data de 4 octombrie 2023 (anterior formulării prezentei cereri), dosarul nr. x/2023 - aflat în procedura regularizării, astfel că, în raport cu dispozițiile art. 998 C. proc. civ., aceleiași instanțe îi revine și competența de soluționare a cererii de ordonanță președințială.

Totodată, Judecătoria Iași a apreciat că minorii nu aveau domiciliul sau reședința pe raza municipiul Iași la data sesizării instanței, întrucât se aflau la mamă fără acordul tatălui, astfel încât acțiunea acesteia, de a schimba locuința minorilor, nu poate avea ca efect stabilirea competenței în favoarea Judecătoriei Iași, cu atât mai mult cu cât locuința obișnuită a minorilor era în municipiul Târgoviște.

Pe de altă parte, Judecătoria Târgoviște a reținut, în motivarea soluției de declinare a competenței, faptul că, prin această noțiune, se înțelege adresa unde locuiesc în fapt cei doi minori, sens în care a constatat că aceștia locuiau în mod stabil, împreună cu mama lor, începând cu data de 29.09.2023, anterior formulării prezentei cereri de chemare în judecată (06.10.2023), în municipiul Iași.

Prin cererea formulată pe cale de ordonanță președințială, reclamanta-pârâtă A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul-reclamant B., să se stabilească, cu titlu provizoriu, locuința minorilor B. Jr. și C. la domiciliul mamei din municipiul Iași și să se dispună suplinirea consimțământului tatălui pentru înscrierea minorilor la unități de învățământ din municipiul Iași.

Situația juridică invocată prin acțiune derivă din raportul de filiație dintre minori și părinții săi, ceea ce determină incidența în speță a regulilor din materia autorității părintești, respectiv a ocrotirii minorului prin părinți.

În acest sens, instanțele în conflict au reținut în mod corect că sunt aplicabile dispozițiile art. 114 C. proc. civ. - normă specială ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Titlul IV din C. civ., intitulat "Autoritatea părintească", cuprinde dispoziții cu privire la exercitarea autorității părintești, locuința copilului și obligația de întreținere, dispoziții conform cărora instanța de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competența de soluționare a cererilor izvorând din neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești (art. 486), la stabilirea locuinței copilului (art. 496), la schimbarea locuinței copilului (art. 497) sau la exercitarea autorității părintești (art. 504 coroborat cu art. 396 alin. (1) C. civ.).

De asemenea, art. 505 C. civ. prevede, la alin. (1), că, în cazul copilului din afara căsătoriei, autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc, iar, la alin. (2), că, dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile, prin asemănare, dispozițiile privitoare la divorț.

Coroborând aceste dispoziții legale, reiese că o cerere având ca obiect stabilirea locuinței minorilor este o cerere privind ocrotirea persoanei fizice, dată de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie.

Aceasta se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, potrivit art. 114 C. proc. civ., care stipulează că "dacă legea nu prevede altfel cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenta instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită".

Aceste norme legale instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

În ce privește noțiunea "domiciliu sau reședință a persoanei ocrotite", ea este prevăzută de C. civ. pentru diferitele situații ce interesează obiectul cererilor adresate instanței de tutelă și de familie.

Pentru locuința copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reședința părinților săi, fie al amândurora, dacă minorul locuiește cu ambii (art. 496 alin. (1) C. civ.), fie al părintelui la care i s-a stabilit locuința prin acordul părinților sau, în lipsa acordului, de către instanța de tutelă și familie, prin hotărâre judecătorească.

Or, în acest sens, Înalta Curte constată că, prin sentința nr. 337/2024 din 18 ianuarie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Iași, secția civilă, învestită cu soluționarea cererilor de emitere a unei ordonanțe președințiale - stabilire domiciliu minori, formulate atât de către pârâtul din prezenta cauză, B., pe cale principală, cât și de către reclamanta din litigiul pendinte, A., pe cale reconvențională, a stabilit domiciliul minorilor B. Jr. și C. la mamă, l-a obligat pe pârâtul B. la plata unei pensii de întreținere în favoarea acestora și a suplinit acordul acestuia pentru înscrierea minorilor la Școala Gimnazială Elena Cuza, respectiv la Grădinița cu program prelungit nr. 14, ambele din municipiul Iași.

Prin decizia nr. 151/2024 din 2 februarie 2024, Tribunalul Iași, secția I civilă a respins, ca neîntemeiat, apelul formulat de pârâtul B. împotriva sentinței nr. 337/2024 din 18 ianuarie 2024 a Judecătoriei Iași, secția civilă.

Cum, prin hotărâre judecătorească definitivă (sentința nr. 337/2024 din 18 ianuarie 2024 a Judecătoriei Iași, secția civilă), domiciliul minorilor a fost stabilit la reclamantă, chiar dacă cu titlu provizoriu, în aplicarea prevederilor art. 114 C. proc. civ., anterior referite, Înalta Curte reține că Judecătoria Iași este competentă să soluționeze cererea de ordonanță președințială, obiect al prezentei pricini.

Împrejurarea că pe rolul Judecătoriei Târgoviște se află în continuare înregistrat dosarul nr. x/2023, având ca obiect stabilirea domiciliului minorilor pe calea dreptului comun (cu termen de judecată la 14 februarie 2024), nu este de natură să atragă incidența art. 998 C. proc. civ., câtă vreme nu a fost verificată, în respectiva cauză, până la data pronunțării prezentei decizii, competența în soluționarea fondului cauzei, pentru a fi atrasă, astfel, în sensul dispoziției procedurale menționate, competența în judecata cererii, cu același obiect, formulată pe cale de ordonanță președințială.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.