ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 920/2023

Ședința publică din data de 18 mai 2023

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, la data de 26 octombrie 2020, sub nr. x/2022, reclamanta A. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul B., să se dispună desfacerea căsătoriei înregistrate în registrul de stare civilă al Primăriei Comunei Miroslava, jud. Iași, sub nr. x/26.10.1996, din culpa exclusivă a pârâtului, păstrarea numelui dobândit prin căsătorie, exercitarea exclusivă a autorității părintești față de minora C., doar de către mamă, stabilirea locuinței minorei la domiciliul mamei și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere, în cotă procentuală de 1/4 raportat la venitul efectiv net realizat, respectiv, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea de fapt, reclamanta a arătat, în esență, faptul că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 20 octombrie 1996, din căsătorie au rezultat doi copii, dintre care doar C., mai este minoră. A mai menționat faptul că pârâtul nu s-a mai implicat în creșterea și educarea copiilor, iar relațiile dintre părți sunt grav și iremediabil vătămate, astfel încât nu mai poate continua căsnicia acestora.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 373 lit. b), art. 379 alin. (1), art. 400 și art. 529 alin. (2) din C. civ.

Prin sentința civilă nr. 10166 din data de 7 octombrie 2022, Judecătoria Iași, secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5, București.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 915 alin. (2) din C. proc. civ., dacă soții nu mai au domiciliul în țară, cererea de divorț este de competența Judecătoriei Sectorului 5 București, dacă nu există un acord al acestora pentru o altă judecătorie din România.

În speță, reclamanta locuiește în Belgia, iar pârâtul în Marea Britanie, împrejurare care atrage incidența normei de competență specială menționate anterior, pe care părțile nu o pot înlătura. Mai mult, nu s-a făcut dovada existenței unui acord între părți pentru ca Judecătoria Iași să soluționeze această cauză.

Prin sentința civilă nr. 696 din data de 26 ianuarie 2023, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., în favoarea Judecatoriei Iași. În temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Sectorului 5 București și Judecătoria Iași. În temeiul dispozițiilor art. 134 și art. 135 alin. (1) din același act normativ, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 915 alin. (1) din C. proc. civ., dacă pârâtul nu are locuința în țară, cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia își are domiciliul reclamantul.

În speță, la data introducerii cererii de divorț, reclamanta își avea domiciliul în Iași, împrejurare care atrage competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că Judecătoriei Iași îi revine competența de soluționare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziții legale și argumente:

Prin cererea dedusă controlului judiciar, reclamanta A. a solicitat desfacerea căsătoriei încheiate între părți și soluționarea capetelor de cerere accesorii divorțului.

Potrivit dispozițiilor art. 915 din C. proc. civ.: "(1) Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul. (2) Dacă nici reclamantul și nici pârâtul nu au locuința în țară, părțile pot conveni să introducă cererea de divorț la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorț este de competența Judecătoriei Sectorului 5 al municipiului București".

Conflictul negativ de competență dintre cele două instanțe, Judecătoria Iași și Judecătoria Sectorului 5 București a fost generat de interpretarea diferită a dispozițiilor art. 915 din C. proc. civ., sub aspectul momentului față de care se stabilește, sub aspect teritorial, instanța competentă a soluționa pricina.

Înalta Curte reține că, la data învestirii instanței de judecată, respectiv la data de 26 octombrie 2020, reclamanta locuia pe teritoriul României, la adresa din Iași, Bdul x, jud. Iași.

Pe parcursul soluționării procesului, la data de 24 ianuarie 2022, aceasta s-a angajat în Belgia, însă copiii rezultați din căsătoria cu pârâtul B. au continuat să locuiască la adresa din Iași, menționată anterior.

Pârâtul locuiește în Marea Britanie, Birgmingham, domiciliul său fiind în străinătate atât la data inițierii acestui demers judiciar, cât și în prezent.

Față de aceste împrejurări, devin incidente dispozițiile art. 915 alin. (1) ultima teză din C. proc. civ. potrivit cu care, dacă domiciliul pârâtului nu este în țară și instanțele române sunt competente internațional, competența de soluționare a cererii de divorț aparține instanței de la domiciliul reclamantului.

Astfel, având în vedere că, în pricina dedusă judecății, potrivit textului legal menționat, competența teritorială este determinată de domiciliul reclamantei, care la data introducerii cererii de chemare în judecată, figura în Iași, instanța reține competența teritorială pentru soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Este lipsit de relevanță faptul că, pe parcursul litigiului, aceasta s-a angajat în Belgia, întrucât momentul în raport de care se determină competența teritorială îl constituie data promovării acțiunii.

O atare soluție este justificată pe deplin și de necesitatea realizării unei bune administrări a justiției, printr-o judecată a cauzei într-un termen rezonabil, finalitatea fiind aceea de a evita declinările de competență impuse de schimbările ulterioare de domiciliu ale părților pe parcursul soluționării unui proces.

Pentru considerentele expuse și având în vedere dispozițiile art. 915 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) din același act normativ, va stabili competența de soluționare a cererii de divorț și a capetelor de cerere accesorii, în favoarea Judecătoriei Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2023.